Mana Zilnica

8 Ianuarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Luați în vasele voastre din cele mai renumite roade ale țării și duceți‑i omului aceluia un dar: puțin balsam și puțină miere, mirodenii și smirnă, fistic și migdale. Și luați argint dublu în mâinile voastre; iar argintul care a fost pus înapoi în gura sacilor voștri duceți‑l înapoi; poate că a fost o greșeală. Luați‑l și pe fratele vostru, ridicați‑vă și întoarceți‑vă la omul acela. Și Dumnezeul cel Atotputernic să vă dea îndurare înaintea omului aceluia, ca să vă dea înapoi pe celălalt frate al vostru și pe Beniamin! Și eu, dacă este să fiu lipsit de copiii mei, lipsit voi fi!

Geneza 43.11‑14

Din această istorisire învățăm nu doar că planurile omului sunt complet inutile, ci și că preocuparea cu propriile planuri împiedică sufletul în a vedea harul lui Dumnezeu. Așa este și imaginea pe care Iacov o are cu privire la bunătatea lui Iosif, încât se gândește că trimiterea banilor înapoi ar fi fost „o greșeală“. Însă, după cum bine știm, nu este nicio greșeală la Dumnezeu. Greșeala este în întregime a omului. Orbit de planurile lui, el pierde din vedere ceea ce lucrează Dumnezeu (Geneza 43.11‑23).

După ce și‑a făcut toate planurile, în final Iacov îi încredințează pe fiii săi îndurării Dumnezeului Atotputernic. Își pune pe primul loc planurile pe care tocmai le‑a întocmit, iar pe Dumnezeul Atotputernic Îl pune pe al doilea loc. Dacă totuși ar exista vreo lacună în planurile lui, el își exprimă în mod pios speranța că îndurarea lui Dumnezeu va completa acea deficiență.

La fel Îl tratează omul pe Dumnezeu și în zilele noastre. Dumnezeu, în îndurarea Sa, L‑a trimis pe Fiul Său; Hristos a împlinit lucrarea măreață a binecuvântării, dar omul se agață cu toată forța întâi de propriile lui fapte, iar înspre îndurarea lui Dumnezeu și lucrarea lui Hristos privește doar ca spre un mijloc care poate completa micile imperfecțiuni ale strădaniilor sale omenești. Și, așa cum s‑a întâmplat în cazul lui Iacov, la fel se întâmplă în cazul fiecărui om. Planurile sale îl lasă într‑o incertitudine sumbră. Iacov este nevoit să mărturisească faptul că rezultatul planurilor sale este cu totul incert. „Dacă este să fiu lipsit, […] lipsit voi fi!“ Ce imagine tristă a modului în care omul încearcă să obțină binecuvântare de la Dumnezeu: «Fă ce poți mai bine, privește spre îndurarea lui Dumnezeu pentru a fi ajutat în ceea ce nu poți împlini, iar apoi speră în ceea ce este mai bun cu privire la viitor; și, dacă e să fii mântuit, vei fi mântuit, iar dacă nu, vei fi pierdut…»!

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Deoarece cuvântul crucii este nebunie pentru cei care pier; dar pentru noi, care suntem mântuiți, este puterea lui Dumnezeu.

1 Corinteni 1.18

Colegul de catedră

„Dumnezeu chiar există și Isus Hristos trăiește!“ – cu aceste cuvinte mi s‑a adresat odată un coleg care preda la aceeași universitate. Am rămas atât de nedumerit când l‑am auzit, încât nu i‑am răspuns nimic. În sinea mea mi‑am spus însă că el știe cu siguranță ce zice, pentru că îl cunoșteam ca fiind un credincios serios. Înăuntrul meu eram oarecum împărțit, pentru că, deși credeam că Dumnezeu există, îmi lipsea convingerea că Isus trăiește. Totuși, mă gândeam întruna la această simplă frază rostită de colegul meu.

Apoi am fost invitat la o evanghelizare în cadrul căreia am auzit că Isus a murit și pentru mine. Acesta era mesajul crucii, care se numește evanghelia lui Isus Hristos. Până atunci, nimeni nu‑mi arătase atât de clar, bazându‑se pe Biblie, că și eu, ca toți oamenii, eram un păcătos și că mă aflam sub dreapta judecată a lui Dumnezeu, dacă nu‑L primeam pe Hristos ca Mântuitor personal. La finalul predicii, vorbitorul i‑a rugat pe cei din public care fuseseră atinși de mesajul crucii să vină deoparte. Deși acest lucru mi se aplica și mie în totul, în acel moment n‑am îndrăznit să mă fac remarcat. Am rămas în mulțimea de ascultători, simțind cum Dumnezeu îmi vorbea, și L‑am primit în liniște pe Domnul Isus ca Mântuitor personal. Aceea a fost clipa când am fost „născut din nou“ (Ioan 3.3‑5). Astăzi știu că Isus trăiește și spun plin de convingere că El n‑a rămas în mormânt, ci a învins puterea morții.

Citirea Bibliei: Osea 8.1-14 · Iacov 4.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iov 7:1-21

O privire îndreptată spre strâmtorarea lui Iov – cel zdrobit în trup, chinuit în suflet, aflat faţă‑n faţă cu un Dumnezeu a Cărui tăcere îl umple de team㠖 le‑ar putea fi de folos acelora care trec prin descurajare, care nu înţeleg scopul încercării în viaţa lor. Iov ne mai învaţă, la sfârşitul cărţii sale, că sensul încercării nu poate fi cunoscut decât prin credinţă.

În finalul cuvântării, Iov nu i se mai adresează lui Elifaz, ci Domnului. El zugrăveşte pe scurt starea jalnică a omului pe pământ, folosind expresii care rezumă atât de bine experienţa umană: trudă, suspin, decepţie, sărăcie, frământare, amărăciune, strâmtorare, dezgust, deşertăciune… Dar cuvântul cheie încă nu fusese pronunţat, cel care, fie că‑l recunoaştem, fie că nu, exprimă cauza iniţială a nenorocirii omului. În cele din urmă, Iov strigă: „Am păcătuit“ (v. 20). Însă adaugă: „Ce Ţi‑am făcut?“, ca şi cum, pentru om, păcatul nu s‑ar rezuma decât la un singur lucru: sursă a mizeriei umane. De fapt, păcatul este mai întâi şi mai presus de toate o ofensă adusă lui Dumnezeu. Într‑o manieră generală, acesta este întreg mersul gândirii pe care Dumnezeu caută să o producă în cel pe care‑l încearcă: constatarea stării sale mizerabile, condamnarea păcatului şi mărturisirea în faţa lui Dumnezeu.

La întrebarea disperată din v. 17 şi 18, Psalmul 8 aduce un răspuns glorios, prezentându‑L pe Hristos, Fiul Omului, ultimul Adam (1 Corinteni 15.22,45).

FRICA ESTE DUȘMANUL CREȘTERII | Fundația S.E.E.R. România

„Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.” (Exodul 14:15)

Dacă vrei să crești, trebuie să treci peste teama pe care o poți avea de a nu face greșeli. După cum afirma autorul și profesorul Warren Bennis, „O greșeală este pur și simplu un alt mod de a face lucrurile”. Așadar, așteptă-te să faci greșeli pe parcurs și acceptă-le ca pe un semn că mergi în direcția cea bună.

Cu Marea Roșie în fața lor și cu carele lui faraon în spatele lor, copiii lui Israel au intrat în panică. „Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.” (Exodul 14:15)

Când au făcut așa, Marea Roșie a devenit o cale către victorie și un cimitir pentru dușmanii de care se temeau. Dacă trebuie să găsești „cea mai bună cale” sau „calea perfectă”, nu vei ajunge niciodată nicăieri! Este ca și cum ai conduce noaptea pe un drum necunoscut. În mod ideal, ți-ai dori să vezi întregul traseu înainte de a porni la drum. În schimb, îl vezi puțin câte puțin… Pe măsură ce continui să mergi, ți se dezvăluie încă puțin din drum.

Așadar, dacă vrei să vezi mai mult din drum, pornește! Ia-ți un angajament față de tine însuți să începi planul tău de creștere și să te ții de el timp de cel puțin douăsprezece luni. Dacă o faci, vei dezvolta o dragoste pentru tot acest proces, iar la sfârșitul anului vei putea vedea cât de departe ai ajuns.

Biblia spune (Isaia 54:2-3): „Lărgeşte locul cortului tău şi întinde învelitoarele locuinţei tale! Nu te opri! Lungeşte-ţi funiile şi întăreşte-ţi ţăruşii! Căci te vei întinde la dreapta şi la stânga…”

Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!