6 Ianuarie 2025
DOMNUL ESTE APROAPE
Au venit unii de la mai‑marele sinagogii, spunând: „Fiica ta a murit; pentru ce‑L mai superi pe Învățătorul?“. Iar Isus, auzind cuvântul rostit, i‑a spus mai‑marelui sinagogii: „Nu te teme; crede numai“.
Marcu 5.35,36
Ne gândim ce trebuie să fi simțit Iair atunci când a auzit că fiica lui murise. Acest tată venise la Domnul, fiind convins că El o putea vindeca. Domnul pornise către casa lui, însă a întârziat puțin pe drum, fiindcă o altă persoană, o femeie bolnavă, avea nevoie de ajutor. Vreme de doisprezece ani, această femeie a căutat vindecare la doctori, însă niciunul nu o putuse ajute. Când Domnul a trecut pe acolo, ea a prins prilejul pentru a fi vindecată și s‑a atins de marginea hainei Lui. Imediat a fost tămăduită de boala ei. Ce putere există în Persoana Fiului lui Dumnezeu! Domnul a chemat‑o din mijlocul mulțimii și i‑a spus că prin credința ei fusese vindecată. Ce lucru minunat că puterea Lui a fost însoțită de astfel de cuvinte de har!
Poate că Iair a fost iritat de această întârziere și și‑a pierdut răbdarea. Nu știm sigur, însă cu siguranță vedem cum reacționează inimile noastre la întârzieri. Judecând după cuvintele adresate lui de către Domnul, pare că nădejdile lui Iair pieriseră atunci când a auzit despre moartea fiicei sale. El avea convingere că Domnul Isus poate să vindece, și tocmai văzuse lucrul acesta în cazul femeii care se atinsese de marginea hainei Lui, însă putea oare Domnul să și învie pe cineva?
„Nu te teme; crede numai“ au fost cuvintele Domnului către el. Cum? Mai exista oare speranță acum? Da, fiindcă Cel la care venise Iair nu era doar un vindecător, ci era Fiul lui Dumnezeu, era Cel care este învierea și viața (Ioan 11.25). Era Cel care îi spusese lui Ieremia: „Eu sunt Domnul; […] este ceva prea greu pentru Mine?“ (Ieremia 32.27).
Ești și tu într‑o situație care pare fără ieșire? Ești descurajat de anumite întârzieri? Adu‑ți aminte că Cel care a înviat‑o pe fiica lui Iair este Același astăzi (Evrei 13.8)!
K. Quartell
SĂMÂNȚA BUNĂ
Și vă voi da o inimă nouă și voi pune un duh nou în voi; și voi lua inima de piatră din carnea voastră și vă voi da o inimă de carne.
Ezechiel 36.26
Mașina cârtiței
Într‑o carte pentru copii am găsit zugrăvită în imagini povestea unei cârtițe care încearcă să‑și construiască singură o mini‑mașină. Adună tot felul de piese auto, cum ar fi șuruburi, piulițe, bujii și un volan, pe care le asamblează. Dar rămâne surprinsă că mașina nu pornește, deși folosise numai componente originale. Face și o a doua încercare, sperând ca de data aceasta să aibă parte de succes. Găsește o mașină de jucărie stricată și, urmând sfatul unui șoricel, o trage și o împinge până ajunge cu ea în dreptul unui service auto. Acolo, ca prin minune, o macara ridică jucăria stricată și coboară, în locul ei, o mașină nou‑nouță cu cheie cu tot! Cârtița, entuziasmată, conduce de minune noul ei vehicul, urcă dealul pe drumul spre casă, îl parchează la gura vizuinii și apoi dispare bucuroasă în culcuș, luând cu sine cheia mașinii.
Ce poveste grăitoare! Oare nu ne străduim și noi de atâtea ori să ne croim singuri drumul spre fericire, în loc să mergem cu piesele distruse ale vieții noastre la Mântuitorul? El vrea să ne ajute să găsim o viață nouă, plină de sens și de speranță. Hristos a plătit pentru vina noastră prin moartea Lui pe cruce. Când venim cu viața noastră răscolită de păcat la Dumnezeu, El creează ceva nou: suntem născuți din nou și primim viața eternă. Iar această schimbare devine vizibilă: în noi se aprinde dorința să‑I fim plăcuți Lui și să‑L slujim. Vom avea pace și bucurie cum n‑am mai aflat niciodată:
Iar la sfârșit, când toate vor fi cum n‑am știut, / Te vom vedea, Isuse, cum nu Te‑am cunoscut!
Citirea Bibliei: Osea 6.1-11 · Iacov 3.1-12
de Jean Koechlin
Iov 5:1-27
Principala temă pe care cei trei prieteni doresc s‑o dezvolte în discursurile lor este că Dumnezeu este drept. Deşi o vor aborda în moduri diferite, ei vor susţine aceeaşi idee, că Dumnezeul cel drept nu l‑ar fi lovit atât de crunt pe Iov dacă acesta n‑ar fi meritat‑o, cu alte cuvinte, că toate încercările care s‑au abătut asupra lui sunt o pedeapsă, o judecată. ŤSă‑şi mărturisească păcatele, şi va fi restabilit!ť Ştim însă, încă de la începutul cărţii, că Iov nu putea fi învinuit de nimic cert, pentru că Domnul Însuşi îi spusese lui Satan: M‑ai întărâtat împotriva lui, ca să‑l înghit fără motiv (2.3). Este deci o greşeală să se considere suferinţele lui ca fiind o pedeapsă.
Cu excepţia cuvântului Ťpedeapsăť, v. 17 şi 18 sunt un admirabil rezumat al întregii istorii a lui Iov. Am putea asemăna aceste versete cu Proverbe 3.11‑12, citate în Evrei 12.5‑6: Fiul meu, nu dispreţui îndrumarea Domnului şi nici nu desconsidera mustrarea Lui; pentru că Domnul îl mustră pe acela pe care‑l iubeşte. În ce priveşte mustrarea, cu siguranţă că Domnul avea ce să mustre şi să corecteze la slujitorul Său: conştienţa propriei îndreptăţiri; iar în ce priveşte rana, El o făcuse şi tot El o va vindeca, spre binele lui Iov. Ce mângâiere cu totul deosebită găsim în cuvintele: ŤAcela pe care‑l iubeşte Domnul!ť Urgia dezlănţuită de Satan ajunge, în final, pentru cel credincios, o dovadă a dragostei divine.
FOLOSEȘTE-ȚI DARURILE ÎN SLUJIREA ALTORA! | Fundația S.E.E.R. România
„Lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută.” (Romani 11:29)
Când Dumnezeu ne dă un dar spiritual, El nu-l ia înapoi și „nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută”. Iar dacă Dumnezeu nu regretă, nici nouă nu trebuie să ne pară rău!
Apostolul Pavel scria: „Chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi ca să nu fii ispitit şi tu. Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos. Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înşală singur…” (Galateni 6:1-3)
Când un frate sau o soră în Hristos se rătăcește, Biblia ne spune ce-avem de făcut: să-i confruntăm cu dragoste, să-i mustrăm și să-i sfătuim cu blândețe, și să-i acoperim. Biblia spune: „dragostea acoperă o sumedenie de păcate.” (1 Petru 4:8) Acum, cuvântul „a acoperi” nu înseamnă „a ascunde”; înseamnă a oferi un loc de adăpost și de restaurare, unde este posibilă refacerea. Este restaurarea cuiva un lucru neplăcut? Da, mai ales dacă respectiva persoană i-a rănit pe alții și a adus rușine familiei lui Dumnezeu. Dar aici este cheia: acea persoană este în continuare în familia noastră spirituală! Lumea se uită la noi să vadă cum gestionăm acest lucru. Dacă îi alungăm pe aceia dintre noi care se împiedică și cad, de ce ar apela lumea la noi pentru ajutor?
Domnul Isus a vindecat un orb punându-i noroi pe ochi și spunându-i să meargă să se spele în scăldătoarea Siloam. Cât de departe era scăldătoarea? Nu știm. Dar știm că el avea nevoie de cineva care să-l țină de mână și să-l ducă până la scăldătoare, și vederea i-a fost redată. Înțelegeți ideea?
Asta am fost chemați și noi să facem!
Mana Zilnica 