Mana Zilnica

14 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, intrând în casă, au văzut Copilașul cu Maria, mama Lui, și, căzând la pământ, I s-au închinat; și, deschizându-și comorile, I-au adus daruri: aur și tămâie și smirnă.

Matei 2.11

După ce Domnul S-a născut, niște magi din răsărit au venit să-L găsească pe Cel care Se născuse ca Împărat al iudeilor, ca să I se închine. Dumnezeu a dorit ca Fiul Său să fie onorat. Acești oameni au făcut o călătorie lungă, fără să se lase împiedicați de obstacole, și au stăruit până când și-au împlinit scopul, acela de a se închina înaintea Împăratului. De la ce distanță au venit ei? Cât de mult a durat călătoria lor? Ce eforturi au făcut pentru a veni? Nu știm sigur răspunsul la aceste întrebări, însă este clar că efortul lor a fost mare. Cum stau lucrurile cu noi? Ne lăsăm împiedicați de distanța prea mare până la adunare, de traficul îngreunat sau de vreun alt lucru, oricare ar fi el?

Și cum au venit magii? Cu mâinile goale? Nu, ci vedem că ei I s-au închinat Domnului și I-au adus daruri – nu Mariei, nici lui Iosif, ci Domnului – aur, tămâie și smirnă. Au adus daruri scumpe, alese cu grijă, potrivite pentru un împărat. În felul acesta, ei și-au dovedit prețuirea față de Domnul; și ce minunate clipe de închinare au fost acelea! Mulți astăzi preferă slujirea din Cuvânt, dând închinării un loc secundar, însă acești magi I-au dat Domnului locul de onoare cuvenit.

Aceasta să fie și atitudinea noastră; să nu ne lăsăm împiedicați de niciun obstacol și să venim în prezența Domnului pentru a ne închina Lui! Să venim astfel cu inimi pregătite, cu daruri pentru Domnul, care este vrednic de tot ceea ce I-am putea dărui din inimile noastre pline de recunoștință, pentru ceea ce El este și pentru ceea ce a făcut pentru noi!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

La Ierusalim era sărbătoarea Înnoirii [templului]; era iarna. Și Isus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon. Deci L-au împresurat iudeii și Îi spuneau: „Până când ne ții sufletul în încordare? Dacă Tu ești Hristosul, spune-ne deschis!“.

Ioan 10.22-24

„Dacă Tu ești Hristosul …“

Domnul Isus a fost la Ierusalim cu ocazia sărbătorii Corturilor (Ioan 7–9). Între sărbătoarea Corturilor, care era celebrată în luna septembrie, și sărbătoarea Înnoirii, din luna decembrie, era un spațiu de trei luni. Nu ni se spune dacă Domnul a petrecut acest timp în Galileea, nici dacă a luat parte la sărbătoarea Înnoirii. Aceasta nu era una dintre cele trei Sărbători ale Domnului pentru care toți israeliții trebuiau să vină an de an la Ierusalim (Deuteronom 16). Ea fost introdusă de Iuda Macabeul, în anul 164 î.Hr.

Acum Îl vedem pe Isus din nou la Ierusalim, umblând prin templu, în pridvorul lui Solomon, iarna. Poate că menționarea anotimpului este o indicație cu privire la atitudinea rece din sufletul conducătorilor iudei față de Domnul. Aceștia L-au provocat din nou, reproșându-I că îi lăsa în incertitudine cu privire la identitatea Lui, dacă era sau nu Hristosul. Domnul însă le cunoștea inimile: ei nu voiau să creadă în El. Cuvintele Sale din capitolele 5, 6 și 8 arătaseră clar cine era El. Iar dacă cineva se îndoia de cuvintele Lui, putea fi convins de faptele Lui, pe care El le făcuse ca Trimis al Tatălui. Recunoașterea Lui ca fiind Hristosul lui Dumnezeu a fost dintotdeauna, și va rămâne, o chestiune nu de dovezi, ci de atitudine a inimii.

Citirea Bibliei: Zaharia 1.1-21 · Marcu 12.13-17

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 10:28-39

Bărbaţii ale căror nume sunt scrise la începutul acestui capitol sunt cei care şi-au pus sigiliul la în­che­ie­rea legă­mân­tului cu Domnul. Ştim că şi Dum­ne­zeu Îşi are sigi­liul Său: Duhul Sfânt. El este aplicat pe cel răscum­părat, ca marcă de proprietate prin care Domnul îl recu­noaşte şi declară: Iată-l pe Ťunul care-Mi aparţineť (Efeseni 1.13; 4.30). „Este al Meu“ (comp. Exod 13.2 cu Isaia 43.1). Oare poate El să recunoască în felul acesta pe fiecare cititor al acestor rânduri?

Dar, în timp ce propriile sigilii nu le pot conferi însoţitorilor lui Neemia puterea de a împlini cele la care s-au angajat (comp. 10.39 cu 13.10,11), Duhul Sfânt este nu numai sigiliul, ci şi pute­rea prin care creştinul ac­­ţionează în acord cu voia lui Dumne­zeu (Ef. 3.16).

Întreaga naţiune s-a alăturat condu­cătorilor ei. Cu­noaş­terea legii (dobândite curând) nu rămâne la stadiul teoretic pen­tru ei, ci îi duce, pe rând, la curăţire, la respectarea sabatului şi a anului de odihnă al pămân­tului (fiecare al şapte­lea an), apoi la serviciul în templu şi la respectarea instrucţiunilor privind cele dintâi roade şi zeciuielile. „Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi“, spunea Domnul Isus (Ioan 13.17).

LASĂ-TE CĂLĂUZIT DE ÎNȚELEPCIUNE, NU DE PORNIRI! | Fundația S.E.E.R. România

„Lipsa de ştiinţă este o pagubă pentru cineva şi cine aleargă neghiobeşte înainte o nimereşte rău.” (Proverbele 19:2)

Dacă ești o persoană impulsivă, ai tendința de a nu fi disciplinat. Poți fi nepăsător, insensibil față de ceilalți sau condus de patimi și înverșunare. S-ar putea să ignori gratificarea și să ai o toleranță scăzută la frustrare. Te plictisești rapid și-ți poți ieși din fire…

Deci, dacă ești o persoană impulsivă, iată șase principii pe care ar trebui să încerci să le încorporezi în viața ta:

1) Cere sfatul prietenilor înțelepți înainte de a te arunca cu capul înainte într-o chestiune. Ascultă cuvintele înțeleptului Solomon și aplică-le în viața ta: „O inimă pricepută dobândeşte știința şi urechea celor înţelepţi caută știința.” (Proverbele 18:15);

2) Cultivă prietenii cu oameni care sunt și înțelepți, dar și suficient de puternici pentru a-ți cere socoteală. Sfânta Scriptură spune: „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi.” (Iacov 5:16);

3) Roagă-te și cere călăuzire de la Domnul pentru a-ți deschide o ușă, înainte de a presupune că intuiția ta este un îndemn divin. Biblia spune: „Domnul este bun şi drept, de aceea arată El păcătoşilor calea. El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.” (Psalmul 25:8-9);

4) Studiază și citește despre un domeniu în care există o nevoie, înainte de a te angaja să acționezi. Iată în acest sens sfatul împăratului Solomon: „Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge.” (Proverbele 14:15);

5) Când ajungi la sfârșitul unui sezon de activitate, petrece timp reflectând, astfel încât să devii o persoană mai înțeleaptă înainte de a trece mai departe… Ia aminte la îndemnul Scripturii: „Planurile omului harnic nu duc decât la belşug, dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă.” (Proverbele 21:5);

6) Ia-ți un angajament și ține-te de el, chiar și când apare o altă provocare, care pare mai interesantă…

Toate astea, te vor ajuta să te lași călăuzit de înțelepciune, și nu de porniri!