Mana Zilnica

13 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli, eu, care nu sunt vrednic să fiu numit apostol, pentru că am persecutat Adunarea lui Dumnezeu. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; și harul Lui față de mine n‑a fost zadarnic, ci am lucrat mult mai mult decât ei toți; dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine.

1 Corinteni 15.9,10

În textul acesta identificăm trei piloni ai harului de care Pavel a avut parte în slujba sa: har la început de lucrare, har în timpul lucrării și har la sfârșitul lucrării.

1. Pavel a devenit apostol prin har. El spune: „Nu sunt vrednic să fiu numit apostol“. El s‑a numit pe sine cel mai neînsemnat dintre apostoli și a fost conștient de îndurarea de care a avut parte (1 Timotei 1.13).

2. Pavel s‑a sprijinit în întreaga sa slujbă pe har: „Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt“. În același timp însă își cunoștea și capacitățile și implicarea: „Și harul Lui față de mine n‑a fost zadarnic, ci am lucrat mult mai mult decât ei toți“. El știa de asemenea, cu privire la lucrarea Domnului, că «din nimic nu se face nimic». Se cere muncă rodnică și sârguință multă. Trândavii nu sunt utili.

3. Pavel nu și‑a atribuit sieși rezultatul muncii sale. Dacă exista un rod, o creștere, el spunea: nu eu, „ci harul lui Dumnezeu care este cu mine“.

Apostolul avea la dispoziție harul Domnului într‑o măsură suficientă, astfel ca el, în ciuda impedimentului trupesc, să‑și poată exercita slujba spre onoarea lui Dumnezeu și spre binecuvântarea oamenilor.

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toma I‑a spus: Doamne, nu știm unde Te duci. Cum putem ști calea?

Ioan 14.5

Dispozitivul GPS

O femeie voia să meargă cu mașina pe insula daneză Fehmarn, din Marea Baltică, având cu ea copiii. Dar, în loc să introducă pe GPS‑ul ei numele portului de feribot Puttgarden, a tastat din greșeală Putgarten, și astfel a ajuns pe insula germană Rügen, de unde nu a mai avut cum să‑și continue călătoria.

În schimb, un șofer din Republica Cehă și‑a programat corect navigatorul pentru călătoria pe care trebuia să o întreprindă în sud‑vestul Angliei în toamna anului 2007. Dar a avut și el parte de o surpriză, căci, la un moment dat, harta rutieră de navigare l‑a condus pe un drum de țară singuratic, unde creșteau tufișuri, iar în final chiar s‑a împotmolit într‑o curbă. Fenomenul le era cunoscut locuitorilor din satul vecin, căci în mod repetat sistemele GPS indicau ca fiind ruta optimă tocmai acea scurtătură periculoasă dintre cele două autostrăzi.

Și noi ne confruntăm în viață deseori cu probleme similare: La ce destinație vreau să ajung? Ce drum mă va duce acolo? În ce ghid aș putea avea încredere? Aceste întrebări sunt importante. Însă, când este vorba de destinația noastră pentru eternitate, răspunsul este unul exclusiv. Doar Isus Hristos cunoaște drumul: „Eu sunt Calea și Adevărul și Viața“. Este oare această afirmație a lui Isus convingătoare pentru noi? Ne putem încrede în ce ne‑a spus El? Pentru a răspunde, nu trebuie să așteptăm plecarea din această lume. Oricine se încredințează lui Hristos și Cuvântului Său va căpăta siguranță chiar de acum! Fiecare trebuie să încerce aceasta pentru sine!

Citirea Bibliei: Amos 5.14-27 · Proverbe 24.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 26

În Psalmul 25, credinciosul avea de mărturisit păcate (v.7, 11 şi 18), iar rugăciunea lui era: „Condu‑mă în adevărul Tău“. În Psalmul 26, tonul se schimbă; credinciosul stă înaintea Domnului cu o conştiinţă curată (v. 1,2) şi poate declara: „Am umblat în adevărul Tău“ (v. 3). El este unul dintre acei fericiţi care, potrivit Psalmului 1.1, nu s‑a asociat cu cei care fac răul (v. 4,5). Toate gândurile îi sunt absorbite de o preocupare sfântă, cea ilustrată în v. 6 şi 7. Cu mâinile spălate în ligheanul de aramă, altfel spus, după ce s‑a judecat pe sine, el înconjoară altarul, privind sub toate aspectele lucrarea de la cruce şi pe Cel care a fost Jertfa desăvârşită. Gura i se deschide pentru a lăuda şi a istorisi „toate minunile“ făcute prin har (v. 7).

Viaţa creştină nu constă numai în scoaterea din nelegiuire. Odată curăţit de „vasele de ocară“, copilul lui Dumnezeu îi caută şi îi găseşte pe aceia care, împreună cu el, „cheamă pe Domnul dintr‑o inimă curat㓠(2 Timotei 2.21‑22). Aici, credinciosul care a urât „adunarea celor care fac răul“ (v. 5) se bucură de locuirea gloriei Dumnezeului său şi‑L binecuvântează pe Domnul „în adunări“ (v. 12). Constituie o bucurie pentru inima noastră prezenţa Domnului Isus în adunarea a doi sau trei strânşi în Numele Lui (Matei 18.20)?

NU TE EPUIZA (2) | Fundația S.E.E.R. România

„V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 15:11)

Pentru a nu te epuiza, îți recomandăm să faci următorii pași:

1) Alătură-te unui grup de sprijin. Cum poți alege un asemenea grup? Întreabă-te: cine îndeplinește rolul lui Pavel pentru tine, la fel ca în cazul lui Timotei? Cine te învață să te rogi așa cum Isus și Ioan Botezătorul i-au învățat pe ucenicii lor? Cu cine îți poți împărtăși luptele? Biblia spune: „Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună…” (Proverbele 12:26) Colegii de slujire îți înțeleg nevoile fizice, emoționale și spirituale, și îți pot sugera practici spirituale noi și revigorante.

2) Folosește fără ezitare cele două litere din alfabet – N… U… învață să spui NU! Cunoaște-ți darurile și limitele. Înfruntă-ți temerile; nu le evita îngropându-le și pretinzând că nu există. Și, mai presus de toate, încearcă să eviți să cazi într-o stare de neputință. Acordă-ți timp pentru a dezvolta strategii benefice de înfruntare a problemelor. Nu-ți imagina că evenimentele obișnuite sunt niște catastrofe! Când spui: „Vor să mă prindă”, acesta este un semn sigur de epuizare! Și nu adera la un anumit punct de vedere doar pentru că întotdeauna ai făcut-o! La fel ca hainele demodate, acesta poate deveni un obicei nepotrivit și absurd.

3) Înțelege că nu este greșit să te bucuri. Râsul crește nivelul de endorfine („hormonii fericirii”) și reduce nivelul hormonilor de stres – și acesta este un lucru bun! Domnul Isus a spus: „V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină.” El a mai spus și că „dacă nu ne vom face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu vom intra în Împărăţia cerurilor” (Matei 18:3)!

Copiii nu încearcă să conducă lumea de unii singuri, și nu sunt obsedați de munca ce se tot acumulează; ei trăiesc în prezent. Singurul avantaj al unei vieți pline de stres este că s-ar putea să-L întâlnești mult mai devreme pe Domnul Isus! Mai bine, trăiește toate zilele care-ți sunt rânduite (Psalmul 139:16) ca pe un teren propice pentru oportunități. Pentru că acesta are modul lui de a scoate ce e mai bun din noi, răsplata ta ar putea fi și mai mare!