Mana Zilnica

10 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Mijlocul să vă fie încins, și luminile aprinse.

Luca 12.35

Acesta este caracterul nostru, ca și creștini: acela de a fi ca niște oameni care își așteaptă stăpânul, neștiind la ce oră din noapte se va întoarce. Moartea nu mai e stăpânul meu; Hristos este Stăpânul meu. „Ferice de robii aceia pe care, venind, stăpânul îi va găsi veghind“ (Luca 12.37)! Ferice de cei care veghează în vederea venirii lui Hristos, care au afecțiuni potrivite Miresei.

„Ferice de robii aceia“ – ei așteaptă. Să remarcăm consecința binecuvântată a acestei atitudini: Hristos a devenit om și a luat chip de rob – El nu va renunța niciodată la slujire. Acum El ne slujește spălându-ne picioarele, însă în cer ne va sluji oferindu-ne orice binecuvântare și orice bucurie. Așa cum am spus adesea, eului îi place să fie slujit, însă dragostei îi place să slujească. La fel ca în cazul unei mame care are un copil bolnav – nu va lăsa pe nimeni să aibă grijă de el în locul ei, căci întreaga ei inimă este implicată în aceasta.

Trebuie ca lămpile noastre să ardă – acesta este caracterul pe care trebuie să-l avem. Hristos ne spune că, după ce ne va lua la Sine, ne va așeza la masă. Aceasta este o imagine care ne vorbește despre faptul că El va întinde masa în ceruri pentru noi, dacă ne găsește veghind.

Creștinii trebuie să aștepte întoarcerea Domnului lor. Apoi, după ce Hristos va împlini totul după voia Lui, îi va așeza la masă și le va sluji. După aceea, fiecare își va primi răsplata potrivit cu osteneala sa, adică El ne va da stăpânire: „Dacă răbdăm, vom și împărăți împreună cu El“ (2 Timotei 2.12). În felul acesta, Duhul Sfânt așază înaintea noastră nădejdea venirii lui Hristos Însuși, pentru a ne lua la Sine și pentru a ne introduce în savurarea tuturor roadelor iubirii lui Dumnezeu.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Totuși, în adevăr, chiar dintre mai-mari, mulți au crezut în El; dar, din cauza fariseilor, nu mărturiseau, ca să nu fie excluși din sinagogă; pentru că au iubit mai mult gloria oamenilor decât gloria lui Dumnezeu. Dar Isus a strigat și a spus: „Cine crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel care M-a trimis pe Mine. Și cine Mă vede pe Mine, Îl vede pe Cel care M-a trimis pe Mine“.

Ioan 12.42-45

Nu mărturiseau, de frică

În ciuda tuturor semnelor care demonstrau clar că Isus era Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, poporul evreu L-a respins. Ca urmare, Dumnezeu le-a împietrit inimile.

Făcând o incursiune în gândirea conducătorilor evrei, Ioan ne spune că mulți au crezut. Era o credință autentică? Am putea să o numim credință rațională. Din punct de vedere intelectual, ei erau convinși că Isus era Hristosul, pentru că dovezile păreau incontestabile. Și astăzi mulți cred într-un Dumnezeu-Creator, deoarece recunosc faptul că această creație complexă, dar ordonată, nu s-ar fi putut dezvolta de la sine. Cu toate acestea, credința rațională este moartă și nu aduce rod. Credința autentică, pe de altă parte, este manifestată prin faptul că un creștin are o relație vie cu Hristos și Îl mărturisește în mod public (Romani 10.10). Această mărturisire le lipsea conducătorilor, pentru că ei au iubit mai mult o reputație bună printre farisei decât gloria lui Dumnezeu.

Câți oameni au „credința lor“, dar nu mărturisesc despre Isus Hristos Mântuitorul! Reputația lor printre oameni este mai importantă decât aprobarea lui Dumnezeu. Dar, într-o zi, vor fi socotiți printre cei lași, al căror sfârșit este în iazul care arde cu foc (Apocalipsa 21.8).

Citirea Bibliei: Ţefania 3.1-20 · Marcu 11.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 8:13-18; 9:1-4

„Tot aşa va fi Cuvântul Meu care iese din gura Mea: nu se va întoarce la Mine fără rod (literal: gol)“ spune Dom­­­­nul (Is. 55.11). Promisiunea aceasta se împli­neş­te aici. Potrivit instrucţiunilor divine, poporul, sub con­­­du­­ce­rea căpeteniilor, celebrează săr­bătoarea Cor­turi­lor cu o splen­doare mai mare chiar decât a celor mai im­pre­­sio­­nante zile ale lui Solo­mon. Prea ocupaţi de odihna pre­zen­tă, israeliţii uitaseră de Cel care avea să vină, şi acest pericol ne pândeşte şi pe noi. Dar acum, când slăbi­ciu­­nea şi ruina sunt atât de evidente, ochii li se îndreaptă mai uşor asupra bucuriei împărăţiei viitoare, iar carac­te­rul de străini (locuirea în corturi) este mai bine realizat. Pe noi, creştinii, situa­ţia de ruină prezentă trebuie să ne deter­mine să ne recunoaştem mai mult ca ori­când ca­racterul de străini şi să ne ajute să ne aţintim gândurile la bucuria îm­părăţiei care vine. La începutul capitolului 9, scena se schim­bă complet. Fiii lui Israel se strâng din nou într-o zi fixată. De data aceas­ta, scopul strângerii este măr­turisi­rea păcatelor lor. Exis­tă oare şi în vieţile noastre de cre­din­cioşi momente par­­ti­culare când avem de făcut bilan­ţul acţi­unilor nepo­tri­vite şi de a ne smeri? Unii cred că există motive să prac­ti­căm această punere în ordine în fiecare sâmbătă seara; alţii, la sfârşitul fiecărei zile. Nici unii nu au drep­­tate. Judecata de sine este o acţiune con­tinuă. Este necesar s-o îndeplinim de fie­care dată când Duhul Sfânt ne face conştienţi de păcat.

SEMNELE VIN ÎN URMA CREDINȚEI | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau.” (Marcu 16:20)

Evanghelia după Marcu se încheie astfel: „Ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau.”

Înțelegerea voinței lui Dumnezeu nu este o știință exactă, de aceea și cei maturi spiritual pot greși. Dar putem conta pe acest adevăr sigur: Dumnezeu va folosi Duhul Sfânt și Scriptura pentru a ne călăuzi. Pe măsură ce deschizi Cuvântul Său și îți deschizi inima, Dumnezeu îți va vorbi. Apoi trebuie să acționezi în consecință.

Modalitatea prin care poți obține un impuls spiritual este prin rugăciune, și apoi prin luarea unei decizii… Și cu cât decizia este mai grea, cu atât mai mult avânt poate produce! Principalul motiv pentru care cei mai mulți dintre noi nu observăm că Dumnezeu Se mișcă este pentru că noi nu ne mișcăm. Dacă vrei să-L vezi pe Dumnezeu mișcându-Se, trebuie să faci o mișcare! Aproape de sfârșitul misiunii sale, maica Tereza era întrebată frecvent de admiratorii săi cum ar putea ei să determine o schimbare în viața lor, așa cum s-a produs într-a ei… Iar ea răspundea invariabil prin aceste cuvinte: „Găsiți-vă Calcutta proprie!” (apropo de locul în care maica Tereza și-a desfăsurat o bună parte a lucrării sale!)

Asta nu înseamnă că voia lui Dumnezeu pentru tine este neapărat să fii misionar într-o țară străină, deși s-ar putea… Probabilitatea cea mai mare este însă ca Dumnezeu să te cheme să acționezi acolo unde trăiești și lucrezi. Înainte ca Dumnezeu să-ți ceară să faci lucruri mai mari, El îți va cere să folosești ce ai, ca să faci ce poți acolo unde ești!

Așadar, întreabă-te: ce lucruri mici trebuie să faci acum, ca să fii pregătit pentru lucrurile mari pe care Dumnezeu le dorește mai târziu?!