Mana Zilnica

13 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Strânge‑Mi șaptezeci de bărbați dintre bătrânii lui Israel, pe care‑i cunoști că sunt bătrâni ai poporului și supraveghetori peste ei, și adu‑i la cortul întâlnirii; și să stea acolo cu tine. Și voi coborî și voi vorbi acolo cu tine; și voi lua din Duhul care este peste tine și‑L voi pune peste ei; și vor purta povara poporului cu tine și n‑o vei purta singur.

Numeri 11.16,17

Putem vedea clar că, dându‑se înapoi de la o poziție plină de responsabilitate, Moise a renunțat de fapt la un loc de demnitate înaltă și de privilegii sfinte.

A fost oferită oare o putere în plus, odată cu introducerea celor șaptezeci de oameni? Nicidecum, întrucât peste ei a fost împărțit din Duhul care fusese asupra lui Moise! Este adevărat că acum erau șaptezeci de oameni în loc de unul singur, însă înmulțirea numărului oamenilor n‑a însemnat înmulțirea puterii spirituale. Acest lucru l‑a salvat pe Moise de multă bătaie de cap, însă l‑a lipsit și de o anumită măsură de demnitate. Acum urma să fie un instrument printre alte instrumente, în loc să fie singurul instrument.

Poate că cineva ar spune că Moise, fiind un slujitor atât de binecuvântat, nu a dorit ca demnitatea să fie în întregime doar a lui, ci a căutat mai degrabă o poziție mai smerită, mai retrasă, mai în umbră. Fără îndoială, însă acest lucru nu modifică ceea ce am spus mai înainte. Moise era cu adevărat cel mai blând om de pe fața pământului; în plus, nu credem că vreun altul s‑ar fi comportat mai bine în acele circumstanțe. Însă trebuie să învățăm bine această importantă lecție practică pe care capitolul nostru ne‑o așază înainte! Chiar și cei mai aleși oameni falimentează și este limpede că Moise, în capitolul 11 din Numeri, nu s‑a aflat la înălțimea pe care o dă credința. El pare, pentru moment, să‑și fi pierdut acel echilibru al sufletului care este rezultatul sigur atunci când cineva își găsește centrul în Dumnezeul cel viu.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te învață ce îți este de folos, care te călăuzește pe calea pe care să mergi.

Isaia 48.17

Spate în spate cu birjarul

Era în anul 1836. Câțiva credincioși se aflau în călătorie. Discuția lor a ajuns și la greutățile vieții. Dietrich, din Elberfelder, le‑a mărturisit celorlalți cum procedează el: „Vedeți voi, în căruță eu mă așez întotdeauna spate în spate cu birjarul și astfel văd gropile și pietrele de pe drum doar după ce am trecut de ele și sunt mulțumit că le‑am depășit cu bine; dacă aș sta cu fața la ele, m‑aș înspăimânta“.

Dumnezeu vrea tot ce e mai bun pentru viața ta! Oricât de greu ți‑ar fi să accepți, acesta este adevărul. Dumnezeu are un plan măreț cu tine! Cel care te‑a salvat prin har vrea acum să‑L onorezi printr‑o viață trăită potrivit cu gândurile Lui. El a pregătit dinainte felul în care tu să umbli (vedeți Efeseni 2.10). Îl vei lăsa oare să‑Și ducă planul la bun sfârșit? Dumnezeu vrea să‑ți dezvăluie planul Său. Tu poți cunoaște voia lui Dumnezeu (vedeți Coloseni 1.9) cu privire la viața ta, puțin câte puțin. Însă ceva te împiedică: propria voință. Dumnezeu îți va dezvălui planul Său numai dacă ești dispus să lași deoparte propriile dorințe și să I te supui. Dumnezeu cere ascultare. Acceptând planul divin, vei primi și mai multă lumină (vedeți Ioan 7.17). Îngrijorarea conduce gândurile spre împrejurări, nu spre Cel care le controlează. În lumina candelei care ne arată unde să punem piciorul pentru următorul pas, vom merge pe calea pe care Dumnezeu Își va împlini în întregime planul Său cu noi. Dumnezeu este onorat când facem din El confidentul tuturor nelămuririlor noastre.

Nimic nu este prea mic pentru a fi adus înaintea Lui și nimic prea greu pentru a fi purtat de umerii Lui!

Citirea Bibliei: Osea 13.1-16 · Proverbe 1.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 11:1-20

Este rândul lui Ţofar să ia cuvântul. Chiar mai sever decât ceilalţi doi tovarăşi ai săi, acest ciudat mângâietor începe prin a‑l acuza pe Iov că este un vorbăreţ (v. 2), un mincinos şi un batjocoritor (v. 3); îi vorbeşte apoi despre nelegiuirea lui (v. 6), iar de la v. 13 îi zugrăveşte un tablou despre ceea ce ar trebui, după părerea lui, să facă pentru a fi binecuvântat de Dumnezeu: dacă faci (aceasta), dacă faci (aceea)…! Înclinaţia duhului nostru către respectarea minuţioasă a legii se numeşte legalism. Elifaz îl îndemnase deja pe Iov să‑şi pună încrederea nu în Dumnezeu, ci în propria lui teamă de Dumnezeu, ca şi în onestitatea căilor sale (4.6), dar Iov nu fusese dispus să se încreadă în sine, ci în Domnul. Aceasta ne arată în faţa căror probleme tinde inima omului să se agaţe de propria îndreptăţire. Chiar şi un credincios este vulnerabil în faţa acestui spirit legalist care conduce la a gândi bine despre sine şi, prin urmare, la a subestima imensitatea harului lui Dumnezeu.

Versetele 7‑9 se referă la infinitul Persoanei lui Dumnezeu în înălţime, în adâncime, în lungime şi în lărgime. Care muritor este capabil să îl aprecieze? Efeseni 3.18‑19 dă răspunsul: Prin Duhul, toţi sfinţii pot fi făcuţi în stare să înţeleagă pe deplin „care este lărgimea, şi lungimea, şi adâncimea şi înălţimea“ şi să cunoasc㠄dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă“.

GUVERNAT DE DRAGOSTEA LUI HRISTOS | Fundația S.E.E.R. România

„Căci dragostea lui Hristos ne constrânge…” (2 Corinteni 5:14)

Cel mai puternic stimulent pentru a învinge păcatul nu este dragostea noastră pentru Hristos, ci dragostea Lui pentru noi. Chiar și cu cele mai bune intenții, dragostea noastră pentru El este supusă fluctuațiilor.

Domnul Isus i-a spus bisericii din Efes: „V-ați părăsit dragostea dintâi” (Apocalipsa 2:4)! Iar bisericii din Laodiceea că dragostea lor a devenit „călduță” (Apocalipsa 3:16)! Mulți dintre noi am crescut în biserici în care ni s-a spus că motivul pentru care cedăm anumitor porniri carnale este că nu Îl iubim suficient pe Domnul. Așadar, încercăm mai mult, fără succes, și ne descurajăm. Este ca și cum ai pune carul înaintea boilor.

Ar trebui să fie invers. Secretul unei vieți creștine victorioase nu se găsește în încercarea de a-L iubi mai mult pe Isus, ci în a avea o revelație a dragostei Lui pentru tine. Acesta este motivul pentru care apostolul Pavel a scris că „Dragostea lui Hristos ne constrânge”; faptele lui Pavel erau guvernate de cunoașterea iubirii incredibile a lui Hristos pentru el.

Dacă te lupți cu obiceiuri păcătoase astăzi, roagă-te pentru o revelație a dragostei lui Dumnezeu pentru tine! Aceasta va aduce o schimbare! Apostolul Pavel a scris: „Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia puse în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Efeseni 3:17-19).

Așadar, fii guvernat de dragostea lui Hristos pentru tine!