1 Februarie 2026
DOMNUL ESTE APROAPE
Avem un astfel de Mare‑Preot, care S‑a așezat la dreapta tronului Măreției, în ceruri.
Evrei 8.1
Acesta este cel de‑al treilea dintre cele cinci pasaje din Evrei în care scriitorul menționează faptul că Domnul Isus S‑a așezat la dreapta lui Dumnezeu. Acestea nu sunt simple repetări ale aceluiași fapt, ci fiecare dintre ele menționează un lucru specific, pe care Duhul Sfânt a dorit să ni‑l accentueze.
1. În prima referință, cea din Evrei 1.3, citim că, „după ce a făcut prin Sine Însuși curățirea păcatelor noastre, S‑a așezat la dreapta Măreției, în ceruri“. În contextul acestui verset, scriitorul ne prezintă șapte glorii ale Domnului Isus, de aceea putem spune că așezarea Lui este în virtutea gloriei Persoanei Sale.
2. Apoi, tot în capitolul 1, Îl auzim pe Tatăl spunând: „Șezi la dreapta Mea până îi voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut al picioarelor Tale“ (versetul 13). Aici, așezarea Lui se datorează faptului că El este Cel dintâi în toate.
3. Cea de‑a treia referință apare în versetul de astăzi din capitolul 8. Aici, Domnul Isus este așezat, datorită preoției Lui perfecte. Spre deosebire de preoții din rânduiala levitică, Domnul Isus nu a avut de adus o jertfă pentru păcatele Sale; de asemenea, preoția Lui nu este limitată prin moarte, fiindcă El trăiește pururea.
4. Cea de‑a patra apariție este în capitolul 10.12: „Dar El, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S‑a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu“. Aici, Domnul Isus este așezat datorită jertfei Lui perfecte.
5. Cea de‑a cincea și ultima apariție este în capitolul 12. Aici Îl vedem ca pe Exemplul perfect în alergarea noastră. Avem un Obiect în cer la care să ne ațintim privirile – „Să alergăm cu răbdare în alergarea care ne stă înainte, privind țintă la Isus, Căpetenia și Desăvârșitorul credinței, care, pentru bucuria pusă înaintea Lui, a răbdat crucea, disprețuind rușinea, și șade la dreapta tronului lui Dumnezeu“ (Evrei 12.2). Fie ca privirea noastră să fie ațintită doar asupra Lui!
T. Hadley, Sr.
SĂMÂNȚA BUNĂ
Un om a dat o cină mare și i‑a chemat pe mulți.
Luca 14.16
I‑a invitat pe mulți
Un om i‑a invitat pe mulți la masa pe care a pregătit‑o. Când totul a fost gata, robul s‑a dus la cei invitați și i‑a rugat să vină. Dar ei au refuzat. Folosind cuvinte politicoase, au prezentat tot felul de scuze, cele din parabolă: „Am cumpărat un ogor“, „mă duc să încerc boii“, „m‑am însurat“.
Dumnezeu astăzi îi invită pe toți oamenii să vină la El și să accepte harul Său. Lucrarea mântuirii pe cruce este gata. Isus Hristos nu așteaptă nimic de la nimeni, putem veni așa cum suntem. Nu este nevoie să fi avut o viață decentă, cu registrul la zi al faptelor bune. Ce lucru trist, să preferăm ceea ce este pământesc, și atât de trecător, în locul mântuirii veșnice și al părtășiei cu Dumnezeu! Posesiunile, locul de muncă, relațiile cu partenerii… câte și mai câte ne împiedică să acceptăm această invitație și să credem în Isus! Alergăm prin timp să economisim minutele, dar risipim viața. În spatele tuturor acestor manevre stă vrăjmașul sufletelor noastre. Mulți au refuzat deja harul mântuirii lor, lăsând ca ultimul lor răspuns să fie doar lopata groparului. Moartea introduce în sala de audiențe a tribunalului lui Dumnezeu. Este exclusă ideea unei amnistii.
De aproape 2000 de ani, Domnul ne invită să venim la El. Fericiți sunt toți aceia care au acceptat această invitație și au început o relație cu Dumnezeu!
Acum El ne mai cheamă o dată. Să apucăm șansa care ni se propune astăzi!
Citirea Bibliei: Ezra 10.1-44 · Proverbe 10.1-10
de Jean Koechlin
Iov 33:1-22
În două rânduri, Iov ceruse intervenţia unui mediator (9.33; 16.21), iar acum dorinţa îi este îndeplinită: Elihu urmează să fie pentru el interpretul gândurilor lui Dumnezeu. Iov mai înţelesese că această misiune nu putea fi îndeplinită decât de un om asemenea lui (9.32), iar acum poate auzi din gura lui Elihu tocmai această trăsătură: iată, înaintea lui Dumnezeu eu sunt ca tine: şi eu sunt frământat din lut (v. 6).
Scriptura ne învaţă că este un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos… (1 Timotei 2.5). Este marea taină a Domnului Isus umanitatea Sa fără de care El nu S‑ar fi putut face purtătorul de cuvânt al omului înaintea lui Dumnezeu!
Dumnezeu vorbeşte o dată, şi de două ori… (v. 14). După ce a vorbit prin profeţi, Dumnezeu a vorbit în Fiul. Câtă atenţie ar fi trebuit să acorde lumea acestui limbaj! (Evrei 1.1,2; 2.1). Şi totuşi în Iov 33.14 trebuie să se facă această tristă remarcă: (omul) nu ia seama. Ce mari sunt indiferenţa şi împietrirea inimii omului! Din acest motiv, aceeaşi epistolă avertizează solemn: Luaţi seama să nu Îl respingeţi pe Cel care… vorbeşte din ceruri (Evrei 12.25).
Printr‑un verdict concis, Elihu pune deoparte toate raţionamentele: Dumnezeu este mai mare decât omul (v. 12) şi nu este obligat să dea socoteală oamenilor (v. 13).
NĂSCUT PENTRU A CREDE (1) | Fundația S.E.E.R. România
„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze…” (Proverbele 22:6)
Formarea unui copil este atât o provocare, cât și o recompensă. Prin modelarea sistemului lui de convingeri, îi ajuți creierul în dezvoltare să stabilească căi neuronale permanente care îi vor ghida creșterea morală și spirituală.
Neurologii Andrew Newberg și Mark Robert Waldman, autorii cărții Born to Believe („Născut pentru a crede”), subliniază importanța perioadei cuprinse între șapte și zece ani. În acest răstimp, un copil are cea mai mare disponibilitate și capacitate să prindă conceptul unui Dumnezeu pe care nu Îl poate vedea, simți sau auzi. Newberg și Waldman sugerează, de asemenea, că instrumentul nostru cel mai eficient pentru a pune semințele credinței în această etapă este povestirea, nu predicarea sau moralizarea.
Povestirile care încorporează principii divine, comportamente morale (curaj, credință, dragoste, compasiune și iertare) sunt ingrediente binevenite și ușor de digerat pentru construirea caracterului creștin.
Povestirea a fost modul prin care Dumnezeu i-a instruit pe israeliți să-i învețe pe copiii lor căile și Cuvântul Său – și așa au apărut istorisirile despre Adam și Eva, Noe, Daniel, Estera, Samson, Rut și David… iar mai târziu, în căminele creștine, cele despre nașterea, viața, lucrarea, minunile, învățătura, moartea și învierea lui Hristos au stârnit inimile, interesul și imaginația, transmițând principii durabile, care schimbă vieția!
Studiile arată că sistemele de convingeri ale adulților sunt puternic influențate de poveștile pe care le-au auzit în copilărie. Așadar, seamănă povestiri care vor deveni fundamentul caracterului lor și baza unei vieți de credință.
În calitate de părinte, tutore sau profesor, este datoria ta să le încurajezi și să le stimulezi creierul în dezvoltare către convingeri sănătoase, decizii bune și un stil de viață evlavios!
Mana Zilnica 