Mana Zilnica

21 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și aceasta este legea darului de mâncare: […] Toată partea bărbătească dintre fiii lui Aaron să mănânce din ea. Este o rânduială pentru totdeauna, în generațiile voastre, partea lor din jertfele prin foc ale Domnului. Orice se va atinge de ele să fie sfânt.

Levitic 6.14,18

Găsim aici un gând prețios. Tot ce atingea jertfa de mâncare devenea sfințit. Aceasta este pentru noi foarte important. Tot ce este în dependență de viața Domnului Isus este sfânt în ochii lui Dumnezeu. Înțelegem că nici nu poate fi altfel. Într-adevăr, făina este o imagine a ființei umane, însă jertfa de mâncare prezintă natura omenească a Domnului Isus.

Floarea făinii este o parte componentă a pâinii, pe care o mănâncă orice om. Pâinea pe care o frângem duminica dimineața este pâinea pe care o poate mânca orice om de pe pământ; și totuși nu este aceeași. Într-adevăr, ea nu se schimbă, rămâne exact aceeași pâine, însă pentru noi reprezintă ceva și în aceasta constă marea diferență. De aceea se spune aici în mod categoric: tot ce se atingea de jertfă era sfânt. Dacă privim natura omenească a Domnului Isus și vedem aceleași lucruri ca și la noi, nu trebuie să uităm Cine este El. Ca și noi, Domnul a obosit, însă nu trebuie să uităm niciodată că El era Domnul.

Cineva a spus odată: „Omul nu trăiește numai cu pâine“, însă el a utilizat cuvintele în sens de glumă și a uitat că este vorba despre ceva sfânt. Nu trebuie să folosim cuvintele Domnului pentru altceva. Tot ce este cu privire la El este sfânt, căci se află în legătură cu umanitatea Sa sfântă. Cine a văzut slava Sa și L-a cunoscut în prezența lui Dumnezeu, cine Îl cunoaște ca pe Acela care „este de la început“ nu face astfel de glume, căci știe că este împotriva voii lui Dumnezeu. Unul ca acesta a văzut prea mult din slava Domnului Isus, ca să poată suporta ca această slavă să fie atacată în vreun fel.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Voi cercetați Scripturile … și ele sunt acelea care mărturisesc despre Mine.

Ioan 5.39

Profeții despre Hristos

Încă din antichitate, oamenii credeau că marile evenimente trebuie să fie prefigurate. Acest lucru se aplică în egală măsură la venirea Domnului Isus. Indicațiile profetice despre Hristos din Vechiul Testament sunt numeroase și impresionante. Ele prefigurează o Persoană glorioasă.

În Isaia 7.14 citim despre nașterea Sa: „Iată, fecioara va rămâne însărcinată și va naște un Fiu și-I va pune numele Emanuel“. Matei 1.23 nu lasă nicio urmă de îndoială că această profeție se referă la Domnul Isus. Numele Emanuel înseamnă „Dumnezeu cu noi“. Apoi, în Isaia 9.6, descoperim că Fiul fecioarei este Darul lui Dumnezeu pentru omenire: „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, și domnia va fi pe umărul Lui. Și Îi vor pune numele: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu puternic, Părinte al eternității, Domn al păcii“. Acest nume al Eliberatorului care avea să vină cuprinde aici cinci glorii:

„Minunat“: Ca Persoană, El este unic, depășind orice înțelegere omenească.

„Sfetnic“: Hristos Se distinge de toți ceilalți prin înțelepciunea, puterea și autoritatea Sa.

„Dumnezeu puternic“: Acest titlu dezvăluie faptul că Fiul fecioarei este Dumnezeu în Persoană.

„Părinte al eternității“: Totul își are originea în El, chiar și veșnicia însăși.

„Domn al Păcii“: Numai El este în măsură să aducă pacea pe o temelie a dreptății.

Citirea Bibliei: Zaharia 8.1-23 · Marcu 14.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Estera 2:1-11

Capitolul 2 ne conduce în afara palatului lui Assuerus (Ahaşveroş); aici aflăm de existenţa, în Susa şi în restul imperiului, a unui popor călcat în picioare, în suferinţă, a cărui umilinţă contrastează cu fastul de la curte. Ima­gi­nea aceasta este asemănătoare cu cea a lui Lazăr sublini­a­tă la masa bogatului (Luca 16.19-21). Aceşti oameni sunt iu­deii exilului. Ei se află acolo, departe de patria lor, fără templu, fără jertfe, fără îm­părat, fără unitate naţională. Ei nu avuseseră pe inimă întoarcerea în ţara părinţilor (Ezra 1.3). Prin urmare, ei par să fi fost ui­taţi com­plet de Dom­nul, al Cărui nume, re­mar­ca­bil de­taliu, nu este menţionat nici măcar o dată în toată această carte.

Pot exista perioade în viaţa noastră când, din cauza propriilor erori, ne pierdem bucuria în Hris­tos şi încetăm să recunoaştem valoarea sacri­ficiu­lui Său. Nu El, ci lu­mea domneşte atunci în inimile noastre. Ce stare dure­roa­să! Totuşi, ne-a uitat Domnul din această cauză? Cartea Estera, prin analogie, ne va arăta că nu se întâmplă aşa niciodată.

La poarta palatului îşi avea locul Mar­doheu, un israelit din seminţia lui Beniamin. El a adăpostit-o pe tână­ra lui verişoară, Estera, care era orfană, şi a vegheat asupra ei cu devotament, chiar şi după ce a fost aleasă printre candidatele la succesiunea Vastiei (v. 11).

CE NE ÎNVAȚĂ BIBLIA DESPRE BANI (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului.” (Iov 1:21)

Iată concluzia lui Iov după ce a fost lipsit de toate bunurile și valorile sale: „Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului.”

Omul acesta a înțeles că intrăm în viață cu mâinile goale și ieșim din viață cu mâinile goale – toți! Singurul lucru pe care îl putem lua cu noi atunci când plecăm este… ce am trimis înainte. Domnul Isus ne-a avertizat despre acest lucru: „Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.” (Matei 6:19-21).

Când Domnul Isus a pronunțat „comoară”, oamenii au înțeles că Se referea la îmbrăcăminte, mâncare sau bani. De ce? Deoarece oamenii bogați purtau cele mai bune haine, dar moliile puteau face găuri în ele. Oamenii bogați mâncau cea mai bună mâncare, dar șobolanii și viermii o puteau consuma. Oamenii bogați dețineau argint și aur, dar cum nu existau bănci, își depozitau banii în casele lor. Dar pentru că acestea erau făcute din lut, hoții puteau să treacă ușor prin perete și să le jefuiască.

Ceea ce spunea Isus atunci ne spune și nouă astăzi: „Nu vă plasați averea acolo unde poate fi deteriorată sau furată, ci trimiteți-o la loc sigur: în cer!” Un pastor scria: „Isus nu-ți vrea banii. Sunt deja ai Lui! Isus îți vrea inima. Dar cum inima ta merge întotdeauna după bani, El vrea ca tu să-I predai Lui banii, bogăția, și lucrurile tale!” Când faci asta, tu investești în veșnicie, și nu în viața aceasta trecătoare! Ce gând valoros!