25 Februarie 2026
DOMNUL ESTE APROAPE
Cel care seamănă sămânța bună este Fiul Omului; și ogorul este lumea; și sămânța bună, aceștia sunt fiii Împărăției.
Matei 13.37,38
Ce este „sămânța bună“? Domnul Isus explică astfel: „Sămânța bună, aceștia sunt fiii Împărăției“. În parabola despre semănător (pe care Domnul, ieșind din casă, a spus‑o mulțimii), sămânța este o imagine a Cuvântului lui Dumnezeu. Aici, în explicația parabolei (pe care Domnul, intrând în casă, a dat‑o ucenicilor), sămânța este o imagine a acelora care au primit Cuvântul. Fiecare sămânță aduce rodul ei. Sămânța bună sunt oamenii credincioși, care fac parte din rodul adevăratului bob de grâu, care a murit pentru ei, ca ei să trăiască (Ioan 12.24). Deci pe aceștia îi aduce Domnul în ogorul Lui. Fiii Împărăției Îi aparțin Lui și El îi trimite în lume.
Răspândirea seminței bune este lucrarea marelui Stăpân. Dacă El Și‑ar ține în coșul Său sămânța prețioasă, nu ar fi creștere, nu ar fi recoltă. El folosește diverse căi pentru a‑i împrăștia pe fiii Împărăției pe tot ogorul. În acest scop, El a folosit, de exemplu, persecuția care a avut loc cu ocazia morții lui Ștefan: „Și toți în afară de apostoli au fost împrăștiați prin ținuturile Iudeii și ale Samariei. Deci cei împrăștiați străbăteau ținuturile, vestind Cuvântul“ (Fapte 8.1‑4). Lucrarea lui Satan de a împiedica răspândirea mărturiei a devenit exact contrariul în mâinile Domnului.
Putem învăța și noi ceva de aici? Domnul permite câteodată situații în viața noastră care ne pun la încercare, care ne cauzează probleme și pe care noi le‑am pune în seama împotrivitorului. Dar, dacă vom folosi corect aceste situații, ele vor putea deveni pentru alții o binecuvântare. Tocmai pentru aceasta, Semănătorul i‑a adus pe fiii Împărăției în ogorul Său. Ogorul însă este lumea.
Ogorul nu este Adunarea sau Biserica lui Dumnezeu. Parabola aceasta nu are nimic de‑a face cu principiile Adunării. Dorim să avertizăm cu toată seriozitatea cu privire la astfel de confuzii. Desigur, în prezent, Împărăția cerurilor a luat forme și trăsături eclesiastice. Dar principiile după care lucrează Dumnezeu în Împărăția cerurilor sunt altele decât cele din Adunarea Sa, pe care El dorește să le respectăm.
C. Briem
SĂMÂNȚA BUNĂ
Andrei, fratele lui Simon Petru, era unul dintre cei doi care l‑au auzit pe Ioan și L‑au urmat [pe Isus]. Acesta l‑a găsit întâi pe fratele său Simon și i‑a zis: „Noi L‑am găsit pe Mesia“.
Ioan 1.40,41
Andrei îl găsește pe fratele său
Andrei fusese mai întâi ucenicul lui Ioan Botezătorul. Dar, într‑o zi, a lăsat totul și a mers după Isus. „Ce căutați?“, i‑a întrebat El pe cei doi ucenici care Îl urmau. — „Învățătorule, unde locuiești?“ Și, în ziua aceea, au rămas la Isus. Scriptura menționează că „era pe la ceasul al zecelea“. Clipa întâlnirii cu Mântuitorul rămâne neuitată: este momentul în care a fost pusă piatra de hotar în viața noastră. Andrei nu căuta doctrină, nici religie, nici biserică, nici comunitate; el căuta o Persoană. Și L‑a urmat pe Isus și a rămas cu El. Această cale este și astăzi deschisă tuturor. Abia după ce L‑a cunoscut pe Domnul Isus, el l‑a „găsit“ pe fratele său (păcatul afectează chiar și relațiile naturale, astfel că, deși suntem alături, putem fi uneori străini unii față de alții). Și îi duce vestea minunată printr‑un mesaj foarte simplu: „L‑am găsit pe Mesia“. Să le spunem oamenilor simplu despre Isus, iar Dumnezeu va îngriji de rezultate!
Simon Petru și Andrei erau frați de trup, dar foarte diferiți unul de altul. Felul de a se comporta și misiunile încredințate lor erau distincte. Dar, cu toate că ei erau diferiți – așa cum suntem cu toții – amândoi au primit iertarea păcatelor și au fost mântuiți. Petru era cel mai în vârstă și dădea tonul, fiind adesea primul; Andrei nu vorbea mult și rareori se afirma. Petru predica mulțimilor, astfel că odată s‑au convertit chiar și 3.000 de oameni; Andrei avea în atenție lucrarea individuală, el fiind cel care îl găsise pe băiețelul cu cinci pâini și doi pești (Ioan 6.9), îl găsise pe fratele său și Îl găsise pe Isus!
Citirea Bibliei: Estera 2.1-10 · Proverbe 18.13-24
de Jean Koechlin
Psalmul 11
Dumnezeu susţine astăzi în lume autorităţile: guverne, magistraţi, poliţie…; ele sunt responsabile să asigure ordinea, dreptatea şi pacea. Dar, în timpul necazului celui mare, tot ceea ce contribuie la protecţia omenirii va fi răsturnat (sunt distruse temeliile). Întrebarea din v. 3 îi va pune atunci pe cei drepţi la încercare. Vor ceda ei ispitei de a fugi, precum îşi ia zborul o pasăre pentru a scăpa de pericol? Nu! Încrederea lor nu este într‑un adăpost pământesc (munţii), ci în Cel Neschimbabil, care Îşi are tronul în ceruri (v. 4). Prieteni, în cine este ancorată credinţa noastră? Dacă Domnul ar trebui să ne ia principalele puncte de sprijin de aici, de jos: familie, prieteni, sănătate, bunuri materiale, s‑ar putea vedea în cine ne‑am încrezut? Iar când ne gândim la temeliile adevărului, constatăm că acestea sunt clătinate din toate părţile în creştinătate… Ce trebuie să facă cel drept? Să se despartă de tot ce atacă şi caută să distrugă stâlpii adevărului divin!
Privirea lui Dumnezeu îi cercetează pe fiii oamenilor (v. 5; Psalmul 7.9; vezi de expl. Luca 7.39,40; 11.17; 22.61). Gând neliniştitor şi insuportabil pentru cel rău! Sentiment de fericire pentru cel drept! Este pentru binele lui că este cercetat astfel (Psalmul 139.23,24).
AFARĂ CU VECHIUL ȘI ÎNĂUNTRU CU NOUL! | Fundația S.E.E.R. România
„Nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi.” (Marcu 2:22)
Pentru că ești o făptură nouă, nu mai ești controlat de vechiul tău comportament, ci de relația ta cu Hristos.
Jon Walker a scris: „La câțiva kilometri de casa mea există un magazin care a trecut printr-o schimbare de imagine. Cu toate acestea, angajaților le-a scăpat din vedere acest lucru. Puștiul din spatele tejghelei purta o uniformă nouă, dar avea aceeași privire încruntată pe care o mai văzusem înainte. Asta m-a făcut să mă gândesc la modul în care încercăm să punem vin nou în burdufuri vechi. Domnul Isus spune că suntem sortiți eșecului pentru că „vinul cel nou sparge burdufurile şi vinul se varsă, iar burdufurile se prăpădesc.” Dar nu facem oare și noi același lucru, când vine vorba despre umblarea noastră creștină? Vinul cel nou al onestității la locul de muncă, turnat în burduful vechi al compromisului. Vinul nou al iubirii necondiționate, turnat în burduful vechi al urii față de familia din vecini. Vinul cel nou al închinării, turnat în burduful cel vechi al idolatriei (față de bani, putere, distracții sau ultimul joc video). Vinul nou al studiului Bibliei, turnat în burduful vechi al obiceiului de tipul „sunt extrem de prins și nu mai am timp”. Vinul nou al smereniei, turnat în burduful cel vechi al îngâmfării. Vinul nou al iertării, turnat în burduful cel vechi al amărăciunii. Vinul nou al punerii aproapelui pe primul loc, turnat în burduful cel vechi al ambiției egoiste. Vinul nou al bucuriei, turnat în vechiul burduf al geloziei și invidiei. Vinul nou al păcii, turnat în burduful cel vechi al neînțelegerii!”
Dacă ceva din toate acestea îți sună cunoscut, este timpul să renunți la burduful cel vechi și să-L lași pe Dumnezeu să te facă un vas puternic, nou și curat – începând de astăzi!
Mana Zilnica 