18 Martie 2026
DOMNUL ESTE APROAPE
Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care seamănă sămânță bună în ogorul lui; dar, în timp ce oamenii dormeau, vrăjmașul lui a venit și a semănat neghină printre grâu și a plecat.
Matei 13.24,25
Neghina nu se referă la oameni neîntorși la Dumnezeu. Mai degrabă sunt persoane pe care Satan le‑a adus în Împărăția cerurilor pentru a distruge recolta lui Dumnezeu de pe pământ. Astfel, acești fii ai celui rău sunt în creștinătate (nu în Adunare!), lângă fiii Împărăției. Prezența lor cauzează încercări serioase și o grea suferință interioară fiilor Împărăției. Câmpul creștin este atât de plin de neghină, încât aproape nu se mai vede grâul. Ogorul este caracterizat de neghină, nu de grâu. De aceea și ucenicii, când I‑au cerut Domnului să le explice parabola, nu au spus: «Explică‑ne parabola grâului din ogor», ci: „Explică‑ne parabola neghinei din ogor“ (Matei 13.36).
Din marea asemănare dintre grâu și neghină putem deduce gândul că diavolul încearcă să distrugă astăzi domeniul creștin nu atât prin prigoană, cât mai ales prin imitare. În 2 Timotei 3.8 ne este amintit un exemplu din Vechiul Testament, când Iane și Iambre au imitat prin puterea celui rău ceea ce Moise făcuse prin puterea lui Dumnezeu.
În limba greacă, cuvântul pentru „neghină“ este „zizánion“, care provine din termenul care înseamnă „a deschide prin efracție“. Se spune că zizania este singura specie de iarbă care este otrăvitoare atât pentru om, cât și pentru animal, ducând la somnolență, la o severă stare de rău și chiar la moarte. Paralela spirituală este vizibilă și ne îndeamnă la o mai mare veghere.
C. Briem
SĂMÂNȚA BUNĂ
Nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul vostru deșert de viețuire moștenit de la părinții voștri, ci cu sângele prețios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată.
1 Petru 1.18,19
Prețul pentru eliberarea ostaticilor
Mai înainte de a avea loc o eliberare, trebuie plătit prețul impus. În cazul răpirilor, se cereau adesea bani în schimbul eliberării ostaticilor. Astfel de răscumpărări au fost plătite scump în istorie: 20 de talanți de argint au fost ceruți de pirați, în antichitate, pentru eliberarea generalului roman Iulius Cezar; 6000 de găleți de argint au fost cerute în anul 1194 pentru regele englez Richard Inimă‑de‑Leu; 25 de tone de aur au fost cerute de către cuceritorul spaniol Francisco Pizarro, în anul 1533, pentru eliberarea unui șef incaș. În istoria Germaniei, printre cele mai spectaculoase răscumpărări se numără: 7 milioane mărci germane pentru Theo Albrecht (1971), 21 de milioane mărci germane pentru Richard Oetker (1976) și 30 de milioane mărci germane pentru Jan Philipp Reemtsma (1996).
Inimaginabil de mare a fost însă prețul plătit pentru ca toți cei păcătoși să poată fi salvați! Nu cu bani de aur sau de argint, ci cu viața, cu „sângele prețios al lui Hristos“! Orice om poate fi acum salvat, pentru că răscumpărarea este suficientă pentru toți! Când Dumnezeu a cerut prețul pentru eliberarea ostaticilor din lagărul lui Satan, Isus Hristos a mediat între Dumnezeu și om: „S‑a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți“. Dar, pentru că nu toți acceptă să fie răscumpărați, prețul de răscumpărare este dat „pentru mulți“ (1 Timotei 2.5,6; Marcu 10.45). Depinde de mine dacă accept acest preț. Numai atunci pot spune că sunt „răscumpărat […] cu sângele prețios al lui Hristos“!
Citirea Bibliei: Obadia 1-11 · Proverbe 25.19-28
de Jean Koechlin
Psalmul 31:1-14
În Tine, Doamne, mi‑am pus încrederea în felul acesta răsună, de astă dată, declaraţia fermă a celui credincios (v. 1). Apoi, în v. 6: Cât despre mine, mă încred în Domnul. Şi, din nou, la sfârşitul pasajului nostru: Dar eu mă încred în Tine (v. 14). În mijlocul furtunii dezlănţuite de oameni, el se agaţă de această certitudine. Adăpostul şi l‑a aşezat nu pe propriul munte (Psalmul 30.7), ci în Domnul, Stânca lui (v. 3) de neclintit. Fii pentru mine o stâncă…, cere el în v. 2, iar în v. 3 confirmă: Tu eşti stânca mea. Nimic niciodată nu va putea răsturna o credinţă aşezată pe o astfel de temelie (Matei 7.25). Drag prieten, ai construit tu pe această stâncă?
Există un moment în viaţă când această încredere este mai necesară ca oricând. Este vorba de ultimul moment, când totul trebuie părăsit, pentru a trece prin moarte. În această traversare întunecoasă, niciun sprijin pentru suflet nu poate dăinui, decât Dumnezeul în care, acum şi pentru totdeauna, ne‑am pus toată încrederea (Proverbe 14.32).
Să ne gândim la Modelul nostru incomparabil: În momentul morţii Sale, Hristos Îşi exprimă această încredere absolută prin ultimele Sale cuvinte de pe cruce, despre care ne vorbeşte v. 5: Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul (Luca 23.46; vezi şi v. 15).
RĂMÂI DESCHIS ȘI ACCESIBIL! | Fundația S.E.E.R. România
„Luaţi seama dar la felul cum ascultaţi…” (Luca 8:18)
Unii oameni par să treacă prin viață cu semnul „acces interzis” afișat pe frunte; din teamă sau egoism, din cauza sarcinilor, agitației sau insensibilității – ei nu sunt deschiși față de cei din jur…
Dacă faci parte din această categorie, ai grijă: acest lucru te poate costa scump! Oprește-te o clipă și meditează la aceste versete din Scriptură: „Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere.” (Proverbele 15:32); „M-am uitat bine şi cu luare aminte şi am tras învăţătură din ce am văzut.” (Proverbele 24:32); „Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!” (Proverbele 9:9)
Oamenii receptivi și abordabili prezintă, în general, trei calități:
1) Sunt empatici, sensibili la sentimentele oamenilor. Și încă ceva interesant: deși ei înșiși sunt stabili din punct de vedere emoțional, asta nu înseamnă că se așteaptă ca și ceilalți să fie mereu așa. Ei recunosc că oamenii buni au uneori zile proaste, așa că își adaptează abordarea la sentimentele celorlalți și își ajustează modul în care se raportează la ei.
2) Ei înțeleg slăbiciunile altora, pentru că sunt conștienți de ale lor. Romancierul Edgar Howe a spus: „Exprimă ocazional o opinie negativă despre tine; asta le va arăta prietenilor tăi că știi să spui adevărul!” Oamenii deschiși și receptivi sunt sinceri în privința abilităților lor, dar și a defectelor lor!
3) Au capacitatea de a ierta pe ceilalți, și de a cere iertare. Pentru asta, este nevoie de smerenie. Scriitorul David Augsburger a scris: „Deoarece nimic din ceea ce intenționăm nu este vreodată fără cusur, nimic din ceea ce încercăm nu este vreodată fără erori și nimic din ceea ce realizăm nu este vreodată fără o măsură de finitudine și decădere (pe care o numim umanitate) – suntem salvați prin iertare!”
Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este: rămâi deschis și accesibil!
Mana Zilnica 