24 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE
Aceasta este legea jertfei pentru păcat: în locul unde se înjunghie arderea-de-tot să se înjunghie jertfa pentru păcat înaintea Domnului: este preasfântă.
Levitic 6.25

Este izbitor cât de mult se pune accentul pe sfințenie în această lege a jertfei pentru păcat. În cazul arderii-de-tot și a jertfei de mâncare, am înțelege-o mai repede. În arderea-de-tot este prezentată desăvârșirea lucrării de pe cruce prin care Domnul L-a slăvit pe Dumnezeu, iar în jertfa de mâncare este prezentată desăvârșirea vieții Sale minunat de curate și de sfinte pe pământ. Însă, ca jertfă pentru păcat, Domnul Isus S-a făcut una cu păcatele noastre și a fost făcut păcat (2 Corinteni 5.21). Tocmai de aceea, Dumnezeu dorește totuși să fim influențați de faptul că Domnul Isus personal a fost întru totul despărțit de păcat. În timp ce purta păcatele noastre și era făcut păcat, iar judecata necruțătoare a lui Dumnezeu Îl lovea, El era totuși pe deplin despărțit de păcat, pentru Dumnezeu. Tocmai această desăvârșită sfințenie personală, care a urât păcatul și l-a detestat, a făcut lucrarea de pe cruce așa de îngrozitoare pentru El. „Mă afund în noroi adânc și nu mă pot ține“ (Psalmul 69.2). Pe de altă parte, tocmai în judecata lui Dumnezeu față de Domnul Isus a ieșit la iveală cât de mare era sfințenia lui Dumnezeu. El, Cel despre care Tatăl a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, de El să ascultați“, a trebuit să strige pe cruce: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“. De aceea citim, în versetele 25 și 29, cuvintele: „Este un lucru preasfânt“. Și de trei ori se vorbește despre un loc sfânt sau despre Locul Preasfânt. Și tot ce venea în atingere cu carnea jertfei pentru păcat devenea sfânt.
Prima indicație cu privire la jertfa pentru păcat spune că trebuia înjunghiată în locul unde se înjunghia arderea-de-tot, adică înaintea Domnului. Ce realitate minunată! Am văzut ce este arderea-de-tot. Este partea lucrării Domnului Isus care rezultă din cerințele drepte ale lui Dumnezeu cu privire la păcatele noastre și la starea noastră păcătoasă. Este a cincea parte pe care Domnul Isus a plătit-o pe deasupra a ceea ce noi am luat pe nedrept. Pe această bază noi am fost primiți în Cel Preaiubit și am fost așezați în Împărăția Fiului dragostei Sale, da, am fost binecuvântați cu orice binecuvântare duhovnicească, am fost făcuți copii ai lui Dumnezeu și am primit un loc în casa Tatălui, unde vom fi veșnic.
H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ
Să mergem deci până la Betleem și să vedem lucrul … pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut.
Luca 2.15
Betleem (2)

Îngerii îi anunță pe păstorii din Betleem de nașterea Mântuitorului. Betleemul se află la 6 mile (9,6 km) sud de Ierusalim, în munții din Iudeea. Fecioara Maria a născut un copil, așa cum o anunțase îngerul Gabriel: „Duhul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri, de aceea și Cel Sfânt care Se va naște Se va chema Fiu al lui Dumnezeu“ (Luca 1.35). Locul nașterii fusese deja profețit de Mica cu șapte secole înainte (Luca 5.2). Identitatea Pruncului este descoperită prin aceste nume, atât de prețioase inimilor noastre. Isus înseamnă: Mântuitorul. Poporul evreu Îl aștepta pe Unsul (ebr. Mesia; gr. Hristos) de multă vreme. Acum El era acolo. Iar planul de mântuire al lui Dumnezeu depășește cu mult granițele Israelului. În Isus Hristos, Dumnezeu oferă tuturor mântuirea și iertarea. De aceea, Fiul lui Dumnezeu a devenit Om, în Betleem, ca să poată muri pentru păcatele noastre pe crucea de la Golgota. Emanuel înseamnă: Dumnezeu cu noi. Dumnezeu a venit la noi prin Isus Hristos. El intră în sfera și în împrejurările vieții noastre. El nu este un Dumnezeu distant față de noi, ci este „cu noi“. Fiu al Celui Preaînalt și Fiu al lui Dumnezeu. În cadrul Dumnezeirii, El este Fiu din veșnicie. Dar și pe pământ, din Betleem, El este Fiu al lui Dumnezeu. El L-a revelat pe Dumnezeu omenirii. Pentru Isus nu este loc la hanul din Betleem. Regele gloriei este așezat într-o iesle (acolo unde călătorii dau de mâncare vitelor, în timp ce ei sunt în han). Îngerii Îl laudă pe Dumnezeu, pentru că Îl pot contempla sub această formă smerită: un Copilaș. Să ne aducem aminte de leagănul în care a fost pus Mântuitorul ori de câte ori apare în noi vreun gând de superioritate.
Citirea Bibliei: Zaharia 11.1-17 · Marcu 14.43-54

de Jean Koechlin
Estera 4:1-17

În timp ce împăratul şi Haman stăteau la băut, nefericiţii iudei erau cuprinşi de cea mai profundă jale.
Profetic, ne aflăm în acea perioadă viitoare numită necazul cel mare, care va urma imediat răpirii Bisericii. Două figuri principale vor domina atunci scena: Împăratul, cunoscut drept Fiara, conducătorul imperiului roman, şi Antihristul, personaj diabolic, a cărui înverşunare faţă de Israel se va sprijini pe puterea civilă a primului. Este momentul în care rămăşiţa lui Israel va putea să se adreseze Domnului conform Psalmului 83: Iată, vrăjmaşii Tăi se agită … urzesc cu viclenie planuri împotriva poporului Tău şi se sfătuiesc împotriva celor ascunşi ai Tăi. Ei au zis: ŤVeniţi şi să-i nimicim … şi să nu mai fie amintit numele lui Israelť (Ps. 83. 2, 3, 4).
Cum putem explica ura aceasta al cărei subiect a fost, îi este şi îi va fi întotdeauna poporul Israel (mai mult decât oricând în perioada de care vorbim)? Este rezultatul eforturilor reînnoite şi fără precedent ale lui Satan pentru a se debarasa de Hristos, Mesia, a Cărui reîntoarcere îi va marca nimicirea definitivă. Astfel înţelegem că, dacă în spatele lui Haman se vede în final profilându-se marele Vrăjmaş, în Mardoheu avem, prin contrast, figura remarcabilă a Domnului Isus Hristos.

LECȚII DIN VIAȚA LUI IOSIF TÂMPLARUL (1) | Fundația S.E.E.R. România
„Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului.” (Matei 1:24)

Poți căuta în toate Evangheliile și nu vei găsi niciun cuvânt rostit de Iosif, tatăl pământesc al lui Isus.
Dar el este de neînlocuit în istoria Nașterii lui Isus… și iată de ce: Dumnezeu l-a folosit pe Iosif pentru a proteja și a păstra viața Mântuitorului. Așadar, astăzi, acum ne vom uita la prima lecție pe care o putem învăța din viața lui Iosif, tâmplarul: Tu ești responsabil să protejezi planurile și promisiunile nenăscute ale lui Dumnezeu în viața ta. Chiar acum, există o parte a voinței lui Dumnezeu care este încă necunoscută și care urmează să fie experimentată în viața ta: o promisiune care încă nu a fost împlinită, un cuvânt care încă nu a fost rostit, o lucrare care așteaptă să înceapă… Un membru al familiei care încă n-a fost mântuit…
Există planuri divine care în acest moment sunt nevăzute, nenăscute… și trebuie supravegheate și protejate, pentru a se putea împlini! Așa cum Irod a ordonat moartea fiecărui băiețel evreu sub doi ani pentru a-L elimina pe Isus, Satan va face tot ce-i stă în putință pentru a împiedica împlinirea planului și scopului Domnului în viața ta și a celor dragi ție!
Acest lucru te va ajuta să înțelegi că bătălia nu se dă asupra trecutului sau prezentului tău, ci asupra viitorului tău.
Ce ar trebui să faci?
În primul rând, fii în gardă! „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită…” (1 Petru 5:8).
În al doilea rând, așază o protecție de rugăciune peste viața ta și a celor dragi: „Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară…” (Ezechiel 22:30).
Așadar, Dumnezeu te poate folosi și pe tine în această perioadă sărbătorească pentru a-L prezenta pe Hristos!


