Mana Zilnica

3 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima.

Matei 11.29

Domnul Isus n-a fost un om obișnuit. El a fost „Omul al doilea […] Domnul din cer“ (1 Corinteni 15.47). Mai mult, El a fost pur și perfect. N-a existat vreun gând păcătos în inima Lui, nici vreun cuvânt nepotrivit care să iasă de pe buzele Lui, și nici n-a băut vreodată din „izvoarele crăpate“ ale plăcerilor pământești. Este adevărat că El a avut o natură omenească reală, fiindcă a putut fi ostenit și flămând, a putut suferi de sete și a putut plânge. Însă n-a avut o natură căzută, de aceea a fost imposibil să păcătuiască. El a fost „ispitit în toate, asemenea nouă, cu excepția păcatului“ (Evrei 4.15).

Domnul, pe acest pământ, nu S-a aflat în cercurile regale, nici în palatele împărătești, deși El era Împăratul. Dacă L-am fi căutat în acele zile, cel mai probabil L-am fi găsit pe țărmurile mării Galileei, chemându-i pe ucenicii Săi să-L urmeze; sau pe Muntele Măslinilor, singur cu Dumnezeu; sau într-o casă în Betania. L-am fi găsit dând învățătură în sinagogi sau sărbătorind Paștele. L-am fi găsit slujind nevoilor celor flămânzi, orbi, leproși și neputincioși. L-am fi găsit la nunta din Cana Galileei, sau vizitând vreo casă unde moartea își aruncase umbra întunecată, pentru a-i mângâia acolo pe cei îndurerați. Sau L-am fi găsit la un mormânt, plângând împreună cu cei care plângeau.

El n-a căutat poziții în această lume, ci a umblat cu simplitate, făcând binele. Când Satan I-a oferit împărățiile lumii în schimbul închinării față de el, Domnul i-a răspuns: „Pleacă, Satan! Căci este scris: «Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești»“ (Matei 4.8-10). Când poporul a dorit să-L facă împărat cu forța, El a plecat din mijlocul lor și S-a dus pe un munte, singur (Ioan 6.15). Apoi, acest Om binecuvântat Și-a dat viața pe cruce, gustând moartea pentru toți (Evrei 2.9). El poate fi găsit astăzi de către toți cei care-L caută prin credință.

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru că oricine cere primește și cine caută găsește și celui care bate i se va deschide.

Luca 11.10

Nimeni nu i-a auzit bătaia în ușă

A sta în fața unei uși încuiate este neplăcut. Dacă este propria ușă, acest lucru ar putea fi costisitor. O ușă încuiată poate fi uneori fatală. Acest lucru s-a întâmplat în 1875 pe insula Borkum din Marea Nordului. Într-o noapte de decembrie, o barcă eșuase în largul plajei vestice a insulei, în timpul unei furtuni. Valurile s-au lovit de barcă și echipajul a încercat să se salveze înotând, dar s-a înecat. Un singur băiat de 17 ani a ajuns pe insulă.

Nimeni din Borkum nu a observat nenorocirea. Deoarece căzuse zăpadă proaspătă, urmele băiatului nu au putut fi observate decât mai târziu. După ce a reușit să-și salveze viața, el a mers la casele mari din apropierea plajei și a bătut la diferite uși. Cum dormitoarele se aflau în partea din spate a caselor, nimeni nu i-a auzit bătăile. A încercat apoi la ușa farului mare. Și aceasta era încuiată. Epuizat și suferind de hipotermie, s-a așezat pe treptele clădirii. În dimineața următoare a fost găsit acolo – mort. Ce îngrozitor! Salvat de la înec, însă pierdut fiindcă ușile erau încuiate. Isus Hristos a spus: „Bateți, și vi se va deschide“ (Luca 10.9). Nimeni nu Îl va găsi pe Isus în spatele unei uși încuiate! La El ușa este deschisă. Astăzi este har!

Biblia relatează, de asemenea, că inima mea este o ușă. Isus Însuși stă în fața ușii mele și dorește ca eu să I-o deschid și să-L invit înăuntru. Oricine Îl primește în inima și în viața lui se va bucura de o părtășie fericită cu Fiul lui Dumnezeu, acum și pentru eternitate (Apocalipsa 3.20).

Citirea Bibliei: Cântarea Cântărilor 7.1-13 · Marcu 9.30-37

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 4:1-14

În timp ce zidurile se refăceau, mânia vrăj­maşilor vuia împotriva lui Iuda. Sanba­lat, purtătorul lor de cuvânt, se aprinde de mânie şi îi batjocoreşte în acelaşi timp. Noi toţi suntem cu predilecţie sensibili la batjocură. Lu­mea nu încetează să ridiculizeze despărţirea dintre creştini, slăbiciunea strângerilor lor lao­laltă … Să nu ne lăsăm intimidaţi de remarcile sale. În loc de răspuns, Neemia I se adresează Dumnezeului său: „Auzi, Dumnezeul nostru, pen­tru că suntem dispreţuiţi …“(v. 4). El nu ţine nicidecum cont de ameninţări. „Dar noi am reconstruit …“, con­cluzionează omul lui Dumnezeu (v. 6)!

Atunci vrăjmaşul se pregăteşte de luptă deschisă şi des­curajarea pune stăpânire pe oamenii lui Iuda. Ei se uită la propria slăbiciune (v. 10): as­ta înseamnă să-i dea drep­­tate vrăjmaşului care îi dis­preţuise, numindu-i „iu­dei neputincioşi“ (v. 2). Mai privesc şi la greutatea po­ve­­ri­lor, la mor­manele de dărâmături … Totuşi este unul ca­re, îm­pre­ună cu Neemia, cunoaşte dubla resursă (v.9). Aceasta este şi o poruncă a Dom­nului: „Vegheaţi şi rugaţi-vă …“ (Matei 26.41; 1 Petru 4.7). Rugăciunea tre­buie să fie primul nos­tru răspuns la eforturile Vrăjma­şului. Ea nu se desparte de veghe­re. Iată de ce Neemia ia nu­meroase măsuri pentru a asigura supravegherea şi păzirea poporului în timpul încheierii lucrării.

IMPORTANȚA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România

„Împăratul… a citit înaintea lor toate cuvintele cărţii legământului…” (2 Cronici 34:30)

Când Iosia a devenit rege în Ierusalim, el a poruncit să se „dreagă Casa Domnului Dumnezeului său.” (2 Cronici 34:8) Cei care munceau la reparații au descoperit cartea Legii Domnului. Nimeni n-o mai văzuse de ani de zile! Iosia a constatat că idolatria lui Iuda era direct legată de absența citirii Cuvântului lui Dumnezeu. Așa că a adunat tot poporul lui Iuda, le-a citit personal Cartea Legii și i-a condus spre rededicarea față de principiile Cuvântului lui Dumnezeu.

Ce putem reține noi de aici? Că lipsa citirii Cuvântului lui Dumnezeu și eșecul de a trăi conform acestuia a condus poporul lui Dumnezeu la idolatrie. În Biblie vei descoperi prioritățile lui Dumnezeu pentru viața ta. Când nu reușești s-o citești, s-o studiezi și să meditezi la legile ei, ajungi să te concentrezi pe propriile interese și să neglijezi prioritățile lui Dumnezeu. Iar tot ceea ce pui mai presus de Dumnezeu este un „idol”.

Uneori, idolul este o practică păcătoasă despre care știi că este greșită și totuși nu iei măsuri. Dar idolul poate fi și un lucru legitim, cum ar fi o slujbă, o relație sau un interes anume care îți consumă atât de mult timp și energie încât relația ta cu Dumnezeu este neglijată sau uitată complet.

Scriitorul de imnuri William Cowper a scris: „Cel mai iubit idol, oricare-ar fi acela, ajută-mă să-l alung de pe tronul inimii mele! Acela este locul Tău și eu vreau să mă închin numai Ție!” Fie ca asta să fie și dorința mea și-a fiecăruia!

Așadar, dacă vrei cu adevărat să Îl cunoști mai bine pe Dumnezeu, să te apropii de El și să-L pui pe primul loc în viața ta, ia decizia de a petrece timp în fiecare zi în Cuvântul Său!