Mana Zilnica

29 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Cel semănat între spini, acesta este cel care aude Cuvântul; și grija veacului acestuia și înșelăciunea bogăției înăbușă Cuvântul și el devine neroditor.

Matei 13.22

În ogorul pe care cade sămânța există deja ceva ce nu poate fi văzut din afară: rădăcini de spini care au scăpat de acțiunea plugului. Sămânța cade pe pământ, dar de fapt ea cade pe spini, și apoi o vedem în mijlocul lor. Spinii joacă aici un rol atât de important, încât doar despre creșterea acestora se vorbește. Nu se spune deloc dacă sămânța a crescut și ea. Luca amintește că sămânța a crescut, însă numai pentru a arăta ce succes mare au avut spinii: „Și spinii, crescând împreună cu ea, au înăbușit-o“ (Luca 8.7).

Ochiul spiritual al cititorului vede sămânța ca fiind deja în mijlocul spinilor, deși la început sămânța a căzut numai pe spini. Dacă înțelegem acest aspect, vom putea interpreta ușor parabola.

În acest al treilea exemplu, terenul inimii este deja plin de „spini“, plin de rădăcini rele, înainte ca sămânța să fie semănată. Rezultatul final este: „Și el devine neroditor“ (versetul 22), „și nu aduce rod la desăvârșire“ (Luca 8.14).

Domnul arată aici că este imposibil să aduci rod pentru Dumnezeu, dacă inima este umplută de lume. Dacă un om nu are o inimă sinceră când ascultă Cuvântul, spinii vor crește întotdeauna mai repede și mai înalți decât firul de grâu sau decât orzul, care are o înălțime mică, și vor înăbuși Cuvântul. Luca ne arată că sunt trei influențe care, fie împreună, fie separat, duc la acest rezultat: grija veacului, înșelăciunea bogăției și plăcerile vieții. Deși Cuvântul este auzit și chiar aprobat în inimă, el nu poate produce în inimi credința, viața, pentru că lipsește pocăința, pentru că inimile nu sunt dispuse să o rupă cu lumea.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul a zis Domnului meu: „Șezi la dreapta Mea, până îi voi pune pe vrăjmașii Tăi ca așternut al picioarelor Tale“.

Psalmul 110.1

Omul înălțat la dreapta lui Dumnezeu

Psalmul 110, la fel ca mulți alți psalmi, vorbește în mod profetic despre Domnul Isus. Gloria Sa ca Om înălțat la dreapta lui Dumnezeu, autoritatea Sa de conducător și judecător, precum și preoția Sa eternă constituie subiectele acestui psalm. Versetul de astăzi arată locul pe care Dumnezeu I l-a dat Omului Isus: locul de onoare de la dreapta Sa. Ceea ce ne mișcă inimile în mod deosebit este faptul că Hristos a fost înălțat atât de sus, din pricina umilinței Lui. Aceasta este răspunsul lui Dumnezeu la umilirea și respingerea pe care Domnul le-a suferit aici jos, pe pământ. Preocuparea lui Dumnezeu este întotdeauna legată de onoarea care I se cuvine Fiului Său. Orice ar gândi oamenii despre El, respingându-L și având o părere greșită despre El, Dumnezeu va face ca Fiul Său să fie onorat și glorificat. Din acest motiv, Dumnezeu I-a dat locul la dreapta Sa, când lucrarea de răscumpărare a fost împlinită. Acest loc suprem Îi asigură lui Isus Hristos dreptul de a domni peste întregul univers. „Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ“, a spus El după învierea Sa (Matei 28.18).

Totuși, Domnul încă așteaptă ca Dumnezeu să îi pună pe toți vrăjmașii Săi la picioarele Sale. Apoi, Isus din Nazaret, Cel disprețuit și respins, va urca pe propriul tron la Ierusalim, unde va fi sediul guvernării Sale asupra pământului. Slava și onoarea pe care Dumnezeu le-a dorit pentru Fiul Său vor fi vizibile pentru toată lumea. Atunci nimeni nu va putea pune mâna pe El; toți se vor pleca înaintea Lui.

Citirea Bibliei: Maleahi 1.1-14 · Marcu 15.29-39

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 8:15-17; 9:1-10

A trecut timpul când Mardoheu stătea în umi­linţă la poarta împăratului. Assuerus (Ahaşveroş), deţină­to­rul puterii supreme, i-a conferit glorie, mărire, onoare şi pu­te­re – prefigurare a preamăririi Domnului Isus Hris­tos când, după cum a spus un poet, ŤÎl vom vedea ’nălţat în glorie, pe El, strălu­citorul Fiu al Omului, venind pe nori cu nimb de aurť (H. Ro­ssier – compară cu v. 15). Să urmărim din nou, pe scurt, activitatea lui Mardoheu şi să-i surprin­dem asemănările cu drumul Domnului Isus: A îngrijit de tânăra iudeică, tot aşa cum Hristos a vegheat constant asupra poporului Său. Deşi era un slujitor credincios îm­pă­­ratului, Mardoheu a re­fuzat, cu toate acestea, să se ple­ce înaintea amalecitului, la fel cum Isus n-a recu­noscut nici cel mai mic drept al Ispititorului. To­tuşi Hristos, datorită acestei perfec­ţiuni şi a dragostei Sale pentru poporul Său, a trebuit să experimen­teze în realitate lemnul blestemului, a cărui um­bră doar a trecut peste Mardoheu.

După suferinţe vine gloria. În adevăr, în v.15 din cap.8 şi în v.3,4 din cap.9, contemplăm cu adorare triumful lui Isus, care va fi însoţit de nimicirea sau supu­nerea tuturor vrăjmaşilor Lui (vezi Ps. 66.3-4).

Cei zece fii ai lui Haman, de care tatăl lor era atât de mândru (5.11), pier la rândul lor. „Despre sămânţa rău­făcă­torilor nu se va mai aminti niciodat㓠(Isaia 14.20).

GREȘEALA BUNICULUI A DEVENIT MINUNEA NEPOTULUI | Fundația S.E.E.R. România

„Ridicându-şi ochii, au văzut o ceată de ismaeliţi venind… se duceau în Egipt.” (Geneza 37:25)

Dacă Avraam și Sara ar fi fost dispuși să mai aștepte puțin, Isaac s-ar fi născut și promisiunea lui Dumnezeu s-ar fi împlinit. Dar ei au devenit nerăbdători… și în consecință a apărut pe lume Ismael.

Unul dintre numele date lui Dumnezeu în Scriptură este „Răscumpărătorul”, deoarece El poate răscumpăra greșelile noastre și le poate transforma în experiențe de învățare; El poate transforma dezastrul pe care îl facem, în minunea de care avem nevoie. A fost nevoie de trei generații, dar Dumnezeu a transformat dezastrul făcut de Avraam în minunea eliberării de care avea nevoie Iosif! Destinul lui Iosif era să fie conducător al Egiptului și să-și salveze familia și națiunea în vreme de foamete. Dar, pentru că frații săi îl dușmăneau, l-au vândut ca sclav „unei cete de ismaeliți”… Aceștia erau descendenții lui Ismael, născut din Avraam și Agar, servitoarea Sarei. Și unde se duceau acești ismaeliți? În Egipt! „Ridicându-şi ochii, au văzut o ceată de ismaeliţi venind din Galaad; cămilele lor erau încărcate cu tămâie, cu leac alinător şi smirnă, pe care le duceau în Egipt… au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă şi l-au vândut cu douăzeci de sicli de argint ismaeliţilor, care l-au dus în Egipt.” (Geneza 37:25, 28).

Așadar, greșeala lui Avraam a devenit miracolul nepotului, Iosif…

Deci, lucrurile nu se termină decât atunci când spune Dumnezeu că se termină!

El poate transforma dezastrul pe care l-ai făcut în trecut într-o minune de care ai nevoie în viitor. Iar acea minune nu te va binecuvânta doar pe tine, ci și pe alții. Și poate că acei alții vor fi din propria ta familie, la fel ca în cazul lui Iosif…