Mana Zilnica

24 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Cine însetează să vină; și oricine vrea, să ia apa vieții fără plată.

Apocalipsa 22.17

Niciun om n‑are vreo scuză. Dumnezeu le va spune tuturor celor care au respins evanghelia Sa: „Eu am vrut, […] dar voi n‑ați vrut“ (Matei 23.37). În Scriptură nu există predestinare la pierzare. Dumnezeu n‑a hotărât mai dinainte ca vreo făptură a Lui să meargă în pierzare. Focul cel veșnic este pregătit pentru diavol și pentru îngerii lui (Matei 25.41). Oamenii se grăbesc însă într‑acolo. „Vasele mâniei“ sunt pregătite pentru pierzare nu de către Dumnezeu, ci de către ele însele (Romani 9.22). Toți cei care vor merge în cer Îi vor mulțumi lui Dumnezeu pentru aceasta. Toți cei care vor fi în iad se vor acuza pe ei înșiși pentru aceasta.

Mai mult, trebuie să ne amintim că păcătosul nu are nimic de‑a face cu planurile eterne ale lui Dumnezeu. Ce poate el cunoaște despre ele? Nimic! El are însă de‑a face cu dragostea manifestată a lui Dumnezeu, cu îndurarea Lui vestită și cu vestea bună a harului. Suntem încredințați că, atâta vreme cât vor răsuna cuvintele glorioase: „Oricine vrea, să vină și să ia apa vieții fără plată“, este imposibil ca vreun om să poată spune: «Am vrut să fiu mântuit, dar n‑am putut; am tânjit după apa vieții, dar n‑am putut ajunge la ea; fântâna a fost prea adâncă și n‑am avut cu ce să scot această apă». Astfel de cuvinte nu vor fi niciodată îndreptățite; astfel de obiecții nu‑și vor avea locul pe buzele celor pierduți. Când oamenii vor trece în veșnicie, vor vedea cât se poate de clar ceea ce acum pare obscur și încurcat, anume perfecta compatibilitate dintre harul suveran al lui Dumnezeu și punerea la dispoziție a mântuirii către toți oamenii; perfecta compatibilitate între suveranitatea divină și responsabilitatea omului. Avem nădejdea că cel credincios vede această compatibilitate încă de pe acum.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Priviți la Mine și veți fi salvați, toate marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu și nu este altul.

Isaia 45.22

Fermierul Andrew Dunn

La începutul Epocii Victoriene (1837‑1901), în Irlanda trăia un fermier pe nume Andrew Dunn. Acesta căuta cu sinceritate pacea cu Dumnezeu. Preotul din comunitate nu‑i putea da răspunsuri satisfăcătoare la întrebările pe care le avea. Dar Andrew a primit cadou Noul Testament. Curios, a început să‑l citească. Când a ajuns la pasajul din Luca 15, în care fiul rătăcitor spunea: „Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu și‑i voi spune: Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta; și nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău“, Andrew a luat ca pentru sine acest pasaj, s‑a prăbușit în genunchi și a strigat cu lacrimi către Dumnezeu, cerând iertare. Când și‑a terminat rugăciunea, privirea i‑a căzut asupra următoarelor cuvinte: „Dar, pe când era el încă departe, tatăl său l‑a văzut, i s‑a făcut milă, a alergat, a căzut pe gâtul lui și l‑a sărutat mult“ (Luca 15.20). Faptul că Dumnezeu Tatăl îi așteaptă pe oameni și chiar Se grăbește să le iasă în întâmpinare l‑a impresionat profund pe Andrew. El s‑a încredințat milei lui Dumnezeu și, chiar în acele momente, a cunoscut pacea căutată atâta timp. Evanghelia s‑a răspândit rapid în jurul său, începând cu propria familie. Un vecin bătăuș, care voia să‑l atace pe Andrew, i‑a devenit cel mai bun prieten și frate în credință. Alte douăsprezece familii au găsit credința în Domnul Isus. Această întâmplare adevărată ne arată puterea pe care o are Cuvântul lui Dumnezeu de a schimba viața oamenilor. El are aceeași putere și astăzi.

„Sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curățește de orice păcat“ (1 Ioan 1.7).

Citirea Bibliei: Ezra 5.6-17 · Proverbe 6.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 23:1-17

Iov este deja la cea de‑a opta cuvântare a sa, iar prăpastia care‑l desparte de tovarăşii lui se lărgeşte mereu. Aceşti însoţitori ai lui Iov, ca multe persoane astăzi, vedeau în Dumnezeu un Creator suveran, prea mare pentru a binevoi să consimtă să Se ocupe în amănunt de problemele lor sau pentru a ţine cont de sentimentele lor (22.2,3,12). Iov are mai multă cunoştinţă. Ştie că Dumnezeu Se interesează de el – chiar mai mult decât şi‑ar fi dorit (7.19) – dar Îl consideră inaccesibil. „Oh, dacă aş şti unde să‑L găsesc!“, strigă el.

Cunoaştem noi, fiecare în parte, unde Îl putem găsi pe Dumnezeu? El S‑a apropiat de noi prin Isus (în Persoana lui Isus), astfel că, la rândul nostru, putem să ne apropiem de El cu libertate, prin rugăciune, şi să avem acces la locul unde Hristos S‑a aşezat (sau: este aşezat – Evrei 8.1): la dreapta lui Dumnezeu (v. 3; Evrei 4.16).

Versetul 10 dă la iveală gândul lui Iov cu privire la scopul încercării sale: „voi ieşi curat ca aurul“. Chiar dacă nu era încă conştient de prezenţa harului lucrând spre binele lui, patriarhul nostru este de acord cu apostolul Petru. „Sunteţi întristaţi – scrie acesta – pentru puţin, dacă trebuie, … pentru ca încercarea credinţei voastre, mult mai preţioasă decât aurul care piere, deşi încercat prin foc, să fie găsită spre laudă şi glorie şi onoare, la descoperirea lui Isus Hristos“ (1 Petru 1.6‑7).

NU TE LĂSA ZDROBIT, RIDICĂ-TE (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Cel neprihănit de şapte ori cade şi se ridică…” (Proverbele 24:16)

Astăzi vom încerca să vă oferim încă două sfaturi despre cum să-ți revii când ești zdrobit:

1) În loc să te plângi de ceea ce nu poți schimba, schimbă ceea ce poți. Când nu poți schimba situația, îți poți schimba atitudinea față de ea. Cum faci asta? Prin reprogramarea minții tale prin Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia spune: „pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii este credinţa noastră. Cine este cel ce a biruit lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu?” (1 Ioan 5:4-5)

2) În loc să te plângi de durerea ta, învață din ea. La apogeul carierei sale, când fotografa Linda Joy Montgomery a aflat că va orbi, o voce interioară i-a șoptit: „Acesta nu este sfârșitul, ci începutul!” Ea a început să scrie poezii, și-a descoperit vocația de vorbitoare motivațională și a creat True Vision Institute, care îi învață pe copii cum să-și folosească resursele interioare. Găsirea unui scop în durerea ta nu este o idee nouă. Supraviețuitorii unor boli incurabile, ai dezastrelor naturale ori ai Holocaustului, precum și părinții unor copii bolnavi cronic demonstrează în mod continuu cum cei victorioși reușesc să vadă partea bună a lucrurilor reinventându-se.

Înfruntarea provocărilor te ajută să-ți dezvolți o atitudine care spune: „Am fost acolo, am făcut asta, și voi supraviețui!” Starul baschetului Michael Jordan spunea: „Am ratat peste 9.000 de aruncări în carieră, am pierdut peste 300 de meciuri, de 26 de ori mi s-a încredințat aruncarea câștigătoare și am ratat. Am eșuat de nenumărate ori în viața mea. Și de aceea am reușit!” Și tu poți, cu ajutorul lui Dumnezeu!