Mana Zilnica

26 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

În strâmtorarea mea L‑am chemat pe Domnul și am strigat către Dumnezeul meu, și din templul Său El a auzit glasul meu și strigătul meu a ajuns la urechile Sale.

2 Samuel 22.7

Istoria poporului Israel este dată pentru învățătura noastră. Citind diferitele întâmplări din Vechiul Testament, vedem cât de mult își găsesc ele aplicație la experiențele din viața noastră. Și noi, creștinii, avem momente mai bune și momente mai puțin bune în viață, la fel cum a fost cu poporul Israel.

Pentru a intra în țara promisă, Dumnezeu le‑a dat israeliților un conducător în persoana lui Iosua, care a fost o imagine a lui Hristos. În timpul în care Iosua a fost printre ei, israeliții I‑au slujit Domnului. Această stare bună s‑a extins cu o generație, fiindcă existau încă bătrânii care fuseseră în jurul lui Iosua și care erau martori oculari ai lucrărilor lui Dumnezeu (Iosua 2.7).

Apoi „toată generația aceea de asemenea a fost adăugată la părinții săi. Și s‑a ridicat după ei o altă generație, care nu‑L cunoștea pe Domnul, nici lucrările pe care le făcuse El pentru Israel. Și fiii lui Israel au făcut rău în ochii Domnului și au slujit baalilor“ (Judecători 2.10,11).

De șapte ori citim în cartea Judecători că fiii lui Israel au făcut ce era rău în ochii Domnului. Atunci El i‑a dat în mâinile vrăjmașilor lor, dar nu pentru a Se răzbuna, ci pentru a‑i aduce la pocăință și pentru a‑i întoarce la Sine. Ei, aflați la ananghie, strigau la Domnul, iar El îi asculta. Partea minunată a acestor relatări este văzută în felul în care răspundea Dumnezeu. El Își demonstra bunătatea nemărginită și nu‑i abandona.

Poate că și noi ne aflăm în împrejurări dificile, din cauza deciziilor nepotrivite pe care le‑am luat, însă Dumnezeu dorește să strigăm la El. Nu contează cât de mult am rătăcit, El vrea să ne primească înapoi. „Eu spuneam în neliniștea mea: «Sunt secerat dinaintea ochilor Tăi!». Totuși, Tu ai auzit glasul cererilor mele când am strigat către Tine“ (Psalmul 31.22).

E. Clermont

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos, că El, bogat fiind, S‑a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să fiți îmbogățiți.

2 Corinteni 8.9

Sultanul miliardar

Cu o avere personală estimată la douăzeci de miliarde de dolari, sultanul Hassanal Bolkiah este considerat al doilea cel mai bogat monarh. El este conducătorul statului Brunei, de pe insula Borneo, și locuiește în cel mai mare palat de pe pământ, având o mie opt sute de camere și o suprafață totală locuibilă de două sute de mii de metri pătrați. Sultanul deține de asemenea numeroase proprietăți în lume, unele dintre ele în Anglia. Odată a cumpărat o casă în Surrey, fără să o vadă dinainte. La prima sa călătorie către această proprietate, aflat în mașina sa, el mergea în urma altei mașini care trebuia să‑l ducă la destinație. Sultanul însă a pierdut contactul cu mașina din fața lui și a mers fără să știe pe unde să o ia vreme de două ore și jumătate. A ajuns astfel la concluzia că a deține o casă care era atât de greu de găsit nu merita, de aceea a vândut‑o fără să stea pe gânduri.

O bogăție complet diferită și infinită era la dispoziția Fiului lui Dumnezeu, în gloria cerească. Iar El n‑a procedat așa cum fac cei bogați din această lume, ci S‑a făcut sărac de bunăvoie, pentru a ne putea mântui pe noi din sărăcia și pierzarea spirituală. A luat asupra Lui sărăcia extremă atunci când a devenit Om și a murit pe cruce pentru noi. Doar dragostea nețărmurită și harul infinit puteau fi motivele pentru acest lucru. Fiul lui Dumnezeu dorește să împărtășească bogățiile Sale cu noi. Jertfa Lui ispășitoare este temelia pentru aceasta. Acum este timpul când oricine poate apuca această bogăție prin întoarcerea la Dumnezeu. Nimeni n‑a regretat vreodată un asemenea pas.

Citirea Bibliei: Ezra 6.13-22 · Proverbe 6.20-35

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 27:1-23

Nu mai puţin de şase capitole îi sunt necesare lui Iov pentru a‑şi dovedi propria dreptate. Sunt multe, dar, în acelaşi timp, insuficiente! Dacă ar fi avut o sută, tot nu i‑ar fi fost suficiente, de vreme ce nimic din ce vine de la om nu poate avea greutate în balanţa justiţiei divine. Privită din altă perspectivă, îndreptăţirea este lucru înfăptuit în întregime şi dincolo de propriile sale eforturi.

Observăm că actul îndreptăţirii de sine îl conduce implicit pe Iov la a‑L acuza pe acest Dumnezeu care l‑a lovit pe nedrept (comp. cu cap. 40.8). Mai mult, el îşi permite să‑I facă reproşuri pe faţă Celui Atotputernic care „i‑a înlăturat dreptul“ şi care îl chinuia fără motiv (v. 2).

Această atitudine dezvăluie mândrie. „Ţin cu tărie la dreptatea mea… – spune Iov – inima mea nu‑mi reproşează niciuna din zilele mele“ (v. 6). Dar ce răspunde Cuvântul lui Dumnezeu? „Dacă zicem că nu avem păcat, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este în noi“ (1 Ioan 1.8). De altfel, dacă propria noastră inimă nu ne mustră cu nimic, aceasta nu înseamnă că suntem fără păcat. Dumnezeu este mult mai sensibil în perceperea răului decât sunt conştiinţele noastre (1 Corinteni 4.4). În penumbră, hainele noastre ne pot părea curate, în timp ce în plin soare (cel al luminii lui Dumnezeu) iese la iveală şi cea mai mică pată (Proverbe 4.18).

ÎL IUBEȘTI PE DOMNUL? | Fundația S.E.E.R. România

„Isus a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu…?” (Ioan 21:15)

Pastorul Reimar Schultze, supraviețuitor al Holocaustului, spunea: „Cu cât suntem mai conștiincioși, cu atât mai mult ne ducem la culcare cu sentimentul că am ratat din nou evazivul 100%. Mulți sfinți prețioși cad în această capcană, pierzând bucuria Domnului și pacea care întrece orice pricepere. Cu toții cunoaștem mărturiile câtorva dintre cei mai mari oameni ai lui Dumnezeu. Mulți dintre ei, au ajuns – ca noi – în mocirla autoînvinovățirii!” Moise s-a simțit total nevrednic și incapabil să elibereze Israelul din Egipt.

Tu, cum te simți? De câte ori te-a chemat Dumnezeu să faci ceva și n-ai spus și tu la fel: „Cine sunt eu, ca să mă duc…?” (Exodul 3:11) Crezi că știi mai multe decât Cel care te-a chemat?

David ne spune de-a lungul psalmilor că Dumnezeu este atotputernic și omniprezent; că El nu-Și ia niciodată ochii de la noi. Apoi tot David vine și spune: „Sunt vierme, nu om…” (Psalmul 22:6) și „Sunt uitat de inimi ca un mort” (Psalmul 31:12)…

Ilie era atât de deprimat încât a strigat: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul…” (1 Împărați 19:4)

Iov a blestemat ziua în care s-a născut, dar Biblia îl numește un om „fără prihană şi curat la suflet”, care Îl respecta pe Dumnezeu (Iov 1:1)…

Fiecare avem asemenea stări sufletești, pe culme sau în vale, nu-i așa?! Pastorul Schultze continuă: „Măsurarea valorii noastre în fața lui Dumnezeu în funcție de performanțele noastre va continua să ne amenințe până la sfârșitul veacurilor. Refuz categoric să mă culc trecând totul printr-o grilă de verificare a modului în care m-am descurcat. Prefer să-mi pun întrebarea pe care Isus i-a pus-o lui Petru: „Îl iubesc pe Domnul cu toată inima, sufletul, mintea și puterea mea?”

Acesta este singurul test pe care vreau să mi-l dau la sfârșitul zilei. Este cel care contează cel mai mult!” Și acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi: „Mă iubești tu… pe Mine?!”