Mana Zilnica

8 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Rodul dreptății este semănat în pace pentru cei care fac pace.

Iacov 3.18

Orice om dorește să aibă pace, însă Biblia ne spune că pacea este făcută. Ea nu se întâmplă pur și simplu. De când păcatul a intrat în lume, tendința omului este către ceartă și separare, nu către pace. El are nevoie de pace, iar cea mai mare dovadă în acest sens este că Hristos a venit să facă pace „prin sângele crucii Lui“, înainte ca noi să putem avea o relație cu Dumnezeu (Coloseni 1.20). Moartea Lui este de asemenea temelia păcii dintre creștini. Așa cum ne învață Efeseni 2.14, zidul de despărțire dintre iudei și națiuni a fost dărâmat, „pentru că El este pacea noastră, care din doi a făcut unul singur“, și, pe aceeași temelie, orice separare naturală dintre cei credincioși a fost dată la o parte.

Domnul a trebuit să vină în această lume plină de conflicte, pentru a lucra pacea. Acesta este un adevăr minunat, care ne arată că cei care fac pace între credincioși astăzi trebuie să intre și ei într-o atmosferă de conflict, iar acest lucru nu este ușor. Dacă pacea lipsește, starea de lucruri va fi marcată de tensiune, suspiciune, acuzații, mânie, contradicții, critici, lipsă de încredere, vorbire de rău și nemulțumire. Care dintre noi ar dori să fie înconjurat de asemenea lucruri? Și totuși, unii trebuie să le înfrunte, altfel rodul dreptății nu se va arăta niciodată. Cei care pretind o purtare dreaptă din partea celorlalți credincioși nu vor vedea niciodată un astfel de rod, căci rodul dreptății se arată doar atunci când este semănat în pace.

Proverbe 15.18 ne spune că cineva poate tulbura liniștea și poate crea ceartă – „Omul mânios stârnește ceartă“ – dar și că cel „încet la mânie“ poate curma neînțelegerea și poate aduce pacea. Chiar dacă nu vom fi în stare să aducem pacea într-un conflict, cel puțin să ne ferim să creăm astfel de conflicte! Dumnezeu să ne dea înțelepciunea să ne lăsăm folosiți de El pentru aducerea păcii, după modelul lui Hristos!

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Omul moare și rămâne întins … și unde este?

Mulțumiri dar fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Hristos.

Iov 14.10; 1 Corinteni 15.57

Moartea a fost învinsă

Moartea mamei sale a pus-o pe femeie pe gânduri. Într-o seară l-a întrebat pe soțul ei: „Ce crezi că se întâmplă după moarte?“. — „Totul s-a terminat și gata!“ — „Dar o prietenă spune că acest lucru nu e adevărat. Ea crede în viața eternă.“ Soțul ei s-a enervat destul de tare: „Ea merge la biserică. Acolo oamenii cred astfel de lucruri“. Conversația a continuat. Soția a refuzat să cedeze. În cele din urmă a spus: „Dacă este adevărat că viața vine de la Dumnezeu și continuă după moarte, iar noi decidem în această viață cum vor decurge lucrurile mai târziu, atunci contează cum trăiesc aici. Vor exista consecințe. Nu înțelegi asta?“. Soțul i-a răspuns: „Eu înțeleg asta mai bine decât tine. Dar pur și simplu îmi reprim acest gând, altfel nu aș putea trăi, așa cum o fac“. Cu această replică a încheiat discuția și a părăsit casa.

Cine continuă, cu orice preț, să trăiască departe de Dumnezeu e nevoit să-și înăbușe orice gând cu privire la El și la eternitate. Sau merge chiar mai departe, așa cum se întâmplă adesea, și ridiculizează întreaga temă. Hristos a învins moartea. De partea Lui vor sta însă doar cei care sunt mântuiți și care au o altă gândire. Ei vin la Hristos, recunoscându-L ca Domn al vieții lor. Iar El le oferă victoria asupra păcatului, asupra morții și asupra diavolului.

Citirea Bibliei: Ţefania 1.1-18 · Marcu 10.32-45

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 7:61-73

Neemia are pe inimă realizarea unui recensă­mânt al poporului. El foloseşte registrul genealo­gic stabilit în timpul primei întoarceri în Ierusa­lim. De aceea, v. 6-73 repetă mai mult sau mai puţin capitolul 2 al cărţii Ezra. Îi găsim aici, spre exemplu, pe descendenţii acelui om care „şi-a luat soţie dintre fiicele lui Barzilai Galaadi­tul şi s-a numit după numele lor“ (v. 63). Barzilai fusese acel bătrân bogat şi respectat care-l întreţinuse pe David şi pe însoţitorii lui la Mahanaim (2 Samuel 19.32). Aici aflăm că gine­rele lui, deşi fusese preot, renunţase odinioa­ră la propriul nume. Alesese să fie chemat după cel al socrului său, deoarece aceasta-i conferea un statut social mai înalt. Care au fost consecin­ţele nefericite? Descendenţii lui au fost excluşi din serviciul preoţiei, ca fiind necuraţi! Să fim atenţi ca nu cumva, din preocuparea pentru întâietate, să ne abandonăm privilegiile de creştini! Există vreo demnitate şi vreo nobleţe mai mare decât aceea de a aparţine familiei lui Dumnezeu, „preoţiei împărăteşti“?

Această înregistrare a poporului subliniază contrastul cu zilele lui David. Numai seminţia lui Iuda numărase în acel timp patru sute şaptezeci de mii de bărbaţi în stare să scoată sabia: deci de zece ori mai mult decât acum. Dar ceea ce are impor­tanţă nu sunt cifrele, ci credincioşia!

CREȘTEREA COPIILOR, DUPĂ CUM ÎNVAȚĂ BIBLIA | Fundația S.E.E.R. România

„Părinților… creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului.” (Efeseni 6:4)

Plantarea unei semințe este doar prima dintre etapele unui sezon. Urmează udarea, fertilizarea, erbicidarea și protejarea plantei care luptă împotriva dăunătorilor, bolilor, sau vremii nefavorabile. Multe flori și legume au nevoie de țăruși, araci, pergole și tot felul de cadre care să le susțină și să le ajute să reziste și să rodească!

Grădinarul care nu face altceva decât să semene o sămânță nu ar trebui să fie surprins dacă plantele sale nu ajung niciodată la maturitate. Aproape toate ființele vii din creația lui Dumnezeu se reproduc prin semănarea unei semințe: ființele umane, plantele, păsările, peștii, animalele.

Când o sămânță este îngropată în pământ, departe de ochii noștri, nu prea putem face nimic pentru a-i influența creșterea. Dar când o nouă plantă – și mai ales un nou copil – intră în lume, atunci se pot vedea rezultatele adevăratei îngrijiri, și ale educației parentale. Parenting-ul pasiv înseamnă să lași un copil să crească în felul său. Dar parenting-ul biblic este cu totul altceva.

Dacă ești părinte, citește cu atenție aceste versete din Scriptură (iar dacă nu ești părinte, ai putea folosi aceste versete pentru a te ruga pentru părinții din comunitatea ta): „Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa. Spini şi curse sunt pe calea omului stricat: cel ce-şi păzeşte sufletul se depărtează de ele. Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbele 22:4-6); „Cel fără prihană înverzeşte ca finicul şi creşte ca cedrul din Liban. Cei sădiţi în Casa Domnului înverzesc în curţile Dumnezeului nostru. Ei aduc roade şi la bătrâneţe; sunt plini de suc şi verzi…” (Psalmul 92:12-14)

Așadar, crește-ți copiii și fii un părinte – după cum învață Biblia!