31 Decembrie 2025
DOMNUL ESTE APROAPE
Fiți și voi îndelung-răbdători, întăriți-vă inimile, pentru că venirea Domnului se apropie.
Iacov 5.8
Răbdarea, în acest pasaj, este acea răbdare perseverentă și plină de curaj, atunci când trecem prin dificultăți. Iacov folosește același cuvânt mai devreme, scriind: „Fiți deci îndelung-răbdători, fraților, până la venirea Domnului“; la fel și mai târziu, atunci când vorbește despre agricultor, care așteaptă cu răbdare „rodul prețios al pământului“ (Iacov 5.7).
Cât de necesară este această răbdare pentru a persevera plini de curaj, în timp ce așteptăm venirea Domnului! Lumea a zăcut dintotdeauna în întuneric, din cauza păcatului, însă negura acestui întuneric devine din ce în ce mai deasă. Această lume Îl respinge pe față și cu aroganță pe Dumnezeul creator, dorește să redefinească semnificația cuvintelor și să decidă pentru ea însăși ce este corect și ce este greșit; mai presus de toate, dorește să fie stăpâna propriului ei destin și să facă tot ceea ce este plăcut în ochii ei. Nu trebuie să uităm niciodată că „stăpânitorii lumii întunericului acestuia“, „puterile spirituale ale răutății în locurile cerești“ (Efeseni 6.12), lucrează cu putere în această privință. Îngerii căzuți și oamenii căzuți umblă împreună, având același scop, dorind să înalțe creatura, ca să fie ca Dumnezeu, potrivit minciunii lui Satan: „Voi fi ca Cel Preaînalt“ și „veți fi ca Dumnezeu“ (Isaia 14.44; Geneza 3.5). Această taină a fărădelegii se va manifesta pe deplin, odată ce Acela care o oprește acum va fi luat din cale, după care cel nelegiuit se va arăta (2 Tesaloniceni 2.7,8). Duhul lui Dumnezeu, care locuiește în cel credincios, este Cel care oprește manifestarea tainei fărădelegii, iar „Cel care este în voi este mai mare decât cel care este în lume“ (1 Ioan 4.4).
Totul este întuneric în jur, însă avem o speranță glorioasă înaintea noastră. De aceea suntem îndemnați să ne întărim inimile, să avem curaj și să perseverăm cu răbdare, dând mărturie despre adevăr – despre Domnul Isus Hristos – proclamând evanghelia păcii și păzind cuvintele Domnului, fiindcă „venirea Domnului este aproape“.
A. Leclerc
SĂMÂNȚA BUNĂ
Nu cunoașteți ce va fi mâine.
Iacov 4.14
Vom avea oare aprobarea Lui?
În multe țări, astăzi este sfârșitul anului financiar; registrele contabile trebuie să fie încheiate – acestea vor arăta dacă anul a fost un succes comercial sau nu. Urmează examinarea de către autoritățile fiscale. A fost făcut totul legal?
Încă un an din viața noastră se încheie astăzi. Privim retrospectiv, făcând un bilanț al activității din cursul anului. A fost un an mulțumitor, sau cu dezamăgiri? Fiecare cititor trebuie să răspundă singur la această întrebare. Întrebarea mai importantă este: Cum ar evalua Dumnezeu anul nostru care tocmai se încheie? Vom avea aprobarea Lui, sau nu? Noi putem fi mulțumiți de felul în care a decurs, dar criteriile de evaluare ale lui Dumnezeu se poate să nu coincidă cu cele ale noastre.
Încă din primul secol, apostolul Pavel le-a vorbit disprețuitorilor din Atena: „Dumnezeu … poruncește acum oamenilor, ca toți, de pretutindeni, să se pocăiască“ (Fapte 17.30), avertizându-i cu privire la ceea ce îi așteaptă, când Isus Hristos va ocupa scaunul de judecată. Din nefericire, pentru cei mai mulți dintre ei nu a contat; și-au bătut joc de el și mai mult. Ne temem că o astfel de atitudine este încă dominantă în multe inimi. Anul acesta a fost un alt timp de har: Dumnezeu, în mila Sa, încă oferă iertarea păcatelor și viață eternă tuturor celor care se pocăiesc și cred sincer în lucrarea răscumpărătoare a Domnului Isus Hristos de la cruce. Ce mângâiere că Domnul ne cunoaște foarte bine toate nevoile și chiar înclinațiile noastre de a ne rătăci! Fie ca toți să ne bucurăm de harul Său!
Citirea Bibliei: Maleahi 3.13-4.6 · Marcu 16.12-20
de Jean Koechlin
Estera 9:23-32; 10:1-3
Astfel, an de an, marea eliberare a poporului va trebui comemorată prin această sărbătoare, Purim.
Cu sentimente atât de amestecate, vai, creştinătatea celebrează în fiecare an naşterea şi moartea Mântuitorului. Desigur, ne-am bucura dacă mulţi ar fi antrenaţi în felul acesta să gândească la aceste evenimente minunate măcar o dată sau de două ori pe an. Şi pentru noi, sfârşitul fiecărui an oferă ocazia de a-L binecuvânta în plus pe Dumnezeu pentru toată bunătatea pe care ne-o arată neîncetat. Dar am putea nu o dată pe an, ci în fiecare zi întâi a săptămânii şi, mai mult, în fiecare zi din viaţă să ne reamintim de glorioasa răscumpărare, de gloriosul nostru Răscumpărător.
Domnul Isus apare încă o dată în cap. 10 în trăsăturile lui Mardoheu, mare … iubit de mulţimea fraţilor săi, căutând binele … vorbind de pace … (v. 3). Şi, în toate acestea, Îl contemplăm pe Isus care, luând chipul unui Slujitor, a lucrat cu înţelepciune şi, în consecinţă, a trebuit să fie înălţat şi ridicat şi aşezat foarte sus (Isaia 52.13; Psalmul 45.6-8; Filipeni 2.9-11). Dar El este la fel de demn să ocupe şi cel dintâi loc în gândurile şi în afecţiunile noastre (Coloseni 1: sf. v. 18). Fie ca să-I oferim fiecare dintre noi acest loc încă de pe acum!
SĂ RESPECTĂM DIFERENȚELE DINTRE NOI | Fundația S.E.E.R. România
„Aşadar să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră.” (Romani 14:19)
Apostolul Pavel nu făcea niciun compromis când era vorba să se bazeze pe adevărurile fundamentale ale Scripturii. Dar când interveneau tradiții, opinii și preferințe personale, el spunea: „Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui.” (Romani 14:5) Potrivit Legii lui Moise, a fi tăiat împrejur era totuna cu a fi parte din legământul dintre Israel și Iahweh. Așa că, atunci când credincioșii dintre neamuri s-au alăturat Bisericii Noului Testament, credincioșii evrei au insistat ca și ei să fie tăiați împrejur. Nu ca prunci, atenție, ci adulți fiind!
Erau sinceri acești credincioși evrei? Cu siguranță! Dar erau sincer… induși în eroare! Atunci când această problemă a amenințat să dezbine Biserica, apostolii s-au întâlnit la Ierusalim, s-au rugat pe această temă și au emis următoarea opinie: „s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie…” (Faptele apostolilor 15:28)
Ori de câte ori o tradiție sau o preferință personală devine egală cu autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu, am mers prea departe!
Întrebare: Te-ai supărat vreodată pe cineva care nu este de acord cu tine în privința unui aspect neesențial de doctrină? Ai criticat pe cineva a cărui opinie diferă de a ta? Poate că, insistând asupra lucrurilor pe care să le faci și asupra lucrurilor pe care să nu le faci, de pe lista ta, ai uitat cel mai important element de pe lista lui Dumnezeu: să dai dovadă de dragoste.
Domnul Isus a spus: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:35) Inimile noastre pot fi în unitate, chiar și atunci când mințile noastre nu sunt de acord. Putem merge mână în mână, chiar și atunci când nu suntem de aceeași părere!
Așadar, să urmărim (cum spun adesea teologii): „În lucrurile fundamentale, unitate. În toate lucrurile, milă!”
Mana Zilnica 