7 Martie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE
Dar, în timp ce oamenii dormeau, vrăjmașul lui a venit și a semănat neghină printre grâu și a plecat.
Matei 13.25

Domnul are un dușman, diavolul (versetul 39), și acesta folosește lipsa de veghere a oamenilor pentru a face o lucrare rea. Diavolul vine în urma Celui care a semănat sămânța bună în ogorul Lui și seamănă neghină printre grâu. Cuvântul în limba greacă pentru „a semăna“ este aici subliniat printr‑un prefix, astfel că înțelesul ar fi de „a semăna peste“: dușmanul a semănat peste terenul deja semănat cu grâu. Pentru această acțiune a folosit o buruiană, zizanie (neghină), care în prima fază de creștere se aseamănă foarte mult cu grâul, și ale cărei rădăcini sunt amestecate cu rădăcinile grâului. Doar când apare spicul se poate face diferența între zizanie și grâu (versetele 26 și 27).
Suntem noi conștienți de faptul că Domnul Isus are un dușman permanent în această lume? Acesta este și dușmanul sufletelor noastre, iar el încearcă să distrugă tot ce face Domnul. Lucrarea lui caracteristică este de a denigra Persoana lui Hristos și Cuvântul Său. După cum Hristos este Adevărul și Martorul credincios (Ioan 14.6; Apocalipsa 3.14), tot așa diavolul este mincinos și tatăl minciunii (Ioan 8.44). El înșală tot pământul (Apocalipsa 12.9; 20.3). Cum face aceasta? Îi aduce pe „fiii celui rău“ în mijlocul poporului lui Dumnezeu, pentru a împrăștia poporul. Aceasta este intenția sa perfidă: dacă nu‑i poate smulge pe fiii Împărăției, îi poate măcar risipi.
Acest gând se desprinde foarte ușor și din Ioan 10. Acolo Domnul Isus spune că hoțul vine „să fure și să înjunghie și să omoare“ (versetul 10). Dar Domnul nu spune că hoțul chiar reușește să facă ce și‑a propus, deși aceasta îi este intenția mârșavă; nimeni nu poate să smulgă vreo oaie din mâna Sa și din mâna Tatălui Său (versetele 28 și 29). Dar, când vorbește despre lup, spune că acesta răpește și împrăștie oile (versetul 12).
C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ
Cum mângâie pe cineva mamă‑sa, așa vă voi mângâia Eu; da, veți fi mângâiați în Ierusalim!
Isaia 66.13
Șase pui și‑o biată mamă

Într‑un timp, o rândunică avea‑n cuibu‑i șase pui
Și privea la ei, sărmana, ca la chipul soarelui.
De cu zori pornea săgeată, căutând, pe deal și văi,
Hrană pentru puii săi.
Și‑n iubirea‑i, nu o dată s‑a culcat ea nemâncată,
Dar destul de fericită că nu s‑a‑ntâmplat nicicând
Dintre pui s‑adoarmă unul însetat și nici flămând;
Și n‑a fost mai mândră mamă decât ea‑ntre rândunici
Când văzu‑ntr‑o zi că puii se făcuseră voinici.
Și n‑a mai avut odihnă nici cât ai clipi sub soare,
Până când pe fiecare pui ea și l‑a‑nvățat să zboare.
Și, când toți puteau să plece încotro doreau sub slavă,
Rândunica, istovită, a căzut în cuib bolnavă.
Ea, cu ochii plini de lacrimi, țintă‑n ochii fiecărui,
Zise celor șase pui:
„Dragii mamei, eu de‑aseară simt în inimă un cui.
Aripile greu mă dor și nici vorbă să mai zbor.
Dumnezeu mi‑a dat putere, oricât am avut nevoi,
Să găsesc întruna hrană pentru voi;
Dar, ca nimeni dintre pui să nu simtă că mi‑e rob,
Fiecare să‑mi aducă, zilnic, numai câte‑un bob.
Ale voastre șase boabe milostive mă vor ține
Până când o să vrea cerul să mă facă iarăși bine.“
Ascultând cuvântul mamei au plecat cei șase pui
Și‑au adus vreo șapte zile fiecare bobul lui.
Mai departe însă puii, beți de‑al slăvilor înalt,
Fiecare‑avea nădejde că‑i aduce celălalt.
Și n‑a mai adus niciunul bobul; și uitata mucenică
A murit atunci de foame, cea mai sfântă rândunică.
Și‑a rămas de‑atunci povestea tristă, neluată‑n seamă
Orișicui ai sta s‑o spui,
Că o mamă își hrănește șase, opt sau zece pui,
Însă zece pui adesea nu pot toți hrăni o mamă.
Citirea Bibliei: Estera 9.23-10.3 · Proverbe 22.1-8

de Jean Koechlin
Psalmul 21

În Psalmul 20 i‑am putut observa pe credincioşi adresându‑se direct Împăratului lor. Acum ei Îi vorbesc Domnului despre acest Împărat (v. 1‑7). Ce subiect încântător pentru inima lui Dumnezeu! Să nu uităm că principalul act al închinării creştine este de a‑L prezenta Tatălui pe Cel care Îi este infinit de plăcut: pe Fiul Său Isus Hristos.
Binecuvântările bunătăţii, care sunt acum ale Sale, prind întregul lor contur când sunt privite în contrast cu suferinţele şi insultele care au fost atunci partea Sa: astfel, coroanei de spini îi corespunde o coroană de aur curat; împărţirea veşmintelor Lui are drept corespondent înveşmântarea Sa cu strălucire şi cu măreţie de către Însuşi Dumnezeu (Psalmul 45.6‑8); ruşinii crucii îi succedă gloria învierii (v. 4). Da, Cel care a fost făcut blestem pentru noi este rânduit ca binecuvântare pentru totdeauna. Şi Cel Căruia Dumnezeu, pentru o clipă, I‑a întors spatele este din nou umplut de bucurie văzându‑I faţa (v. 6). Am putea atunci să ne întrebăm de ce Duhul n‑a inversat între ei Psalmul 21 şi 22. Nu a făcut aceasta cu siguranţă pentru că Dumnezeu L‑a preîntâmpinat pe Fiul Său cu aceste binecuvântări pregătite dinainte pentru El (comp. cu Ioan 17.4,5). Şi, de asemeni, pentru că nu vrea să ne lase să abordăm subiectul abandonării Preaiubitului Său (Psalmul 22) fără să avem făcute cunoscut mai dinainte gloriile Sale (Psalmul 21).

PĂSTORILOR, PĂSTRAȚI-VĂ SABIA ASCUȚITĂ! | Fundația S.E.E.R. România
„Luați… sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.” (Efeseni 6:17)

Pavel l-a avertizat pe fiul și succesorul său spiritual, Timotei, că „în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.” (2 Timotei 3:1-5).
Când citești această listă, îți dai seama că Pavel a descris foarte bine… generația în care trăim noi astăzi! Deci, care este soluția? Bărbații și femeile lui Dumnezeu care știu să mânuiască cu pricepere Cuvântul Său! Dacă ești unul dintre ei, fii sigur că Satana te-a luat în vizor. El vrea să tocească, prin orice mijloace, lama ascuțită a sabiei tale, astfel încât mesajul tău să fie ineficient. De această tactică se foloseau și filistenii, dușmanii de moarte ai lui Israel, pentru a-i boicota și subjuga: au scăpat de toți fierarii din țară (vezi 1 Samuel 13:19). În consecință, israeliții nu aveau cum să-și ascută săbiile, să se apere și să scape de jugul opresiunii.
Înțelegi mesajul? Poporul lui Dumnezeu tinde să devină indolent și are nevoie să fie „ascuțit” din punct de vedere spiritual. Așa că tu, păstorule, ca fierar spiritual, ai sarcina să-i „ascuți”! Dar Satana nu va obosi să încerce să te oprească, pe toate căile cu putință (vezi 1 Petru 5:8).
Așadar, îngenunchează zilnic, cere ajutor de Sus și trăiește Cuvântul pe care-l predici altora! Ora este târzie, iar nevoia este mare. Păstorilor, Dumnezeu se bazează pe voi, așa că păstrați-vă sabia ascuțită!


