Mana Zilnica

30 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Ei au pregătit darul pentru venirea lui Iosif la amiază, căci auziseră că vor mânca pâine acolo.

Geneza 43.25

Frații lui Iosif au acționat potrivit planului tocmit de tatăl lor, însă aceasta nu a făcut altceva decât să arate completa inutilitate a celor puse la cale de Iacov. Au luat darul, argint dublu, pe Beniamin și au plecat; au coborât în Egipt și au stat înaintea lui Iosif. Acesta însă nu acordă nici cea mai mică atenție darurilor lor, nu se atinge de banii lor și nu‑l acceptă pe Beniamin ca preț de răscumpărare. Iosif ignoră în întregime planul lor și lucrează doar potrivit inimii lui. La început, el spune: „Du pe acești oameni în casă, […] pentru că oamenii aceștia vor mânca la amiază cu mine“.

Oare nu este aceasta o anticipare a mesajului și mai măreț pe care Dumnezeu îl trimite către toți păcătoșii: „Veniți, toate sunt gata“? Hotărârile lui Iosif depășesc în măreție planurile mărunte ale fraților săi. Intenția lor a fost să tocmească o binecuvântare de la Iosif; planul lui a fost să le ofere o binecuvântare de care ei să se bucure cu Iosif, în compania lui și în casa lui. Planul lor era să cumpere grâu, pentru a‑și pregăti o masă între ei; planul lui era să le ofere un ospăț la care să se poată bucura cu el. „Acești oameni“, spune el, „vor cina cu mine“.

Și noi, asemenea fraților lui Iosif, suntem la fel de înceți în a ne însuși gândurile pe care Dumnezeu le are cu privire la binecuvântarea noastră. Noi ne‑am mulțumi să obținem binecuvântarea iertării păcatelor și salvarea de la iad. Însă cât de înalte sunt gândurile lui Dumnezeu! Dorința Lui este să ne aibă cu Sine la ospățul Său, în casa pe care ne‑a pregătit‑o. Fiul risipitor, presat de lipsuri să se întoarcă în casa tatălui, dar și de acele firave simțăminte ale harului, spera să obțină minimul necesar pentru nevoile lui și, dacă ar fi fost posibil, un loc de slujitor în casa tatălui. Însă locul de slujitor nu se potrivea inimii tatălui. Fiul risipitor trebuia adus în casa tatălui în poziția de fiu al tatălui, pentru ca acolo să se ospăteze și să fie fericit împreună cu tatăl său.

Dumnezeu le oferă oamenilor evanghelia, pentru a face posibil ca o mare ceată de păcătoși răscumpărați să fie în prezența Sa „sfinți și fără pată înaintea Lui, în dragoste“.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iar când s‑a hotărât ca noi să plecăm cu corabia spre Italia, pe Pavel și pe alți întemnițați i‑au predat unui centurion numit Iulius, din cohorta Augusta.

Fapte 27.1

Centurionul Iulius

Pavel era prizonier. Acum nu își mai putea programa singur călătoriile. Alții hotărau pentru el cum și când să se deplaseze. Pentru apostol sosise vremea să fie trimis în Italia. În timpul acestei călătorii se afla sub supravegherea centurionului roman Iulius. Din punct de vedere omenesc, de bunăvoința lui depindea cât de greu aveau să apese lanțurile pe trupul lui Pavel. Și noi avem parte de situații în care suntem lipsiți de libertatea de a decide singuri cu privire la ce urmează să facem. De pildă, la muncă sau în serviciul militar, superiorii hotărăsc cum trebuie să se desfășoare activitatea. Dacă ei sunt nedrepți sau aspri, ne confruntăm cu dificultăți; dacă se comportă cu bunăvoință, atunci totul ne este mai ușor.

În călătoria spre Roma, corabia ancorează în Sidon. În mila Sa, Dumnezeu S‑a îngrijit ca acest centurion să îi permită apostolului întemnițat să își viziteze prietenii: „Iulius se purta îngăduitor cu Pavel și i‑a dat voie să meargă la prietenii săi și să primească îngrijire“ (Fapte 27.3). Iulius nu era obligat să facă aceasta, însă a arătat îngăduință față de Pavel. Uneori avem și noi superiori care ne tratează frumos și care ne despovărează de anumite dificultăți, deși nu sunt obligați să o facă. Îi mulțumim oare lui Dumnezeu pentru o astfel de purtare îngăduitoare? El Se află în spatele tuturor circumstanțelor și harul Său este la lucru. Ce plăcut este pentru inima Lui să audă cum schimbăm rugăciunea „Doamne, păzește‑mă de șeful meu“, în mijlocirea „Doamne, ai milă de șeful meu“!

Citirea Bibliei: Ezra 8.31-9.4 · Proverbe 8.22-36

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 31:1-12; 29-40

În cap. 29, Iov desfăşurase pe larg binele pe care‑l făcea; aici expune în amănunt răul pe care nu‑l făcea: s‑a ferit şi de imoralitate (v. 1‑12), şi de nedreptate (v. 13‑15), şi de egoism (v. 15‑23) şi de idolatrie (v. 24‑28). Într‑un fel sau în altul, el se laudă, uitând că numai Dumnezeu ne dă putere să facem binele şi tot El ne păzeşte şi să nu facem răul.

Bineînţeles că, dacă ar exista vreun om care să aibă dreptul să se sprijine pe lucrările lui, acela ar fi, mai mult ca sigur, Iov. Pavel a scris aceleaşi lucruri despre sine în Filipeni 3.4. Dar a adăugat: „cele care îmi erau câştig le‑am socotit pierdere, datorită lui Hristos…“ (Filipeni 3.7). Avantajele sale naturale de bun israelit, dreptatea sa anterioară de fariseu conştiincios, pe toate acestea el le consideră de atunci gunoaie. De altfel, Dumnezeu nu a mai fost nevoit să i le îndepărteze, precum lui Iov; prin har, Pavel pusese deja deoparte tot ce nu era Hristos.

Să remarcăm numeroasele provocări din text, rămase fără răspuns; ele par să implice toate gândurile bune pe care le avea Iov despre sine şi despre lucrările lui din trecut.

La încheierea acestei expuneri a tuturor meritelor sale, Iov îşi pune solemn semnătura şi Îl provoacă sfidător pe Dumnezeu să‑i răspundă (v. 35).

CAPCANA GÂNDURILOR | Fundația S.E.E.R. România

„Orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Corinteni 10:5)

Când citim aceste cuvinte: „Noi răsturnăm izvodirile minții și orice înălțime care se ridică împotriva cunoștinței lui Dumnezeu , și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos”, tindem să credem că este vorba despre înrobirea gândurilor păcătoase și scoaterea lor din mintea noastră. Și așa și este!

Dar este vorba și despre luarea în captivitate a gândurilor creative și păstrarea lor în mintea noastră. Acest verset se referă și la modul de administrare a fiecărui cuvânt, fiecărui gând, fiecărei impresii și-a fiecărei revelații inspirate de Duhul lui Dumnezeu. Un pastor a scris: „Cuvântul aramaic pentru „rugăciune” înseamnă „a pune o capcană”. Ne gândim adesea la rugăciune ca la nimic altceva decât cuvinte adresate lui Dumnezeu… dar poate că este mai mult decât atât!

Rugăciunea este și momentul în care Dumnezeu ne vorbește prin vise, dorințe, îndemnuri, impresii și idei. Rugăciunea este mecanismul prin care voia lui Dumnezeu este revelată și captată. Iar abilitatea noastră de a ne ruga este cea care va determina, în cele din urmă, potențialul creativ.

O modalitate de a pune capcane ale rugăciunii este prin ținerea unui jurnal de rugăciune. Jurnalul este una dintre cele mai neglijate și subapreciate discipline spirituale în cultura noastră de tip multitasking.” Tu ai un jurnal? Jurnalul surprinde călătoria vieții tale. Îți arată cât de departe ai ajuns și cât de departe mai ai de mers. Îți amintește de harul lui Dumnezeu atunci când te-ai poticnit și de credincioșia Sa care te-a adus înapoi pe drumul cel bun după ce o luaseși pe cel greșit. Atunci când „pui o capcană” prinzi fiecare experiență și storci din ea înțelepciunea pentru a fi mai bun și mai puternic. Trebuie să „scrii prorocia” (Habacuc 2:2).

Unii dintre noi fac acest lucru digital, iar alții cu creion și hârtie… Ceea ce contează este să ții evidența a ceea ce face Dumnezeu în mintea ta, în inima ta și în viața ta!