4 Februarie 2026
DOMNUL ESTE APROAPE
Împărăția cerurilor a fost asemănată cu un om care seamănă sămânță bună în ogorul lui.
Matei 13.24
„Omul“ care a semănat sămânță bună în ogorul lui este Fiul Omului; nu se spune „Hristos“. Titlul de „Fiul Omului“ presupune respingerea Sa ca Mesia al poporului Său pământesc și înălțarea Sa la dreapta lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care doar în această parabolă, a neghinei, se vorbește despre ogor ca fiind „ogorul lui“ (versetele 24 și 27). În parabola anterioară, cea a semănătorului, nu este folosită această expresie.
Acum El vorbește despre ogorul Lui și explică: „Ogorul este lumea“ (versetul 38). Prin aceasta înțelegem că lumea întreagă (în limba greacă: „kósmos“) Îi aparține Lui. Dar oare nu I‑a aparținut întotdeauna Lui? Desigur, ca și Creator, El este deținătorul de drept al tuturor lucrurilor pe care le‑a creat. Dar ceea ce este deosebit aici este faptul că El, ca Om, ca Fiu al Omului, a câștigat lumea prin moartea Sa pe cruce, la Golgota. Aici se prefigurează moartea și învierea Domnului.
Când L‑au văzut venind în via Sa, iudeii, plini de ură, au spus despre El: „Acesta este moștenitorul; veniți să‑l omorâm și să luăm în stăpânire moștenirea lui!“ (Matei 21.38). Conform planului lui Dumnezeu, Lui, ca Fiu al Omului, trebuia să‑I aparțină nu numai via – Israel – ci și întreaga lume (Evrei 1.2; 2.5‑8). El i‑a cumpărat cu prețul sângelui Său nu numai pe cei care cred în El (1 Corinteni 6.20; 7.23; Apocalipsa 5.9; 14.3,4), ci și pe toți ceilalți oameni, chiar și pe învățătorii falși, care L‑au tăgăduit ca Stăpân al lor (2 Petru 2.1). „A cumpăra“ nu înseamnă același lucru cu „a răscumpăra“. „A cumpăra“ înseamnă obținerea drepturilor asupra a ceea ce a fost cumpărat și subliniază efectul lucrării Sale.
Prin moartea Sa, Domnul Isus a câștigat drepturi asupra tuturor oamenilor, asupra întregii lumi, ca loc în care trăiesc acești oameni. Sunt recunoscute oare aceste drepturi? De către foarte puțini! Cei mai mulți oameni nu se preocupă cu drepturile Celui care i‑a cumpărat. Ei sunt de părere că își aparțin lor înșiși. Ei gândesc că lumea (sau cel puțin o parte din ea) le aparține lor și că pot proceda cum doresc cu ceea ce le aparține. Dar se înșală: lumea Îi aparține lui Hristos și ei vor da cândva socoteală înaintea Lui pentru faptul că s‑au amestecat în drepturile Sale.
C. Briem
SĂMÂNȚA BUNĂ
Isus i‑a zis: „Eu sunt Calea și Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine“.
Ioan 14.6
Sacrificiul pompierului
Într‑o clădire înaltă din New York, care era pe cale să fie terminată, a izbucnit un incendiu. Cum focul se răspândea fulgerător, meseriașii nu au avut timp să fugă din clădire, ci doar să urce la ultimul nivel. Pompierii veniți în grabă au întins cea mai lungă scară spre ei, însă aceasta s‑a dovedit a fi prea scurtă pentru ca muncitorii să poată fi salvați. În acel moment, pompierul aflat pe ultima treaptă, mânat de un spirit de sacrificiu, s‑a agățat de parapet și le‑a strigat: „Repede, haideți, coborâți pe spatele meu și salvați‑vă!“. Cei opt bărbați din Brooklyn au traversat acest pod până la scară, astfel că toți au fost salvați. Însă pompierul nu a mai putut coborî. El și‑a pierdut viața.
Dumnezeu a văzut că toți oamenii erau păcătoși, rătăciți, aflați în fața pierzării și că nicio „scară“ a eforturilor omenești nu era suficient de lungă pentru a‑i salva. De aceea L‑a trimis pe Fiul Său pe pământ. Isus Hristos Și‑a dat viața pe cruce, pentru a crea o cale de salvare pentru oameni. Te gândești oare că Dumnezeu a greșit când a trimis un Salvator pentru o omenire pierdută? El salvează desăvârșit prin singura lucrare de care poate El să Se bucure. Aceia care se predau Răscumpărătorului traversează acest „pod viu“. Ei scapă de judecata divină și încep să aibă o relație cu Dumnezeu. Îl privesc prin credință pe Mântuitorul lor!
Să‑L prezentăm și noi neobosit fiecărei inimi pe Salvatorul venit de la Dumnezeu!
Citirea Bibliei: Neemia 2.9-20 · Proverbe 11.1-9
de Jean Koechlin
Iov 35:1-16
Din necazurile sale, Iov trăsese trista concluzie că nu merită să încerci să fii drept, pentru că, în cele din urmă, nu eşti cu nimic mai câştigat decât cel care a păcătuit (9.22; 34.9; 35.3). Vai, cum îşi descoperea el acolo adâncul inimii! Părea să dea dreptate insinuării lui Satan: Oare în zadar (sau: pentru nimic) se teme Iov de Dumnezeu? (1.9). Era aproape aceeaşi logică a oamenilor stricaţi la minte cărora le vorbea apostolul şi care considerau că evlavia este sursă de câştig (1 Timotei 6.5; citiţi şi Maleahi 3.14).
Patriarhul nostru nu îşi amintea să fi avut până atunci astfel de sentimente în inimă. Îşi cunoştea faptele bune, dar nu şi motivele lor tainice. Şi acestea erau departe de a fi întotdeauna bune. Să‑I dăm voie Duhului să ne cerceteze prin Cuvânt, pentru a distinge şi a da la iveală intenţiile inimii (Evrei 4.12). Este serviciul pe care Elihu i l‑a făcut lui Iov, spunându‑i adevărul. Unele lucruri nu sunt plăcute de auzit, dar rănile făcute de un prieten sunt credincioşie (Proverbe 27.6; vezi şi Coloseni 4.6). Iar când aceste lecţii importante vor fi fost învăţate, lacrimile, strigătele din necazuri, chemarea în ajutor (19.21) vor face loc cântărilor în noapte (v. 9,10).
CHEAMĂ-L PE DUMNEZEU ÎN AJUTOR! | Fundația S.E.E.R. România
„Doamne, numai Tu poţi veni în ajutor.” (2 Cronici 14:11)
Confruntat cu un dușman pe care nu-l putea învinge de unul singur, regele Asa s-a rugat: „Doamne, numai Tu poţi veni în ajutor celui slab ca şi celui tare, vino în ajutorul nostru, Doamne, Dumnezeul nostru! Căci pe Tine ne sprijinim şi în Numele Tău am venit împotriva acestei mulţimi. Doamne, Tu eşti Dumnezeul nostru: să nu iasă biruitor omul împotriva Ta!” Domnul a lovit pe etiopieni dinaintea lui Asa şi dinaintea lui Iuda.” (2 Cronici 14:11-12)
Comentatorul american F.B. Meyer scria: „Adu-i aminte lui Dumnezeu întreaga Sa responsabilitate: „Doamne, numai Tu poți veni în ajutor!” Șansele ca dușmanul să-l înfrângă pe Asa erau enorme. Erau un milion de oameni înarmați… alături de trei sute de care. Părea imposibil ca Israel să reziste în fața acelei mari mulțimi. Nu existau aliați care să-i vină în ajutor: singura lui speranță era Dumnezeu. Asa nu avea pe nimeni alături care să-l ajute.
S-ar putea ca dificultățile tale să fi ajuns la un nivel atât de alarmant, încât să fii nevoit să renunți la orice ajutor din partea oamenilor, la care ai recurs altădată, în încercări mai mici, și să te întorci la prietenul tău Atotputernic. Pune-L pe Dumnezeu între tine și dușman.
În credința lui Asa, Iahweh stătea între puterea etiopianului Zerah și el, care nu avea nicio putere. Și nu s-a înșelat! Etiopienii au fost nimiciți în fața Domnului și în fața oștirii Sale, ca și cum luptători cerești s-ar fi aruncat împotriva dușmanului în numele lui Israel.
Dumnezeul nostru este Domnul oștirilor, care poate chema oricând întăriri neașteptate în ajutorul poporului Său. Crede că El este acolo între tine și dificultățile tale, iar ceea ce te supără va fugi dinaintea Lui, ca norii mânați de vântul puternic.”
Așadar, cheamă-L pe Dumnezeu în ajutor!
Mana Zilnica 