Mana Zilnica

27 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Da, El va construi templul Domnului și El va purta gloria și va ședea și va împărăți pe tronul Său; și va fi preot pe tronul Său; și sfatul de pace va fi între ei doi.

Zaharia 6.13

Sfatul de pace (2)

Pacea este partea noastră, a copiilor lui Dumnezeu, pace atât în privința păcatelor noastre, cât și în privința împrejurărilor noastre. Este adevărat că suntem lăsați încă în această lume plină de dificultăți și de încercări, însă Dumnezeu acționează în așa fel, încât „toate lucrurile lucrează spre binele“ nostru. Cunoașterea acestui lucru ne oferă pace în orice împrejurări, oricât de grele. La fel au stat lucrurile cu Domnul Isus. Cine a fost încercat așa cum a fost El? „Gândiți-vă bine dar la Cel care a răbdat de la păcătoși așa mare împotrivire față de Sine, ca să nu obosiți, descurajându-vă în sufletele voastre“ (Evrei 12.3). Totuși, El a avut întotdeauna pace. Și noi putem avea pacea Lui: „Tu vei păzi în pace desăvârșită mintea care se sprijină pe Tine, pentru că se încrede în Tine“ (Isaia 26.3).

Este însă important să vedem că „sfatul de pace“ este în întregime între Dumnezeu și Domnul Isus. Din momentul în care începem să ne bazăm pacea pe ceva din noi înșine, o pierdem. Acesta este motivul pentru care atât de mulți credincioși nu au o pace stabilă. Nimic din ce nu este întemeiat doar pe Dumnezeu nu poate dura. Cum putem avea o pace stabilă? Doar având-o în felul hotărât de Dumnezeu, fără să o bazăm pe ceva din noi înșine – nici măcar pe lucrarea Duhului în noi, ci pe ceea ce Hristos a lucrat cu totul în afara noastră. Atunci vom cunoaște pacea – vom fi conștienți de nevrednicia noastră, însă vom avea pace. Dumnezeu Își găsește odihna doar în Hristos, și la fel stau lucrurile și cu noi, copiii Săi. Cu cât înțelegem mai mult întinderea și caracterul răului care este în noi și în jurul nostru, cu atât vom descoperi mai mult că ceea ce Domnul Isus este și ceea ce El a lucrat reprezintă singura temelie pe care ne putem odihni.

E. Dennett

SĂMÂNȚA BUNĂ

După ce au împlinit tot ce era după legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret.

Luca 2.39

Nazaret

Nazaret este un oraș având astăzi aproximativ 75.000 de locuitori. Se estimează că, în vremurile biblice, acolo trăiau numai 200-500 de oameni, printre dealurile de la vest de lacul Ghenezaret (numit și Marea Galileii).

Isus S-a născut în Betleem. Iosif și Maria au adus o jertfă pentru El în Ierusalim, apoi s-au întors în orașul lor natal, în Nazaret. Acolo Isus a crescut cu frații și surorile Sale (Matei 13.55,56; Luca 2.22-24,51).

Nu auzim niciun cuvânt ieșit de pe buzele lui Iosif. Citim însă despre el că „era un om drept și ascultător“.

El ascultă de înger și o ia pe Maria ca soție.

Ascultă când i se spune să fugă în Egipt.

Ascultă când i se spune să se întoarcă din Egipt.

În Nazaret, Isus era cunoscut ca „fiul tâmplarului“. Se presupune că El a practicat această meserie până aproape de vârsta de 30 de ani, când Și-a început lucrarea publică. Puterile Sale minunate le-a întrebuințat pentru acest lucru.

Să nu fim nemulțumiți de cercul restrâns în care ne aflăm. Nici să nu râvnim după un cerc mai larg. Domnul Isus a trăit treizeci de ani lucrând dulgheria într-o casă țărănească, într-un sat ascuns, și a găsit acolo suficient loc pentru viața Sa sufletească. Oamenii religioși din Israel nu se așteptau la nimic bun din partea provinciei Galileea, mai ales de la un loc așa de nesemnificativ ca Nazaret. „Poate fi ceva bun din Nazaret?“, a întrebat Natanael, israelitul evlavios, când a auzit de originea lui Isus (Ioan 1.46). .

Locuitorii din Nazaret L-au respins pe Isus, când El a predicat în sinagoga lor (Luca 4.28,29). S-a confruntat cu mult dispreț și cu ura marilor preoți și a cărturarilor evrei, care își vedeau pusă în pericol sfera lor de influență de către Predicatorul călător din Nazaret.

Citirea Bibliei: Zaharia 14.6-21 · Marcu 15.16-28

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 7:1-10

Acţiunea se derulează într-un ritm rapid. Acum ne aflăm în stadiul final, când împărăteasa dezvăluie lucru­ri­le şi Haman se în­gro­zeşte. El este potrivnicul, vrăjmaşul, răul, trei nume pe care, în Cuvântul lui Dumnezeu, le poartă însuşi diavolul! Şi, pe loc, sub porunca împăratului, Haman este spânzurat chiar pe lemnul pe care el îl pregătise pentru Mardoheu (Psalmul 7.14-15). Această scenă evocă pentru noi un ansamblu de fapte cu mult mai măreţe decât acestea. Aşa cum Mardoheu nu s-a ple­cat înaintea persoanei favorite împăratului, Hris­tos a fost sin­gurul între fiii oamenilor care nu S-a plecat înain­tea lui Satan. Cunoaştem răspun­sul Lui în mo­mentul ispitei: „Dom­nu­lui Dumne­zeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti“ (Matei 4.9-10).

Astfel, nefiind în stare să-L facă pe acest Om desăvârşit să Se plece, Vrăjmaşul n-a încetat până nu s-a debarasat de El. Cu acest scop i-a ridicat pe oameni împotriva lui Isus, stârnindu-i să-I pregătească crucea, la fel cum Haman a pregătit-o pentru Mardoheu (deşi acesta n-a fost atârnat pe ea). Ori tocmai această cruce, prin care Satan credea că triumfase şi că terminase cu Hristos, i-a marcat de fapt propria înfrângere fi­nală (citiţi Coloseni 2.15; Evrei 2.14). Fiecare efort al urii sale nu s-a întors decât spre propria-i distrugere … şi în acelaşi timp spre mântuirea noastră

LECȚII DIN VIAȚA LUI IOSIF TÂMPLARUL (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Iosif… a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului.” (Matei 1:24)

Există planuri divine asupra cărora trebuie să veghem cu credință și pe care trebuie să le protejăm pentru a fi împlinite.

Privind la Iosif tâmplarul învățăm trei principii pentru a vedea promisiunile lui Dumnezeu împlinite.

Primul este mila, al doilea este credința, iar cel de-al treilea este ascultarea!

Biblia spune: „Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; şi a luat la el pe nevastă-sa. Dar n-a cunoscut-o până ce ea a născut un fiu. Şi el i-a pus numele Isus.” (Matei 1:24-25) Iosif a ascultat de Dumnezeu atunci când, din punct de vedere uman, circumstanțele nu aveau sens. L-a ascultat pe Dumnezeu atunci când mintea lui a fost bombardată de îndoieli. L-a ascultat pe Dumnezeu atunci când emoțiile lui strigau din răsputeri. L-a ascultat pe Dumnezeu atunci când asta a însemnat să plece de acasă și să trăiască în Egipt până la moartea lui Irod. Pentru Iosif a însemnat să lase în urmă o meserie și o afacere stabilă, familia și prietenii săi. A însemnat să se mute într-o țară străină, unde nu înțelegea și nu vorbea limba. Mai mult, el nu știa cât timp vor sta acolo: săptămâni? luni? ani?

Egiptul a fost un loc incomod pentru Iosif tâmplarul, dar a fost un loc al ascultării.

Promisiunile lui Dumnezeu sunt protejate – în locurile ascultării!

Promisiunile lui Dumnezeu pentru noi sunt împlinite – în locurile ascultării.

Dumnezeu ne descoperă voia Sa – în locuri ale ascultării.

Minunile se întâmplă – în locuri ale ascultării!

Purtarea de grijă vine – în locuri ale ascultării!

Suntem în siguranță – în locuri ale ascultării!

Aștepți împlinirea unei promisiuni? Ești în căutarea unui răspuns la rugăciune? Folosește principiile învățate de la Iosif tâmplarul: mila, credința și ascultarea!