14 Martie 2026
DOMNUL ESTE APROAPE
Voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
Coloseni 3.3
Simțim în acest verset impulsionarea de a renunța la lucrurile care sunt pe pământ și de a ne atașa de cele de sus. Și face acest lucru motivându‑ne din două părți. Prima este că „am murit“ față de această viață în carne, de care se legau vinovăția și condamnarea noastră și unde dominau păcatul și puterea vrăjmașului. Pentru credință și, de asemenea, înaintea lui Dumnezeu, noi am murit față de această viață, în virtutea faptului că Hristos a murit pentru noi.
A doua parte a impulsionării constă în faptul că noi avem o altă viață, viața lui Hristos Însuși, iar această viață se află acolo unde este El, „ascunsă cu Hristos în Dumnezeu“. Prin urmare, este o viață spirituală, cerească, nepieritoare – viața lui Hristos – ceea ce o separă în mod clar și categoric de lucrurile pământești. Lucrurile care aparțin acestei noi vieți trebuie să corespundă naturii ei noi, de aceea ele nu pot fi decât lucruri de sus. Hristos, după ce Și‑a împlinit lucrarea, a dispărut din lume: „Lumea nu Mă va mai vedea“, ne spune Domnul nostru (Ioan 14.19). El a fost glorificat în Dumnezeu; și, după ce a împlinit planurile lui Dumnezeu, a intrat în gloria divină ca Om, iar acolo El rămâne ascuns ochilor celor din lume, până în ziua manifestării Lui glorioase. Iar viața pe care noi o deținem, care este Hristos Însuși, este ascunsă chiar în locul în care Se află El.
Hristos, viața noastră! Această viață ne aparține! Este viața pe care o avem aici, pe pământ, dar prin care noi suntem legați de cer, de Dumnezeu Însuși. Cât de jalnice par lucrurile de pe pământ în comparație cu această viață ascunsă cu Hristos în Dumnezeu! Iar noi ne putem bucura de această viață savurând Persoana ei cerească și divină! Câtă bucurie, câtă pace, câtă fericire găsește sufletul care are conștiența posesiei acestei vieți în Hristos! Un astfel de suflet este cucerit de contemplarea lucrurilor de sus.
H. Rossier
SĂMÂNȚA BUNĂ
Bunule Învățător, ce să fac pentru a moșteni viața eternă?
Marcu 10.17
Doamne, ce să fac?
O doamnă avea o viață fericită. Soțul o iubea mult și avea grijă de ea, iar copiii erau sănătoși și îi aduceau bucurie. Chiar nu‑i lipsea nimic, și totuși, în adâncul inimii, ea tânjea după mai mult. Nu, nu după lucruri materiale, ci după cele ce astâmpără nevoia sufletului. Ea nu avea pace.
Curând, la un eveniment creștin, a auzit pentru prima dată mesajul Mântuitorului și a aflat de dragostea Sa nespusă pentru oamenii pierduți. A fost profund impresionată. Mai târziu, ea avea să relateze despre acel moment: „Mi‑ar fi plăcut să îngenunchez în acel moment și să‑I cer iertare Domnului pentru vina mea. Simțeam în același timp căldură și frig, dar nu puteam să o fac în acel loc și nici nu îndrăzneam încă. În acel moment îmi doream doar să fiu singură cu El. M‑am dus în grabă acasă, m‑am încuiat în baie și I‑am spus Domnului Isus tot ceea ce simțeam, rugându‑L să‑mi ierte vina, pentru a putea deveni un copil al lui Dumnezeu. Am bătut la ușa Lui, și El mi‑a deschis. Dintr‑odată am avut siguranța că Dumnezeu mă auzise și că devenisem, într‑adevăr, copil al Său. Acum nu mă mai tem de moarte, căci știu că, atunci când voi pleca de pe pământ, voi merge să fiu cu Domnul meu. Mă rog și pentru copiii mei, ca ei de asemenea să‑și găsească drumul către Domnul. În acea zi, viața mea a căpătat un fundament. La bunăstarea mea exterioară s‑a adăugat fericirea mea interioară“.
„Cereți și vi se va da! Căutați și veți găsi! Bateți și vi se va deschide! Fiindcă oricine cere primește; și cine caută găsește; și celui care bate i se va deschide“ (Matei 7.7,8).
Citirea Bibliei: Amos 6.1-14 · Proverbe 24.11-22
de Jean Koechlin
Psalmul 27
În acest Psalm străluceşte încrederea totală a celui credincios în Cel care este Lumina, Mântuirea şi Tăria vieţii sale (v. 1; Psalmul 18.27,28,29). Epistola către Efeseni va confirma acest adevăr, că Domnul este în acelaşi timp şi Lumina şi Tăria puterii creştinului (Efeseni 5.14; 6.10). Dar cine Altul a arătat această încredere totală în Dumnezeu decât Domnul Isus?
Dacă Psalmul 22 ar putea fi numit psalmul crucii, atunci acestuia (Psalmului 27) va trebui să‑i dăm titlul de psalmul Ghetsimani‑ului. Într‑adevăr, v. 2 evocă într‑un mod izbitor mulţimea înarmată cu săbii şi cu bâte care înaintează sub îndrumarea lui Iuda pentru a‑L prinde pe Domnul gloriei. Însă la singura Sa rostire, Eu sunt, ei dau înapoi şi cad la pământ (Ioan 18.6).
Casa Domnului acesta este locul în care îşi caută refugiul psalmistul (v. 3‑5; comp. cu 2 Împăraţi 19.1,14): ce frumoasă imagine a comuniunii, a acestui un lucru (v. 4) pe care se cuvine să‑l cerem şi să‑l urmărim înainte de orice altceva. Iar această comuniune nu este numai pentru ceasul încercării, ci pentru toate zilele vieţii mele. Comuniunea este şi Ťclimatulť necesar pentru a distinge frumuseţea Domnului şi pentru a progresa în cunoaşterea acestei frumuseţi. Ultimul verset vine ca un răspuns de sus care opreşte toată alarmarea credinciosului: Da, aşteaptă‑L pe Domnul!
STRATEGIA AȘTEPTĂRII | Fundația S.E.E.R. România
„Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele.” (Psalmul 40:1)
Când te confrunți cu o problemă care pare prea mare pentru tine, sau simți că ești „depășit” și nu știi ce să faci sau încotro să te îndrepți, folosește strategia așteptării.
Aceasta este strategia pe care a folosit-o și David, și dacă a funcționat pentru el va funcționa și pentru tine! Iată ce a scris David: „Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru… Ferice de omul care îşi pune încrederea în Domnul… Tu… mi-ai străpuns urechile…” (Ps. 40: 1-4, 6)
Așteptarea este dificilă când ești neliniștit. Iar așteptarea cu răbdare este și mai dificilă! Oprește-te și gândește-te pe Cine aștepți să-ți vină în ajutor: pe Domnul! El este Stăpânul fiecărei situații, inclusiv al situației tale.
Poate că următoarea ilustrație te va ajuta: Arthur McKinsey, director și cercetător american, scria: „Dacă te gândești la o problemă ca la un oraș medieval fortificat, atunci mulți oameni o vor ataca frontal, ca un berbec. Vor asalta porțile și vor încerca să spargă apărarea cu puterea și strălucirea intelectuală… eu voi sta în tabără în afara orașului. Aștept… Și mă gândesc!… Până într-o zi – când mă gândeam la o problemă complet diferită – când podul mobil se coboară și apărătorii spun: „Ne predăm!” Răspunsul la problemă vine dintr-o dată!”
La fel este și așteptarea ca Dumnezeu să lucreze – în timp ce aștepți, El lucrează în numele tău. Așadar, așteaptă cu răbdare și nădejde ajutorul Domnului.
Mana Zilnica 