Mana Zilnica

11 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Știu că în mine, adică în carnea mea, nu locuiește nimic bun.

Romani 7.18

Sfințirea (1)

Ești un credincios adevărat? Dacă da, ai descoperit vreo îmbunătățire a naturii tale vechi? Este ea vreun pic mai bună acum față de atunci când ai început viața creștină? Poate că, prin har, ești mai capabil acum s‑o ții în frâu, dar cu siguranță ea nu este cu nimic mai bună! Dacă nu este dată morții, este gata să se ridice și să se arate în toată răutatea ei. Firea păcătoasă dintr‑un credincios nu este cu nimic mai bună decât cea dintr‑un necredincios. Dacă acest adevăr este uitat, rezultatele vor fi greu de calculat. Dacă cel credincios nu este conștient că eul trebuie mereu judecat, mai devreme sau mai târziu va gusta experiența amară că natura sa veche este mai rea decât oricând și că va rămâne așa până la sfârșit.

Este greu de conceput cum cineva care se așteaptă la o îmbunătățire treptată a naturii sale vechi ar putea să se bucure de pace, fie chiar și numai pentru un ceas. De ce? Pentru că nu va putea decât să constate – dacă se va privi în lumina Cuvântului lui Dumnezeu – că nu există nici cea mai mică schimbare în caracterul său, că inima îi este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea, la fel ca atunci când umbla în întunericul stării sale neconvertite. Într‑adevăr, starea lui este cu totul schimbată prin faptul că deține o natură nouă și prin faptul că Duhul Sfânt locuiește în el, însă, atunci când natura veche acționează, el descoperă în sine aceeași împotrivire față de Dumnezeu ca dintotdeauna.

Nu avem nicio îndoială că mare parte din tristețea și din descurajarea de care mulți se plâng își are origina în confuzia cu privire la acest subiect important al sfințirii. Unii ca aceștia caută ceva ce niciodată nu vor putea găsi. Ei caută temeiul păcii într‑o natură sfințită, în loc să‑l caute într‑o Jertfă perfectă; caută pacea pe temeiul unei lucrări progresive de sfințenie, în loc s‑o caute pe temeiul unei lucrări de ispășire încheiate.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fraților, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, cei spirituali, să‑l restabiliți pe acesta cu duhul blândeții.

Galateni 6.1

Unii pentru alții

Domnul prețuiește mult preocuparea alor Săi unii pentru alții. El așteaptă iubire activă printre ei. Dacă cineva este „învins de vreo ispită“, alții trebuie să‑l îndrepte cu blândețe, călăuziți de Duhul lui Dumnezeu. Cei care cred că o astfel de lucrare este înjositoare se pun mai presus de Domnul lor. Ce lucru binecuvântat este nu numai să știm ce să facem sau cum să facem, ci să facem pentru că ne spune El!

A atrage atenția cuiva asupra faptei sale greșite, cu ajutorul Cuvântului, în dragoste, nu este ușor. Este nevoie de curaj, dar mai ales de smerenie. Și la fel de greu este de acceptat corectarea. Cui îi place să fie mustrat? Și acolo se cere umilință. Copiii lui Dumnezeu, dacă vor să beneficieze spiritual unii de alții, trebuie să examineze fiecare sugestie corectivă, pentru a vedea dacă vine de la Domnul lor din ceruri.

Printre cei doisprezece ucenici a fost unul cu totul diferit: Iuda. Fusese chemat să fie apostol, dar Domnul l‑a cunoscut de la început că era „un diavol“ (Ioan 6.70). Este un avertisment serios pentru oamenii care au o manifestare exterioară a creștinismului, dar care în interior sunt departe de Hristos (Psalmul 41.9)! Cât de tulburat este Domnul la gândul că Iuda, unul dintre confidenții Săi, urma să‑L trădeze! Dragostea Lui nu putea suporta. Ce sfârșit teribil îl aștepta pe Iuda! Niciunul dintre apostoli nu a fost fără păcat, dar acest act oribil putea fi săvârșit doar de către unul care nu era dintre „ai Lui“. Ipocrizia era pe cale să atingă punctul culminant.

Citirea Bibliei: Neemia 7.1-38 · Proverbe 13.13-25

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 39:19-30; 40:1-5

Iov crezuse că pe Domnul nu‑L interesa bunăstarea sa. Dar a existat vreodată vreo creatur㠖 de la puiul de corb până la cal sau până la vultur – de care să nu fi avut grijă Dumnezeu? Iar dacă Se îngrijeşte de tot ce este viu, cu cât mai mult veghează El asupra omului, culmea creaţiei Sale, a cărui existenţă se prelungeşte şi dincolo de mormânt!

În evanghelii, Domnul Isus le dă alor Săi exact aceeaşi învăţătură (compară Iov 38.41 cu Luca 12.24). El ne îndeamnă să nu ne îngrijorăm din cauza nevoilor noastre de zi cu zi: Dumnezeu le cunoaşte. Un singur lucru însă ne lipseşte de cele mai multe ori: credinţa în acest Dumnezeu credincios.

Domnul vine să‑i vorbească lui Iov despre creaţia Sa şi patriarhul rosteşte o concluzie dreaptă: „Iată, eu nu sunt nimic“ (40.4). Mai mult el nu poate spune. Cel care‑şi propusese să discute cu Dumnezeu de la egal la egal (10.2; 13.3; 23.3,4), acum, când i se oferă ocazia, înţelege în faţa măreţiei Creatorului său că acest lucru nu este cu putinţă: este o primă lecţie. Îi mai rămâne una de învăţat: Domnul urmează să‑i vorbească pentru a doua oară, cu scopul de a‑l aduce pe Iov la o reală şi deplină convingere cu privire la păcat.

ÎNVAȚĂ SĂ SPUI NU! | Fundația S.E.E.R. România

„Eu Te-am proslăvit pe pământ…” (Ioan 17:4)

Pentru a-I spune „da” lui Dumnezeu, va trebui să spui „nu” multor altora… Așa că unora nu le va plăcea asta, mai ales dacă sunt obișnuiți să obțină ce vor ei! Oameni vor avea pretenții de la tine în funcție de nevoile lor și vor fi indiferenți sau nepăsători față de nevoile tale. Așadar, ai de ales: să fii condus de Dumnezeu sau de alții.

Nimeni nu a fost mai ocupat decât Domnul Isus, și nimeni nu a avut o misiune mai importantă decât a avut El. Și totuși, Marcu ne spune că atunci „când L-au găsit, I-au zis: „Toţi Te caută.” El le-a răspuns: „Haidem să mergem în altă parte, prin târgurile şi satele vecine, ca să propovăduiesc şi acolo, căci pentru aceasta am ieşit.” (Marcu 1:37-38)

Spunea Isus „nu” satisfacerii nevoilor neimportante? Da, El știa care erau prioritățile Sale și a rămas concentrat în această direcție. În acest fel, El a putut să-I spună Tatălui Său ceresc la sfârșitul vieții Sale: „Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac…” (Ioan 17:4).

Dacă îți este greu să spui „nu”, oprește-te și imaginează-ți mental ce crezi că se va întâmpla atunci când vei spune „nu”. Singura modalitate de a-ți învinge teama sau nesiguranța în acest domeniu este să începi să-ți asumi riscuri mici, până când, în cele din urmă, te vei simți confortabil să spui un „nu” ferm!

Atunci când o persoană se îndatorează din cauza unor cheltuieli nechibzuite, nu-i faci o favoare spunând „da” pentru a o scoate din necaz – pentru că nu-și va învăța lecția și se va îndatora din nou! Sau spunând „da” unei persoane care refuză să învețe un nou set de abilități de care este capabilă, promovezi ceea ce am putea numi „îndatorarea învățată”.

Așadar, învață să spui „nu”!