Mana Zilnica

23 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Iosif și-a adus aminte de visele pe care le visase despre ei.

Geneza 42.9

Dragostea recunoaște, deoarece dragostea își „reamintește“. Visele din trecut, mânia și disprețul cu care aceste vise fuseseră întâmpinate de frații lui, tratamentul pe care i-l aplicaseră, totul este reamintit, dar reamintit de cineva care îi iubește, căci, după ce le-a vorbit, „a plecat de la ei“. Va veni vremea când toate afecțiunile lui Iosif se vor revărsa fără limite și el va plânge înaintea lor, dar, înainte ca acest moment să vină, el are de împlinit altă lucrare. Dragostea se va preocupa să lucreze pentru a le câștiga inimile și a le pune în liniște perfectă în prezența aceluia împotriva căruia păcătuiseră atât de mult.

Pentru a-și atinge acest scop, dragostea va găsi un mod prin care, în dreptate, să fie ștearsă orice pată din trecut, în așa fel încât, după ce orice problemă este complet rezolvată, să nu mai existe nimic care să poată împiedica revărsarea simțămintelor dintre Iosif și frații lui. Totuși, există doar un singur fel prin care inima poate fi așezată în liniște perfectă în prezența unuia față de care a greșit. Totul trebuie pus în lumină și trebuie mărturisit în mod deplin. Conștiința adormită trebuie să fie trezită, păcatele trebuie să fie rememorate, iar apoi mărturisite. Doar prin intermediul conștiinței poate fi atinsă inima, ca mai apoi să își poată căpăta liniștea. Mișcat de dragoste, Iosif se va angaja să le atingă conștiințele. El „a făcut pe străinul înaintea lor și le-a vorbit aspru“.

Hristos a acționat în același fel, comportându-Se ca un străin, atunci când o femeie dintre națiuni a fost condusă de nevoia ei în prezența Lui și a fost întâmpinată cu tăcere, pentru că citim: „El nu i-a răspuns niciun cuvânt“ (Matei 15.23). Iar când totuși El vorbește, oare nu este, pentru moment, un cuvânt prea tare ca ea să-l poată asculta (Ioan 6.60)? Însă noi știm că aceasta a fost calea perfectă a dragostei, singura care a condus la binecuvântare. În același fel, în căile viitoare față de iudei, Hristos va apărea înaintea lor ca străin, atunci când, potrivit cuvintelor profetului, El va spune: „De aceea, iată, îți voi îngrădi calea cu spini. Și o voi împrejmui cu un zid, ca să nu-și poată găsi cărările“; și: „Îmi voi lua înapoi grâul la timpul lui“. Domnul va aduce foametea peste iudei, pentru ca prin aceasta să-i conducă în pustie, unde nu au nicio altă resursă în afară de Dumnezeu. Iar cu privire la felul în care Domnul va lucra față de ei în acel loc pustiu, El spune: „Îi voi vorbi inimii“ (Osea 2.6,9,14).

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și îngerul le-a spus: „Nu vă temeți; pentru că, iată, vă aduc o veste bună, de mare bucurie, care va fi pentru tot poporul; pentru că astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos Domnul“.

Luca 2.10,11

Betleem (1)

Isus Hristos este viu, dar nu mai trăiește printre noi, pe pământ; deci El nu este vizibil. Nicio pictură sau sculptură nu-L pot prezenta în mod vizibil – orice creație artistică a Persoanei Sale reprezintă o fantezie, fără nicio sursă istorică. Și totuși, cum a schimbat acel Om lumea! Bine-cunoscuta poveste de Crăciun relatează despre nașterea Lui. Să lăsăm deoparte toate adăugirile făcute de-a lungul timpului și să trecem la subiectul central. În fața porților unui oraș nesemnificativ, numit Betleem, niște păstorași vigilenți își împlinesc datoria, de a străjui turma, noaptea. Dintr-odată apare un înger, un mesager de la Dumnezeu. Păstorii nu au mai experimentat niciodată așa ceva. Este de înțeles că le era teamă. Totuși, mesajul pe care îl aduce îngerul este unul de mare bucurie. Hristos, Domnul, S-a născut. Timpul stabilit de Dumnezeu pentru împlinirea promisiunii Sale a sosit. Mari schimbări vor avea loc. De atunci, Betleemul a devenit celebru în întreaga lume. Aproape oricine cunoaște numele acelui loc, care fusese neînsemnat până atunci. Dar cel mai măreț lucru care s-a întâmplat a fost că S-a născut Mântuitorul. O perspectivă pe care nimeni altcineva nu o putea oferi nici atunci, nici în zilele noastre – „în nimeni altul nu este mântuire, pentru că nu este sub cer niciun alt Nume dat între oameni în care trebuie să fim mântuiți“ (Fapte 4.12). Gândiți-vă la Omul din Betleem, păstrați un loc pentru El în inima voastră, dați-I glorie Lui, meditați la Cel născut, la Fiul care ni S-a dat!

Citirea Bibliei: Zaharia 10.1-12 · Marcu 14.27-42

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 3:1-15

Un nou personaj apare pe scenă: Ha­man agaghitul. Influenţa acestui om seducător asupra slabului Assuerus (Ahaşveroş) îl ridică în curând într-o poziţie de putere. Numai că Haman îşi scoate ­masca! Este vorba de un membru al fa­mi­liei împărăteşti a lui Amalec (Agag, probabil titlul împăraţilor amaleciţi; comp. Numeri 24.7;     1 Sam. 15.8). În faţa unui astfel de om, Mar­doheu n-ar şti să se plece. Nu declaraseDumnezeuso­lemn,încă delaînce­putuldru­mului prin pustie: „Dom­nul va purta război cu Amalec din ge­neraţie în ge­neraţie“ (Exod 17.16), şi mai târziu: „Adu-ţi amin­te de ce ţi-a făcut Ama­lec pe drum … să nu uiţi!“ (Deut. 25.17-19)? Faptul acesta este de ajuns să-l îm­piedice pe credin­ciosul is­raelit să arate cel mai mic respect unui vrăjmaş al Domnului. Seco­le­le care au tre­cut de când au fost făcute aceste afirmaţii divine n-au scăzut nimic din puterea lor. În ce ne pri­veşte, să nu fim mai toleranţi faţă de lume şi faţă de prinţul ei decât au fost primii creştini!

Din punct de vedere omenesc, atitudinea lui Mardo­heu pare fără sens, iar consecinţele, nu numai pentru el, ci şi pentru între­gul popor, sunt îngro­zi­toa­re, fără nici o proporţie cu vina reproşată. Totuşi, Mardo­heu a împlinit Cuvântul fără să se preocupe de conse­cinţe, şi aceasta este ceea ce şi noi trebuie să facem întotdeauna.

CE NE ÎNVAȚĂ BIBLIA DESPRE BANI (5) | Fundația S.E.E.R. România

„Cât priveşte strângerea de ajutoare… să faceți și voi…” (1 Corinteni 16:1)

Când Ierusalimul a fost lovit de o recesiune, apostolul Pavel le-a cerut credincioșilor din Corint să-și aducă fiecare darurile de bunăvoie pentru a face față acestei nevoi. El le-a scris: „Cât priveşte strângerea de ajutoare pentru sfinţi, să faceţi şi voi cum am rânduit bisericilor Galatiei. În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte, acasă, ce va putea, după câştigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu. Şi când voi veni, voi trimite cu epistole pe cei ce îi veţi socoti vrednici ca să ducă darurile voastre la Ierusalim.” (1 Corinteni 16:1-3)

O biserică sănătoasă va avea întotdeauna în vedere două obiective: dărnicia și evanghelizarea. Ea se va strădui să răspundă atât nevoilor spirituale, cât și celor materiale ale oamenilor. În Vechiul Testament, Dumnezeu a spus poporului Său: „Dacă va fi la tine vreun sărac dintre fraţii tăi… să nu-ţi împietreşti inima şi să nu-ţi închizi mâna înaintea fratelui tău celui lipsit.” (Deuteronomul 15:7). Dacă te-ai întâlnit cu adevărat cu Hristos, vei avea inimă pentru oamenii lipsiți.

Iată ce a făcut vameșul Zacheu după ce s-a întâlnit cu Domnul: „Zacheu a stat înaintea Domnului şi I-a zis: „Iată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.” Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta…” (Luca 19:8-9)

Când vine vorba despre dărnicia față de Dumnezeu, Biblia ne încurajează să împărțim ce avem și să dăruim cu generozitate. Trebuie să ne lăsăm purtați de dragostea pentru Dumnezeu și: „Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” (2 Corinteni 9:7).

Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!