Mana Zilnica

25 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Aceasta este legea jertfei pentru păcat: în locul unde se înjunghie arderea‑de‑tot să se înjunghie jertfa pentru păcat înaintea Domnului: este preasfântă.

Levitic 6.25

Când venim înaintea lui Dumnezeu cu o jertfă pentru păcat, El știe că avem tendința să uităm ce a făcut Domnul Isus pentru noi, deoarece ne preocupăm cu păcatele noastre. Acest pericol este unul real. Nu am trăit cu toții experiența aceasta, mai ales în prima perioadă de după întoarcerea la Dumnezeu, deși știam că păcatele ne fuseseră iertate? Cât de dezamăgiți am fost deseori de noi înșine, căci am văzut așa de multe greșeli! Ne‑am gândit, probabil, că am păcătuit chiar mai mult decât înainte. Nu, nu am păcătuit mai mult decât înainte, numai că acum recunoaștem păcatul, iar înainte nu‑l recunoșteam! Nu ne‑am întrebat și noi cu nedumerire: «Sunt cu adevărat credincios? Mă poate primi Dumnezeu așa? Imposibil ca cineva care s‑a întors la Dumnezeu să se poarte astfel!»? Însă Dumnezeu spune: «Adu jertfa pentru păcat, astfel ca, prin aceasta, să vezi cât de îngrozitor este ceea ce tocmai ai făcut, încât Domnul Isus a trebuit să sufere. Însă adu jertfa pentru păcat în locul unde era sacrificată arderea‑de‑tot, ca să vezi, în același timp, că Domnul Isus a înfăptuit lucrarea într‑un mod așa de minunat, încât nu numai că acest păcat a fost șters dinaintea dreptului Dumnezeu, ci și că El M‑a slăvit nespus de mult».

Aceasta înseamnă, în imaginea jertfei pentru vină, că El a plătit pe deplin vina noastră și a adăugat, pe deasupra, a cincea parte, așa încât Dumnezeu este mai mult decât satisfăcut. Ce realitate minunată! Noi venim cu inimile adânc lovite și conștienți de ceea ce am făcut și de cât de răi suntem din fire; apoi Dumnezeu spune: «Privește la Domnul Isus ca Ardere‑de‑tot. El a făcut mult mai mult decât să pună totul în ordine, căci El a plătit și a cincea parte». Atunci, cu toată smerenia și cu toată pocăința, dar și cu tristețe cu privire la ceea ce noi am făcut și suntem, va fi totuși bucurie în inima noastră că El le‑a făcut pe toate bine.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus deci i‑a zis: „Dacă nu vedeți semne și minuni, nicidecum nu veți crede“.

Ioan 4.48

„Du‑te! Fiul tău trăiește“

Domnul Isus Hristos a făcut minuni oriunde a fost primit. Când Se afla în Galileea, un om al cărui fiu era pe moarte a călătorit aproximativ 30 de kilometri și a venit la Isus, pentru că spera să găsească ajutor la El. Domnul însă l‑a pus la încercare: „Dacă [voi, oamenii,] nu vedeți semne și minuni, nicidecum nu veți crede“. De ce oare i‑a spus acestea? Nu vedea El dificultatea în care se afla acest tată? Cu siguranță o știa, dar intenția Lui era ca acest părinte să‑și bazeze credința nu pe minuni, ci pe Cuvântul Lui!

În necazul său, tatăl și‑a repetat cererea: „Doamne, coboară înainte ca fiul meu să moară“. Atunci Isus i‑a răspuns: „Du‑te! Fiul tău trăiește“. Tatăl a pornit imediat spre casă, crezând deplin ceea ce i‑a spus Mântuitorul. A doua zi, slujitorii lui l‑au întâmpinat exact cu aceste cuvinte: „Fiul tău trăiește“. El se făcuse sănătos cu o zi înainte, chiar când Isus îi spusese: „Du‑te! Fiul tău trăiește“. Prin ascultarea credinței tatălui, fiul s‑a făcut sănătos. Ulterior, el și familia lui au crezut în Domnul Isus.

Isus Și‑a dezvăluit slava Sa de Domn al Vechiului Testament: „Eu sunt Domnul care vă vindecă“ (Exod 15.26). Și astăzi El eliberează pe oricine crede în Cuvântul Său. Credința pune inimile noastre în contact direct cu bogățiile nelimitate ale lui Dumnezeu. El face tot ce a promis și isprăvește tot ce a început. Acestui Mântuitor Îi putem spune lucruri pe care nu le putem împărtăși cu nimeni. Bucuria Lui este să ne încurajeze ori de câte ori avem nevoie. Să ne adăpăm din izvoarele Sale inepuizabile! Ce mare victorie trăiește acest tată după o așa mare încercare!

Citirea Bibliei: Ezra 6.1-12 · Proverbe 6.12-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 25:1-6; 26:1-14

Bildad înseamnă Ťfiu al contestaţiei (al contrazicerii)ť. Este un nume pe care, în adevăr, şi‑l merită! Dar ce recomandă Cuvântul? „Un rob al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă de toţi, capabil să‑i înveţe, răbdător, corectându‑i cu blândeţe pe cei care se împotrivesc… “ (2 Timotei 2.24,25). Niciunul dintre cei trei prieteni nu a manifestat asemenea trăsături de caracter. Ei ştiau să pună întrebări, dar erau incapabili să dea răspunsuri; puteau răni, dar nu vindeca; dărâma, dar nu zidi.

După o scurtă cuvântare a lui Bildad, ei trec definitiv la tăcere. Nici cele mai crude cuvinte n‑au reuşit să‑l convingă pe Iov de existenţa păcatului în el. Cu cât i‑au adus mai multe acuzaţii, cu atât mai mult a simţit nevoia să se justifice. Numai Duhul Sfânt poate produce această convingere cu privire la păcat. A făcut El aceasta şi în conştiinţa voastră?

Nici inima lui Iov n‑a fost mai mult atinsă de vreun cuvânt de adevărată mângâiere. Ne gândim la acea exclamaţie a celui mai lovit dintre toţi: „Am aşteptat compătimire, … dar degeaba, … şi mângâietori, dar n‑am găsit niciunul“ (Psalmul 69.20).

Departe de a‑l linişti pe Iov sau de a‑l ajuta cu un sfat înţelept (26.2,3), cuvintele prietenilor săi l‑au condus la exasperare. Şi acum Iov se lansează într‑un lung şi dezolant monolog.

SĂ ȘTII CÂND SĂ RENUNȚI | Fundația S.E.E.R. România

„Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.” (Eclesiastul 3:1)

Perseverența, determinarea, dedicarea și recunoașterea „momentului potrivit” sunt toate calități lăudabile, fie că este vorba de a-ți face timp pentru a te ruga și a citi în fiecare zi, fie de a lua cina cu familia sau a găsi un loc de muncă mai bun, fie că te-ai hotărât să scapi de câteva kilograme acumulate în timp etc. Dar este la fel de important să recunoaștem „momentul potrivit” pentru a renunța la urgența generată de noi înșine și la lucrurile care ne împiedică să trăim „viața din belșug” (Ioan 10:10). Biblia ne spune să „dăm la o parte orice piedică…” (Evrei 12:1) Nu prea știi cum să începi?

Un profesor oferea următoarea sugestie: „Du-te la magazinul de bricolaj și cumpără o piatră plată de terasă care să încapă în servietă sau în poșetă. Apoi ia un marker și scrie pe piatră toate temerile și premisele care te împiedică să te bucuri de viață. Ia-o cu tine oriunde mergi… când mănânci, lucrezi, te uiți la televizor, faci duș, dormi… Îi simți apăsarea? E greu să faci ceva atunci când mușchii tăi lucrează peste program, cărând toată această greutate suplimentară. La sfârșitul celei de-a doua zile (dacă reziști atât de mult!), ia piatra, revizuiește lista și ia decizia conștientă de a renunța la grijile și poverile care îți secătuiesc energia. Apoi ieși afară și așază piatra lângă ușa de la intrare. Vezi cât de lejer te simți? Cât de ușor îți este acum să faci lucrurile? Înainte de a pleca de acasă în fiecare zi, uită-te o clipă la piatra ta… apoi întoarce-te și pleacă liniștit!”

Asta înseamnă „să-ți încredințezi soarta în mâna Domnului şi El te va sprijini” (Psalmul 55:22) Și acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi.