Mana Zilnica

22 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă. Psalmul 23.2

Recunoaşterea Domnului Isus ca Păstorul cel Bun al turmei Lui, îi dă credinciosului liniştea sufletească, încrederea în El, sorbirea dragostei şi a harului Său. Recunoaşterea Lui este însăşi viaţa veşnică iar cunoaşterea lucrării Lui desăvârşite de la cruce este pentru credincios pacea desăvârşită.
EL MĂ PAŞTE. În aceste cuvinte este pricina de linişte profundă, de odihnă plăcută sub ocrotirea Lui. Iată ce a pregătit Bunul Păstor pentru oiţele Lui pe care vrea să le ducă la păşune. Dar vor ele să fie conduse de El? Uneori oiţele umblă pe izlazuri cu păşune rea, nesănătoasă şi se îndreaptă spre ape repezi şi tulburi. De unde vine starea aceasta?
Cauzele din exterior pot fi diferite, dar cauzele din interior sunt mai dăunătoare (cum ar fi preocuparea pentru „eul”, privirea la împrejurări, şi altele).
Domnul nostru, Păstorul cel Bun vrea ca toate oiţele Lui, bizuindu-se pe El, să fie eliberate de povara îngrijorărilor şi neliniştii de pe pământ. El în dragostea Lui cea mare se îngrijeşte de fiecare credincios şi se gândeşte la fiecare din ei în parte, chiar şi la cea mai slabă oiţă. Să ne uităm deci ţintă la Cel ce este credincios Cuvântului Său, să ne bizuim pe Cel care a spus: „Te voi sfătui şi judeca cu ochii îndreptaţi asupra ta.” În altă parte Cuvântul Domnului spune: „Nicidecum nu te voi părăsi.” De aceea putem spune că turmei Lui nu-i lipseşte nimic. Când turma mică trece prin pustiul lumii acesteia Domnul Isus îi spune: „Nu te teme turmă mică.” Şi chiar dacă de multe ori calea este anevoioasă şi adesea datorită răutăţilor oiţele sunt ostenite, toţi care se bizuiesc pe făgăduinţele scrise în Cuvântul lui Dumnezeu, ştiu că sunt ocrotiţi de mâinile puternice ale Lui, iar toiagul şi nuiaua Lui le mângâie.
Cu Dumnezeu greutatea unui munte nu înseamnă nimic; iar fără El, chiar şi un fulg ne zdrobeşte.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Privește lucrarea lui Dumnezeu!

Eclesiastul 7.13

Cascada Victoria

Misionarul explorator scoțian David Livingstone numește cascada pe care o descoperă după monarhul britanic din vremea lui, regina Victoria. El scrie în jurnalul său despre neputința de a transpune în cuvinte cât de copleșit îi este sufletul când are în față pentru prima dată o asemenea splendoare. Fluviul Zambezi din inima Africii se lățește pe 1,7 km și apoi se prăvălește de la 121 de metri. Această cădere de apă este una dintre cele mai impresionante de pe Pământ. Produce un zgomot care se aude până la 40 de km distanță, iar stropii de apă se simt până la 50 de km depărtare. Cascada Victoria face parte dintre cele șapte minuni ale lumii, alături de Aurora Borealis, Portul Rio de Janeiro, Marele Canion, Marea Barieră de Corali, Muntele Everest și Vulcanul Paricutin.

Puterea creatoare a lui Dumnezeu se vede lămurit când privim lucrurile create de El. Însă măreția mântuirii împlinite de Dumnezeul Mântuitor este de necuprins! Nu‑i putem măsura lățimea sau adâncimea. El a lucrat mântuire pentru noi, în noi și cu noi. „În aceasta s‑a arătat dragostea lui Dumnezeu față de noi, că Dumnezeu L‑a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El“ (1 Ioan 4.9). Isus a murit pe cruce pentru a aduce jertfa prin care noi puteam fi salvați: aceasta este lucrarea lui Dumnezeu pentru noi! „După marea Sa îndurare, ne‑a născut din nou pentru o speranță vie“ (1 Petru 1.3). Viața veșnică primită de cei credincioși este lucrarea lui Dumnezeu în noi! „Ne‑a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Sale“ (Coloseni 1.13). Ne‑a scos din sfera de putere a lui Satan și ne‑a adus în poziția perfectă de răscumpărați: aceasta este lucrarea lui Dumnezeu cu noi!

Citirea Bibliei: Iona 3.1-10 · Proverbe 27.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 34

Pentru a ne arăta că toate circumstanţele, inclusiv cele mai umilitoare, ne pot conduce, în final, la a‑L binecuvânta pe Dumnezeu, Duhul S‑a folosit de un episod neplăcut din istoria lui David (când şi‑a schimbat purtarea înaintea lui Abimelec), pentru a‑i dicta apoi cuvintele acestui psalm. Să‑l imităm pe „acest întristat“. Să învăţăm, asemeni lui, să preamărim oricând şi oriunde Numele Dumnezeului nostru.

În v. 11 Îl vedem pe Domnul cum, cu tandreţe, ne strânge în jurul Său, spunându‑ne: „Veniţi, fiilor, ascultaţi‑Mă…“ El are un cuvânt de încurajare pentru fiecare dintre noi. Pe cel aflat în pericol îl linişteşte prin v. 7, 15 şi 17 (vezi Isaia 63.9). Un altul cunoaşte lipsuri materiale? El răspunde la îngrijorarea lui prin v. 9 şi 10. Cineva trece prin doliu sau prin durere? El îi arată la Cine se găseşte mângâierea (v. 18). Dorinţa Lui este să ne întărească încrederea în Tatăl Său, astfel încât să‑L lăudăm împreună cu El (v. 3). Gustaţi – ne spune El – cât de bun este Domnul (comp. cu 1 Petru 2.3).

Dar Domnul ştie că avem nevoie şi de îndemnarea Sa, de aceea ne îndeamnă: „Păzeşte‑ţi limba de rău, … depărtează‑te de rău şi fă binele, … caută pacea şi urmăreşte‑o“ (v. 13,14; vezi 1 Petru 3.10‑12). Petru, citând în epistola sa din Psalmul 34, nu preia şi partea cu care se încheie acest pasaj (v. 21), pentru că astăzi este ziua harului. Judecata anunţată în finalul psalmului urmează să vină.

PENTRU A IUBI, TREBUIE SĂ IERȚI! | Fundația S.E.E.R. România

„Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul.” (Coloseni 3:13)

Ar trebui să-ți fie imposibil să iubești pe cineva pe deplin, și în același timp să porți pică altcuiva! Nu poți oferi iubire totală când inima ta este împărțită! Iar o inimă plină de amărăciune este o inimă împărțită!

Poate că spui: „Soțul meu/soția mea este o persoană minunată, dar pur și simplu nu pot să-l/s-o iubesc!” Privește dincolo de aparențe. Poate că încă reacționezi la trecutul tău și nutrești resentimente față de cineva care te-a rănit – și asta te împiedică să-ți iubești soțul/soția… Și nu este corect față de el/ea! Mulți oameni au motive întemeiate pentru furia lor.

Centrul Național pentru Violența Domestică afirmă că una din patru femei și unul din șase până la șapte bărbați sunt victime ale abuzului în timpul vieții lor. Dar trebuie să renunți la trecut pentru a putea merge mai departe în prezent. Pentru a începe să iubești oamenii, trebuie să închizi ușa trecutului. Și asta nu se poate întâmpla fără iertare! Așadar, iartă-i pe cei care te-au rănit – pentru binele tău, nu pentru că o merită! Fă-o pentru ca inima ta să fie din nou întreagă!

Oamenii din trecutul tău nu te mai pot răni, dar resentimentele pe care le nutrești față de ei o pot face! De fiecare dată când simți resentimente față de cineva, îi dai o parte din inima ta, o parte din atenția ta, o parte din mintea ta… Vrei ca acea persoană să aibă asta? Nu? Atunci ia-ți-le înapoi – iertând! În loc să retrăiești durerea iar și iar, eliberează-te de ea. Și nu poți fi selectiv în ceea ce ierți: „Voi ierta asta, dar nu voi ierta cealaltă…” Biblia ne învață (Coloseni 3:13): „Îngăduiţi-vă unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.”

Așadar, pentru a iubi trebuie să ierți!