Mana Zilnica

14 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Împăratul l‑a chemat pe Absalom și el a venit la împărat și s‑a plecat cu fața la pământ înaintea împăratului. Și împăratul l‑a sărutat pe Absalom.

Pe când era el încă departe, tatăl său l‑a văzut și i s‑a făcut milă și a alergat și a căzut pe gâtul lui și l‑a sărutat mult. Și fiul i‑a spus: „Tată, am păcătuit“.

2 Samuel 14.33; Luca 15.20,21

Istoria relației lui David cu fiul său Absalom este una tristă, însă plină de lecții importante pentru noi. După ce Absalom l‑a ucis pe fratele său Amnon, a fugit la Gheșur, unde a stat trei ani (2 Samuel 13.28‑34). În acest timp, David tânjea să‑și vadă fiul. Ioab, observând această dorință a lui David, a mijlocit pentru întoarcerea lui Absalom, iar David a acceptat. Absalom s‑a întors, însă au trecut doi ani până să‑l vadă pe David; iar acum, chemat de tatăl său, „a venit la împărat și s‑a plecat cu fața la pământ înaintea împăratului. Și împăratul l‑a sărutat pe Absalom“. Din exterior, totul era bine și se părea că împăcarea fusese realizată, însă lucrurile nu stăteau deloc așa. Starea reală de lucruri s‑a manifestat în următorii ani, culminând cu o conspirație a lui Absalom împotriva tatălui său, care în cele din urmă l‑a târât pe fiul răzvrătit la moarte.

Cât de diferită a fost, spre deosebire de aceasta, întâlnirea fiului risipitor cu tatăl său! Acolo putem observa o mărturisire reală și o primire plină de dragoste.

Avem nevoie de sinceritate în relațiile noastre în familie, în căsătorie și în locurile de închinare. Dumnezeu nu Se lasă batjocorit. Nu ne putem bucura împreună de Cina Domnului, nici de o părtășie fericită în unitate de inimă, dacă nu există sinceritate. Cât de important este ca împăcarea să fie reală și sinceră! Dacă lucrurile nu stau așa, mai devreme sau mai târziu vor fi consecințe negative.

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Diavolul pusese deja în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, [gândul] să‑L vândă.

Ioan 13.2

Iuda

Un ucenic care a avut parte de iubirea profundă a Domnului său timp de peste trei ani ajunge să fie cel care Îl trădează: iată ce se poate întâmpla atunci când dăm frâu liber lăcomiei și ne deschidem inima pentru cel rău! Poate că ne înspăimântă influența crescândă a celui rău asupra lui Iuda. Este adevărat că puterea celui rău este mare și că el îi urăște pe cei ai lui Hristos, însă toată puterea este în mâinile Domnului Isus, care ne iubește. Iuda a fost chemat să fie ucenic, dar Domnul l‑a cunoscut de la început, că era „un diavol“ (Ioan 6.70). Domnul știa exact ce avea Iuda de gând să facă! Chiar și Vechiul Testament menționează trădarea lui Iuda. Este un avertisment serios pentru oamenii care au o manifestare exterioară a creștinismului, dar care în interior sunt departe de Hristos (Psalmul 41.9). Ce sfârșit teribil îl aștepta pe Iuda! Niciunul dintre apostoli nu a fost fără păcat, dar acest act oribil putea fi săvârșit doar de cel care nu era unul dintre „ai Lui“, ci care îi aparținea diavolului. Isus îl dezvăluie pe Iuda ca trădător dându‑i o bucată de pâine înmuiată – un gest folosit în acele zile pentru a distinge un oaspete onorat. Avea ultima oportunitate de a se întoarce de pe calea lui fatală, dar nu profită de ea. Nu își stăpânește lăcomia și aceasta îl face să devină un hoț. Satan trezește în el un gând odios: negociază 30 de arginți cu preoții de seamă pentru trădarea Domnului său.

În cele din urmă, Satan pune stăpânire pe el. Căpetenia demonilor obține controlul personal asupra lui Iuda, care devine unealta neajutorată a planurilor sale. Pentru Iuda nu mai există cale de întoarcere!

Citirea Bibliei: Osea 14.1-9 · Proverbe 1.8-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 12:1-25

Banalităţile pe care Ţofar venise să le înşire, ca şi când Iov i‑ar fi fost inferior în cunoştinţă, n‑au făcut altceva decât să umilească şi să jignească. Iov nu numai că nu a avut parte de mila pe care avea dreptul să o aştepte de la prietenii săi (6.14), dar constată că a devenit şi batjocura lor (v. 4; vezi şi 17.2; 21.3; 30.1; Psalmul 35.15). Cum nu ne redeşteaptă ei imaginea acelor clătinători din cap care, trecând prin faţa „Dreptului desăvârşit“ crucificat, Îl batjocoreau, spunând: „S‑a încrezut în Dumnezeu; să‑L scape acum, dacă‑L iubeşte!“ (Matei 27.43)? Sau, în alţi termeni: ŤDacă Dumnezeu nu‑L scapă, aceasta este tocmai dovada că a meritat mânia Luiť. Pe scurt, acesta era şi raţionamentul prietenilor lui Iov.

Poporul iudeu pocăit, când se va întoarce la Isus, Salvatorul său, va mărturisi: „Noi L‑am socotit pedepsit, lovit de Dumnezeu şi chinuit“ (Isaia 53.4). Domnul Hristos a cunoscut şi a simţit mai mult decât oricine amărăciunea acuzaţiilor nedrepte, tocmai pentru că El era Dreptul desăvârşit; dar, în toate acestea, încrederea în Dumnezeul Său şi totala Lui supunere nu I s‑au clătinat (Psalmul 56.5,6,11). Ce contrast faţă de Iov, cel care n‑a putut suporta nici blestemul, nici acuzaţiile mincinoase şi care, pe parcursul a trei capitole (12; 13 şi 14), se va face avocatul „cauzei sale drepte“ (13.18)!

BUNĂVOINȚA LUI DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România

„Tu binecuvântezi pe cel neprihănit, Doamne, şi-l înconjori cu bunăvoinţa Ta cum l-ai înconjura cu un scut.” (Psalmul 5:12)

Biblia ne asigură că Dumnezeu îl va înconjura pe cel neprihănit cu bunăvoință. Dacă te încrezi în lucrarea terminată a lui Hristos, Dumnezeu te vede ca fiind „neprihănit” (vezi Romani 3:22). Așadar, dacă te califici te poți ruga: „Doamne, am nevoie de bunăvoința Ta la acest interviu de angajare, sau în vânzarea acestei case, sau pentru încheierea acestei afaceri, sau în această întâlnire etc.”

Dar fii pregătit că mintea ta va intra în funcțiune, atunci când te gândești la cuvântul „neprihănit”, și vei începe să te întrebi dacă gândurile, cuvintele și faptele tale sunt suficient de bune pentru a merita favoarea lui Dumnezeu. Dar iată un adevăr pe care trebuie să-l ai în minte atunci când te confrunți cu astfel de gânduri: singura neprihănire la care Dumnezeu răspunde este neprihănirea lui Hristos. Și din moment ce El te-a pus „în Hristos”, ești întotdeauna calificat să ceri bunăvoința lui Dumnezeu și să crezi că El ți-o va acorda. Ai fost mântuit prin har. Iar cuvântul „har” înseamnă „dar necâștigat, nemeritat, necuvenit”.

Concepția lumii despre favoare, bunăvoință este înșelătoare: „Ea îmi acordă bunăvoință” sau „Nu-ți datorez nicio favoare” etc. Cu alte cuvinte, conceptul se bazează în totalitate pe performanță. Dar singura performanță la care Se uită Dumnezeu când vine vorba de a-ți acorda bunăvoința Sa este performanța lui Hristos în numele tău și faptul că te încrezi total în El. Moartea Sa acoperă toate păcatele tale de omitere, și toate păcatele tale de comitere. Și din moment ce Dumnezeu te vede întotdeauna „în Hristos”, în ochii Lui te califici întotdeauna datorită bunăvoinței Sale.

Biblia spune că credința este „socotită ca neprihănire… celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 4:22, 24) Așadar, așteaptă-te la bunăvoință din partea lui Dumnezeu, dacă-L ai pe Hristos!