5 Ianuarie 2026
DOMNUL ESTE APROAPE
Nu trece, Te rog, de la robul Tău.
A venit la ei, umblând pe mare, și voia să treacă pe lângă ei.
El S‑a făcut că merge mai departe.
Geneza 18.3; Marcu 6.48; Luca 24.28
Geneza 18 ne spune că Avraam și‑a ridicat ochii și a văzut trei oameni stând aproape de cortul său. Acest lucru n‑a fost întâmplător. Domnul n‑avea nevoie să treacă pe lângă cortul lui Avraam pentru a ajunge la Sodoma, însă a dorit ca mai înainte să‑l viziteze pe patriarh. Mai degrabă decât să vină direct la cortul lui, Domnul a stat la o oarecare depărtare și l‑a lăsat pe Avraam să‑și exprime dorința și să alerge în întâmpinarea Sa.
În cazul ucenicilor aflați în corabie, citim că Isus îi trimisese pe țărmul celălalt, după care a mers El Însuși pe apă către ei. Ar fi putut să meargă direct către corabie, însă a mers pe lângă ea, ca să fie văzut de ei. Ucenicii s‑au înspăimântat la început, însă cuvintele Sale le‑au risipit temerile. În relatarea din Ioan citim că „voiau să‑L ia în corabie“ (Ioan 6.21).
După înviere, Domnul Isus a mers alături de doi ucenici pe drumul către Emaus. Când au ajuns în sat, El a lăsat impresia că merge mai departe. Ucenicii, care nu‑L recunoscuseră încă, L‑au invitat în casă, iar acolo El le‑a deschis ochii și li S‑a făcut cunoscut, după care S‑a făcut nevăzut. După aceasta, cei doi ucenici s‑au întors imediat la Ierusalim, pentru a le duce această veste bună și celorlalți ucenici.
Îl invităm și noi pe Domnul în mijlocul împrejurărilor noastre? La fel ca în cazul lui Avraam, El îngăduie să‑L slujim și, lucru minunat, noi suntem cei înviorați când facem acest lucru. Să‑L invităm de asemenea în mijlocul necazurilor noastre și să‑L includem în conversațiile noastre, așa cum au făcut ucenicii. „Apropiați‑vă de Dumnezeu, și El Se va apropia de voi“ (Iacov 4.8). Să‑L invităm, iar El va umple de bucurie inimile noastre!
E. Clermont
SĂMÂNȚA BUNĂ
Dar și acum știu că, orice‑I vei cere lui Dumnezeu, Dumnezeu Îți va da.
Ioan 11.22
Credința Martei
Tabloul învierii lui Lazăr din Ioan 11 este unul fără seamăn. Cele două surori ale lui au trimis vorbă la Domnul Isus, zicând: „Acela pe care‑l iubești este bolnav“. Ele sperau că Domnul va veni imediat și că îl va vindeca pe fratele lor. Dar, înainte ca El să ajungă în Betania, Lazăr a murit.
Marta I‑a ieșit în întâmpinare exprimându‑și dezamăgirea: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n‑ar fi murit“. Însă imediat ea a rostit cuvinte care i‑au scos la iveală credința: „Dar și acum știu“. Deși evenimentele nu au decurs așa cum își imaginase, Marta a continuat să se încreadă în Domnul.
Cât de frumos este atunci când credința nu dă greș într‑o situație dificilă din viață! Ce bine este când, în mijlocul furtunii, flacăra credinței continuă să ardă, chiar dacă uneori seamănă doar cu o mică lumânare care abia mai pâlpâie! În ceasul întunecat, Domnul este Cel care ne susține credința. El ne înnoiește curajul, ca să putem spune plini de încredere: „Dar și acum știu“.
Domnul Isus a susținut credința Martei cu o promisiune care părea greu de crezut: „Eu sunt Învierea și Viața; cine crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi; și oricine trăiește și crede în Mine nicidecum nu va muri vreodată“.
Această speranță hrănește și astăzi încrederea în Fiul lui Dumnezeu. Când nu primim răspuns prompt în încercările noastre, să știm că este un motiv tainic legat de gloria lui Dumnezeu și de binele nostru final.
Citirea Bibliei: Osea 5.1-15 · Iacov 2.14-26
de Jean Koechlin
Iov 4:1-21
Este rândul prietenilor lui Iov să ia cuvântul. Ce pot spune aceşti Ťmângâietoriť despre mângâiere? Cu ce înţelepciune vor aceşti Ťînţelepţiť să‑şi instruiască prietenul nefericit şi să‑i potolească disperarea? Aveau ei, precum mai târziu Divinul lor Învăţător, acea limbă iscusită care să ştie să ajute cu un cuvânt pe cel obosit (Isaia 50.4)? Dimpotrivă, unul după altul, discursurile lor nu vor face decât să‑l exaspereze pe sărmanul Iov! Acest lucru se întâmplă nu pentru că argumentele lor ar fi fost mereu false din contră, găsim în ele mari adevăruri, care fac parte din Cuvântul inspirat, unele versete fiind chiar citate în Noul Testament (de exemplu, Iov 5.13 este citat în 1 Corinteni 3.19) ci pentru că Elifaz, Bildad şi Ţofar aplică greşit aceste adevăruri în cazul lui Iov. Asemeni acestor trei oameni, şi noi putem cunoaşte multe adevăruri, dar pe care să le cităm într‑un mod nepotrivit. Ce bun este un cuvânt spus la timpul potrivit! găsim scris în cartea Proverbe (15.23).
În v. 3 şi 4, Elifaz depune o mărturie bună despre Iov, amintindu‑i acestuia că, înainte să fi fost sub disciplină, el însuşi întărise mâinile slăbite şi genunchii care se îndoiau (Evrei 12.12). În următoarele versete, schimbând oarecum tonul adresării, îi spune destul de brusc prietenului său: ŤEi bine, întrucât este rândul tău să fii în necaz, pune deci în practică ceea ce tu i‑ai învăţat pe alţii!ť (vezi Romani 2.21).
AȘTEAPTĂ-TE SĂ „LUPȚI”! | Fundația S.E.E.R. România
„Noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui…” (Efeseni 6:12)
Nașterea din nou aduce o nouă luptă între duhul tău reînnoit și trupul tău nenăscut din nou, care încă tânjește după vechile dorințe și se agață de vechile porniri.
Apostolul Pavel ilustrează acest conflict astfel: „Noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare după ce veţi fi biruit totul.” (Efeseni 6:12-13)
Câștigătorul unei lupte este cel care rămâne în picioare până la final. Așadar, imaginează-ți o astfel de luptă, și vei avea idee cu ce ai de-a face în fiecare zi! Doi luptători își încep confruntarea, până când unul câștigă și celălalt pierde. Pentru a se pregăti, se antrenează ore întregi.
Fiecare știe că are nevoie de două lucruri pentru a câștiga: forță și strategie. Dar mai au nevoie de ceva: determinare și rezistență. Și fiecare mai știe încă un lucru foarte important: să nu-și subestimeze niciodată adversarul!
La fel este și pe tărâm spiritual; Biblia spune: „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă…” (1 Petru 5:8-9).
Iată două adevăruri biblice pe care trebuie să le trăiești pentru a birui: în primul rând, nu încerca să-l învingi pe Satan cu propriile forțe – vei pierde! În al doilea rând, nu lăsa garda jos nici măcar pentru o clipă, altfel vei pierde.
Pavel scrie: „Să nu lăsăm pe Satan să aibă un câştig de la noi, căci nu suntem în neștiință despre planurile lui.” (2 Corinteni 2:11)
Așadar, așteaptă-te să lupți, și fii sigur că ai să câștigi, cu Domnul de partea ta!
Mana Zilnica 