Mana Zilnica

31 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Cine crede în Mine, după cum a spus Scriptura, din inima lui vor curge râuri de apă vie.

Ioan 7.38

Să ținem bine minte că Duhul Sfânt este întotdeauna izvorul viu și permanent al slujirii. Doar El poate scoate la iveală, cu o prospețime și cu o plinătate divină, comorile Cuvântului lui Dumnezeu și doar El le poate aplica, cu o putere cerească, la nevoile prezente ale sufletului. Nu este vorba de a scoate la iveală noi adevăruri, ci de a prezenta Cuvântul însuși și de a‑l aplica la starea morală și spirituală a poporului lui Dumnezeu. Aceasta este adevărata slujire. Cineva poate vorbi de o sută de ori din aceeași porțiune a Scripturii, acelorași oameni, și de fiecare dată Îl poate prezenta pe Hristos sufletelor cu prospețime spirituală. Pe de altă parte, altcineva își poate stoarce creierii pentru a găsi noi subiecte și noi metode de prezentare a subiectelor vechi și, în tot acest timp, să nu existe deloc Hristos și putere spirituală în slujirea lui.

Acest principiu este valabil deopotrivă pentru evangheliști, învățători și păstori. Un om poate fi chemat să predice evanghelia în același loc, vreme de mai mulți ani, și câteodată să se simtă împovărat de faptul că trebuie să se adreseze aceleiași audiențe, cu aceeași temă, an de an, lună de lună, săptămână de săptămână. Simte probabil nevoia de ceva nou, de ceva proaspăt, de ceva diversificat. Sau poate că dorește să‑și schimbe sfera de lucru, unde subiectele sale ar fi noi pentru cei care le vor asculta. Este de ajutor pentru un astfel de om să‑și aducă aminte că marea temă a unui evanghelist este Hristos, că puterea de a prezenta această temă este Duhul Sfânt și că acela căruia îi este prezentată tema este sărmanul păcătos pierdut. Știm cu toții că Hristos este întotdeauna nou, că puterea Duhului este întotdeauna proaspătă și că starea sufletului omului este mereu de un interes profund. Mai mult, este bine pentru evanghelist să‑și aducă aminte, de fiecare dată când se ridică pentru a predica, de faptul că cei cărora le predică sunt cu adevărat ignoranți cu privire la evanghelie; prin urmare, trebuie să predice ca și cum ar fi prima oară când ascultătorii lui aud mesajul și ca și cum ar fi prima oară când îl rostește. Aceasta, pentru că predicarea evangheliei, în semnificația divină a acestei expresii, nu înseamnă prezentarea searbădă a unei doctrine evanghelice, nici cuvinte formale rostite mereu și mereu, într‑o rutină obositoare, ci înseamnă de fapt prezentarea inimii lui Dumnezeu, a Persoanei și a lucrării lui Hristos, iar toate acestea prin energia prezentă a Duhului Sfânt, care scoate la iveală tot mai mult din comoara inepuizabilă a Sfintei Scripturi.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Voi, care odinioară erați departe, ați fost aduși aproape prin sângele lui Hristos.

Efeseni 2.13

Adam și Eva

Îi vedem pe Adam și pe Eva în zorii creației așezați într‑o grădină frumoasă, într‑o plăcută comuniune cu Dumnezeu. Însă totul se schimbă dintr‑odată: ei nu Îl ascultă pe Dumnezeu. Păcătuiesc! Aceasta aduce consecințe grave asupra întregii omeniri: „Nelegiuirile voastre au făcut o despărțire între voi și Dumnezeul vostru și păcatele voastre v‑au ascuns fața Lui“ (Isaia 59.2). Distanța dintre noi și Dumnezeu nu este una spațială, ci una lăuntrică, un gol ce pur și simplu nu poate fi umplut, un abis de netrecut. Nu mai putem fi prieteni cu Dumnezeu. Inima depozitează un arsenal de brutalitate și de stricăciune; nicio milă; doar plăcerea de a vedea suferința. La Golgota, întunericul este la maxim. Noaptea absoarbe cu totul lumina zilei. Natura însăși se îmbracă în doliu. Oriunde am deschide Biblia, vedem răutatea crescândă a omului și incapacitatea lui de a se salva.

Însă versetul de astăzi ne arată mărețul nostru privilegiu: ni s‑a deschis o cale prin care putem avea din nou comuniune cu Dumnezeu și putem trăi în pace alături de El! Fiul lui Dumnezeu a devenit Om, pentru a‑Și jertfi viața. „Sângele lui Hristos“ ne‑a deschis accesul la Mântuitorul. Putem avea parte de iertarea păcatelor și putem deveni copii ai lui Dumnezeu, pentru că Domnul Isus a îndepărtat tot ce ne despărțea pe noi de Dumnezeu. Ce minunat să știm acum că nimeni și nimic nu ne poate depărta de dragostea Lui! În fiecare zi ne putem bucura și mai mult că Îl avem pe Dumnezeu aproape. Nu ne sensibilizează fața acoperită de spini a Celui care Se roagă nemijlocit pentru noi?

Citirea Bibliei: Ezra 9.5-15 · Proverbe 9.1-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 32:1-22

Elifaz, Bildad şi Ţofar şi‑au epuizat argumentele. La rândul său, Iov a tăcut! Acum intră în scenă o nouă persoană: Elihu, al cărui nume înseamn㠄Dumnezeu Însuşi“. Prin gura sa urmează să vorbească Duhul lui Dumnezeu (1 Petru 4.11).

Insuficienţa omului a fost pe deplin demonstrată. La Iov s‑a manifestat incapacitatea de a face faţă încercărilor; la prietenii săi, deşertăciunea mângâierii omeneşti. De vreme ce „înţelepciunea pământeasc㓠s‑a dovedit neputincioasă, „înţelepciunea de sus“ urmează să se pronunţe prin intermediul lui Elihu (Iacov 3.14‑17). Şi, în faţa acestui om mai tânăr decât ei, cei patru bătrâni vor rămâne umiliţi.

Elihu are simţul bunei‑cuviinţe. A aşteptat cu răbdare sfârşitul cuvântărilor precedente. Tinerii trebuie în special să ştie să asculte. Aceasta este primul semn al înţelepciunii (Iacov 1.19). Cunoştinţa şi experienţa celor mai bătrâni sunt, în general, mai bogate decât ale lor! Este apoi un semn simplu al politeţii.

Totuşi, aceste considerente nu‑l împiedică pe Elihu să fie umplut de o dreaptă mânie. Gloria lui Dumnezeu fusese pusă sub semnul întrebării de către Iov şi de către însoţitorii acestuia, iar omul credincios al lui Dumnezeu nu‑i poate trata cu blândeţe. El nici nu‑i va flata, nici nu‑i va părtini: două pericole care ne ameninţă şi pe noi întotdeauna (v. 21).

CUM TE VEDE DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România

„Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus…” (Romani 8:1)

Odată ce am înțeles că dragostea lui Dumnezeu pentru noi se bazează pe ceea ce Hristos a făcut pentru noi, și nu pe ceea ce facem noi înșine, lupta s-a încheiat. Acum putem înceta cu străduința de a-L face să ne iubească și Îl putem sluji pe Dumnezeu – pentru că știm de-acum că El ne iubește și că nu trebuie să încercăm să-L impresionăm. Nu ne mai temem să fim respinși de El din cauza greșelilor noastre. Atunci când facem ceva greșit, tot ce trebuie să facem este să ne mărturisim Domnului, să ne pocăim, să primim iertarea lui Dumnezeu și să respingem învinovățirile lui Satan – pentru că am fost iertați!

Înțelegerea faptului că suntem iubiți și acceptați chiar dacă suntem imperfecți este o mare ușurare! A-L sluji pe Dumnezeu din dorință și nu din obligație ne aduce o eliberare incredibilă! În momentul în care ne punem încrederea în Hristos, Dumnezeu ne vede ca fiind neprihăniți din acel moment. El nu ne acceptă datorită performanțelor noastre, ci datorită relației noastre cu El prin Hristos. Și trebuie să ne decidem să credem acest lucru și să ne bazăm pe el.

Un pastor scria: „Devenim ceea ce credem că suntem; prin urmare, pe măsură ce acceptăm că suntem împăcați cu Dumnezeu, comportamentul nostru se va îmbunătăți. Vom face lucrurile corect și cu mai puțin efort. Indiferent de ce ți-au spus alții că nu ești, Dumnezeu Se bucură să-ți spună în Cuvântul Său cine și cum ești tu în El – iubit, valoros, prețios, talentat, înzestrat, capabil, puternic, înțelept și răscumpărat.”

Așadar, fă-ți timp și repetă aceste nouă adjective cu voce tare: „Sunt iubit, valoros, prețios, talentat, înzestrat, capabil, puternic, înțelept și răscumpărat!” Așa te vede Dumnezeu și așa trebuie să începi să te vezi și tu!