Mana Zilnica

17 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

El știe din ce suntem făcuți: Își amintește că suntem țărână.

Psalmul 103.14

Ce lucru minunat că Dumnezeu ne înțelege nevoile pe care le avem! El știe că ne temem adesea și, pentru că dorește să ne încredem în El, ne încurajează să nu ne fie frică. Cineva a remarcat că expresia „nu te teme“ se găsește de trei sute șaizeci și cinci de ori în Scriptură, câte una pentru fiecare zi a anului. Dumnezeu știe cât de mult ne înfricoșăm, de câte ori panica aproape că ne paralizează, și de aceea ne‑a pregătit resurse și în această privință. Un exemplu ni‑l oferă instrucțiunile pe care El i le‑a dat lui Israel în privința războiului: cei care se temeau nu erau obligați să lupte (Deuteronom 20.8). Vedem, de asemenea, ce răbdare a avut Dumnezeu cu Ghedeon și cum i‑a răspuns cererilor lui cu privire la lâna așezată în arie, după care l‑a încurajat cu interpretarea visului avut de un soldat vrăjmaș (Judecători 6 și 7). Ce minunate sunt lucrările lui Dumnezeu cu privire la noi, răbdarea cu care El Se poartă și felul cum înțelege slăbiciunile noastre!

Avem noi însă aceeași înțelegere, aceeași îndurare și aceeași grijă față de frații și surorile noastre, atunci când ei manifestă frică sau slăbiciune? Pavel a spus: „Dacă o mâncare îl face pe fratele meu să se poticnească, nu voi mânca niciodată carne, ca să nu‑l fac pe fratele meu să se poticnească“ (1 Corinteni 8.13). În Romani 15.1,2 suntem îndemnați „să purtăm slăbiciunile celor fără putere și să nu ne plăcem nouă înșine. Fiecare dintre noi să placă aproapelui său spre bine, pentru zidire“. De asemenea, trebuie să ridicăm „mâinile obosite și genunchii slăbiți“ (Evrei 12.12). Cu siguranță că nu avem toți aceeași măsură de credință, însă cel care are credință trebuie s‑o exercite potrivit cu măsura primită de el de la Domnul, recunoscând că ea este primită de la El. Alături de aceasta, trebuie să existe atitudinea de „smerenie, unul considerându‑l pe altul mai presus de sine însuși, […] ca acest gând să fie în voi, care era și în Hristos Isus“ (Filipeni 2.3‑5).

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Copilașilor, […] vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții; cum v‑am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că Îmi sunteți ucenici, dacă aveți dragoste unii față de alții.

Ioan 13.33‑35

Rugăciunea din textul spaniol

„O, Dumnezeul meu, ceea ce mă îndeamnă să Te iubesc nu este paradisul pe care Tu mi l‑ai promis, nici frica de infern, ci faptul că Te văd răstignit pe cruce, cu trupul sfâșiat pentru mine și murind. Într‑un cuvânt, Doamne, este iubirea Ta.“

Găsită într‑un text spaniol din secolul al XVI‑lea, această rugăciune impresionează prin felul în care descrie „funia“ care ne atrage spre Domnul. Da, ceea ce exercită atracția noastră spre Dumnezeu este dragostea Sa!

Cu foarte puțin timp înainte de momentul crucii, vedem cum Domnul, aflat împreună cu ucenicii Săi, îi numește pentru prima dată „copilași“. Îi privește pe de o parte ca pe unii care au fost aduși în familia lui Dumnezeu, iar pe de altă parte ca pe unii care au nevoie de atenția Lui iubitoare. În curând avea să înceapă o altă dispensație. Iar dispensația cea nouă venea cu o poruncă nouă: credincioșii de pe pământ trebuie să se iubească unii pe alții. Este mai mult decât iubirea aproapelui ca pe sine însuși. „Cum v‑am iubit Eu“ este standardul iubirii în familia lui Dumnezeu. Este dragostea revelată de Isus Însuși în viața Sa pământească. Ea dezvăluie natura lui Dumnezeu, puterea Sa neobosită, mereu activă pentru alții. Adevărații ucenicii ai lui Isus au în ei înșiși viață divină; și ei arată prin dragoste reciprocă faptul că aparțin unei lumi diferite, cerești. Ce atracție puternică: „Cum v‑am iubit Eu“!

Citirea Bibliei: Amos 9.1-15 · Proverbe 25.11-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 30

Chiar dacă sunt scrise în dreptul rămăşiţei lui Israel, v. 1‑5 sunt o încurajare pentru toţi răscumpăraţii, amintindu‑le că, dacă trebuie să treacă printr‑o „întristare uşoară de o clipă“, aceasta lucrează pentru ei o „greutate eternă de glorie“ (2 Corinteni 4.17). Lacrimilor – care sunt partea celor mai mulţi în noaptea întunecoasă a acestei lumi – le vor urma curând cântările de bucurie, în dimineaţa zilei fără apus. Dar chiar şi noaptea, în mijlocul încercărilor, cel care Îl cunoaşte pe Domnul are o bucurie interioară care îl face în stare şi totodată îl îndeamnă să cânte (Psalmul 42.8; Iov 35.10). El le dă în felul acesta celor din jur cea mai puternică mărturie (Fapte 16.24‑25).

Descurajarea în încercare este un lucru periculos! Pe de altă parte, un credincios prosper riscă să se sprijine pe prosperitatea lui („muntele meu“ – spune psalmistul), obligându‑L pe Dumnezeu să‑i zdruncine aceste temelii, pentru a‑l determina să‑L caute pe El (v. 6‑8). Prosperitatea în lume devine pe nesimţite un obstacol care împiedică comuniunea cu Domnul; de aceea, este spre folosul nostru să fim lipsiţi de ea. Care este mijlocul de a scăpa de astfel de pericole? Privind mai departe de noaptea de acum şi mai sus de „muntele nostru“, cântărind toate lucrurile în perspectiva preafericitei eternităţi.

PENTRU PURTĂTORII DE POVERI  | Fundația S.E.E.R. România

„Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea…” (Psalmul 142:3)

Dacă faci parte dintre „purtătorii de poveri”, dacă trebuie să ai grijă de o persoană dragă, care este bolnavă sau este în vârstă, gândurile de astăzi sunt pentru tine. Dar pentru a fi un „purtător de poveri” eficient, trebuie să înveți să ai grijă de tine însuți. După moartea părinților ei, la cinci săptămâni unul după celălalt, într-un azil de bătrâni situat la vreo 2000 de km. distanță, Beth Witrogen McLeod a căzut pradă depresiei clinice – și mărturisea: „Ignorându-mi sănătatea fizică și mentală, m-am expus unui colaps, din care mi-a luat doi ani să-mi revin! În ciuda satisfacțiilor pe care le oferă, îngrijirea altora poate fi copleșitoare!”

David afirma (Psalmul 142:3): „Când îmi este mâhnit duhul în mine, Tu îmi cunoşti cărarea.” Așadar, dacă ești o persoană care are grijă de alții, urmează aceste sfaturi:

1) Stabilește-ți limite. Învață să spui „nu” acolo unde de obicei spui „da”! Nu este nimic egoist în a avea grijă de tine însuți, astfel încât să poți oferi cea mai bună îngrijire posibilă altcuiva.

2) Ferește-te de modelele de comportament dăunătoare: abuzul de medicamente, mâncatul în exces, sau consumul de alcool „pentru a te relaxa”… Ești om și se poate întâmpla, dar cere ajutor prietenilor sau bisericii, și nu te lăsa biruit de adicții!

3) Nu te izola! Invită la tine prietenii care s-au oferit să te ajute… Ei pot găti sau pot avea grijă de persoana de care te ocupi, cât timp ieși la o plimbare de relaxare.

4) Cere ajutor! Dacă membrii familiei nu își fac treaba, convoacă o ședință și deleagă responsabilități. Nu le refuza altora binecuvântarea care vine din „îmbărbătarea celor deznădăjduiţi și sprijinirea celor slabi” (vezi 1 Tesaloniceni 5:14).

5) Protejează-ți timpul personal! Este ușor să-ți programezi fiecare minut, fără să-ți rămână timp pentru tine însuți; nu face asta! Găsește ceva care te hrănește: citește, roagă-te, fă exerciții fizice, bucură-te de singurătate. Și mai mult, programează-ți timpul – altfel, toate acestea nu se vor mai întâmpla!

Așadar, Domnul Dumnezeu să-i binecuvânteze cu înțelepciune pe toți „purtătorii de poveri”!