Mana Zilnica

15 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Toate cele despre mine vi le va face cunoscut Tihic, preaiubitul frate și slujitor credincios și împreună-rob în Domnul, pe care l-am trimis la voi chiar pentru aceasta, ca să cunoască cele despre voi și ca să vă mângâie inimile.

Coloseni 4.7,8

Tihic (1)

Tihic este unul dintre cei șapte frați care, în Noul Testament, sunt numiți „credincioși“. În versetul citat mai sus, el este numit și „preaiubitul frate“. Știm că toți suntem iubiți la fel de Domnul, dar probabil că Tihic este numit „preaiubit“ fiindcă el reflecta cu adevărat dragostea lui Hristos către cei din jurul lui. Să facem și noi la fel!

Pavel îl numește și „împreună-rob“. Înțelegem de aici că Tihic știa ce înseamnă să suferi pentru mărturia Domnului, împreună cu apostolul. El știa ce înseamnă să-și ia partea la suferință, ca „un bun ostaș al lui Isus Hristos“ (2 Timotei 2.3).

Citim de asemenea că Tihic era un „slujitor credincios“. Nu ni se spune că avea darul de învățător sau de evanghelist, însă, oricare ar fi fost slujba pe care o făcea pentru Domnul, el o făcea cu credincioșie. De această credincioșie avem nevoie și noi astăzi. Este nevoie de frați și de surori care să fie credincioși în lucrarea lor pentru Domnul, indiferent dacă această lucrare este văzută sau nu de către oameni.

În Efeseni și în Coloseni vedem că Pavel s-a putut încrede în Tihic pentru ca acesta să ducă vești sfinților despre el și, de asemenea, să aducă înapoi vești despre acei credincioși – aceasta este o lucrare simplă, însă necesară.

Să remarcăm, de asemenea, că Pavel îl trimitea pe Tihic pentru a încuraja inimile celor credincioși. Există atât de multă descurajare astăzi, de aceea este nevoie de multă slujire în această privință. Să fim și noi credincioși astăzi, așa cum Tihic a fost odinioară, pentru ca, în orice dar și slujire primite de la Hristosul înălțat (Efeseni 4.8), să facem totul cu credincioșie, pentru gloria Lui și pentru binecuvântarea celor ai Săi, până El va veni!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine crede în Fiul are viață eternă; și cine nu se supune Fiului nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

Ioan 3.36

Călătorul de la stația de benzină

Stătea în stația de benzină de pe autostradă și făcea semn cu mâna să îl ia cineva. Când am oprit lângă el, s-a urcat de îndată în mașină. Curând Isus Hristos a devenit subiectul discuției noastre. L-am întrebat ce meserie are și el mi-a răspuns: „De profesie sunt arhitect, dar am renunțat la slujba mea, ca să-L caut pe Isus. Momentan locuiesc într-o mânăstire“.

„Ce interesant!“, i-am răspuns eu. „Și eu am renunțat la slujba mea acum ceva timp, dar nu ca să-L caut, ci pentru că L-am găsit pe Dumnezeu și am dorit să spun și altora despre El.“ Așa a început conversația noastră, care s-a dovedit destul de animată până la final. I-am sugerat că ar fi bine să ne oprim într-o parcare, să discutăm despre cum poate cineva să-L găsească pe Dumnezeu. Am citit împreună Ioan 3 și am fost amândoi de acord că toată lumea trebuie să se nască din nou și că cel care nu crede în Domnul Isus a și fost judecat. Am vorbit despre dragostea lui Dumnezeu care L-a trimis pe Fiul Său pentru noi și despre faptul că toți cei care Îl acceptă ca Răscumpărător primesc viața eternă. Ne-am rugat împreună, apoi am continuat călătoria. Când a coborât din mașină, i-am dat Noul Testament. Nu l-am mai văzut niciodată de atunci. Uneori mă întreb dacă ne vom întâlni în cer.

Sunteți în căutarea lui Dumnezeu? Rugați-vă Lui cu stăruință! Cu certitudine vă va răspunde, într-un fel al Lui atât de minunat, încât mintea nu poate cuprinde.

Citirea Bibliei: Zaharia 2.1-13 · Marcu 12.18-27

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 11:12; 12:22-30

Exilaţii întorşi din Babilon erau foarte puţini la număr com­parativ cu cei care locu­i­au în ţară înainte de depor­tare. Ierusalimul, cu zidurile reconstruite pe fundaţiile an­te­rioare, nu reunea decât un număr infim de cetăţeni,  printre care şi pe aceia care reparaseră în dreptul case­lor lor. Se ia astfel decizia să se apeleze la voluntari, din Iuda şi din Beniamin, care să vină să locuiască în oraş. Nu­mele lor sunt menţionate. Dumnezeu îi onorează, în ade­văr, pe cei care, părăsindu-şi pământurile şi casele, vin să locuiască lângă san­c­­tuarul Său, din devotament pentru locul acela. Ei nu vor fi în pierdere, după cum anunţă Ps. 122.6: „Ierusalim: cei care te iubesc vor prospera“.

Promisiunile sunt făcute cu privire la Ierusalimul din tim­­pul împărăţiei de o mie de ani (Zaharia 2.4; Isaia 33.20 şi cap. 60), dar pro­mi­siunile care privesc cetatea sfân­tă, Ierusalimul ceresc, le întrec cu mult pe acestea. Dum­­nezeu, care a „pregătit-o“ pentru Hristos (Apoca­lip­sa 21.2), a „pregătit-o“ şi pentru aceia care-I aparţin şi care au renunţat la ideea de a avea o cetate perma­nentă în aceas­tă lume (Evrei 11.16). Această cetate minunată nu este construită ca să rămână goală, ci Dumnezeu Însuşi va locui în ea, în mij­locul alor Săi. Totuşi, o con­diţie este esen­ţială pentru a in­tra în ea, aceea de a avea „hainele spălate” prin credinţa în sângele Mielului (Apocalipsa 22.14). Aţi făcut aceasta?

CUM SĂ IERȚI | Fundația S.E.E.R. România

„Fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:32)

În 1982, John Hinckley Jr. a încercat să-l asasineze pe președintele SUA Ronald Reagan, împușcându-l cu un pistol. Fiica lui Reagan, Patti, a povestit mai târziu ce a învățat de la tatăl ei când acesta se afla în spital: „Tatăl meu a spus că știa că vindecarea sa fizică depindea în mod direct de capacitatea sa de a-l ierta pe John Hinckley. Mi-a arătat că iertarea este cheia tuturor lucrurilor. Mi-a dat un exemplu de gândire ca a lui Hristos!”

Uneori rănile pe care alții ni le provoacă sunt neintenționate, alteori sunt premeditate… Dar, în ambele cazuri, Sfintele Scripturi ne oferă un standard clar cu privire la rănile pe care le suferim: trebuie să-i ierți pe cei care te-au rănit, „așa cum te-a iertat Dumnezeu în Hristos”! Acesta este un standard înalt, dar este unul care aduce vindecarea celor mai adânci răni ale noastre.

Uneori acordăm iertarea ca pe o băutură răcoritoare de la un automat: mecanic și fără sentimente.

Biblia spune că iertarea trebuie să fie însoțită de două atitudini: bunătate, care se exprimă în faptele noastre, și blândețea inimii, care se exprimă în atitudinile noastre.

De ce? Pentru că acesta este modul în care Dumnezeu ne iartă. Pe paginile Scripturii găsim relatări emoționante despre bunătate, blândețe, milă și tandrețe – în faptă și-n cuvânt – atribuite lui Dumnezeu. De asemenea, găsim exemple în viețile celor pe care Dumnezeu i-a folosit pentru a-Și îndeplini planurile și scopurile. Iosif a fost unul dintre aceștia, el iertându-și frații care l-au trădat…

Dumnezeu ne cheamă să facem același lucru. Acest tip de iertare este un act al inimii, și în egală măsură un act al voinței.

Iată așadar care este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi – iartă!