1 Decembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE
Și Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre ceruri și va fi întuneric în țara Egiptului, un așa întuneric, încât se va pipăi cu mâna“. Și Moise și-a întins mâna spre ceruri; și a fost întuneric gros în toată țara Egiptului trei zile.
Exod 10.21,22

Dumnezeu a îngăduit ca poporul Său ales să fie înrobit pentru o vreme în Egipt, însă, când a venit timpul ca țara în care trăiseră părinții lor să fie revendicată, Faraon a stat în calea lor, un om încăpățânat, care se considera a fi un semizeu. Pe parcursul a câtorva săptămâni, Dumnezeu l-a folosit pe Moise ca să-Și demonstreze stăpânirea Sa de Creator, însă de fiecare dată Faraon a cedat doar temporar și numai din cauza presiunii împrejurărilor.
Cea de-a noua plagă a constat într-un întuneric care a durat trei zile, un întuneric atât de gros, încât putea fi pipăit. Egiptenii nici măcar n-au putut să se ridice din locul în care erau. În tot acest timp n-a existat nicio diferență între zi și noapte. Fapt și mai izbitor, acest întuneric n-a afectat ținutul Gosen, unde locuiau israeliții. Dumnezeu încercase să atingă conștiința lui Faraon și să-l facă să recunoască cine era El, iar pentru aceasta făcuse o distincție, în ce privește efectul multor plăgi, între poporul Său și egipteni. În tot timpul plăgii a noua, „pentru toți fiii lui Israel era lumină în locuințele lor“ (Exod 10.23).
Dumnezeu este sursa luminii și a adevărului. El face ca soarele Său să strălucească și peste cei răi și peste cei buni (Matei 5.45), iar acesta este harul Său, care se îndreaptă către toți. Totuși, dacă nu recunoaștem că Dumnezeu a venit în Persoana Domnului Isus Hristos ca „să dea lumină celor care ședeau în întuneric și în umbra morții“ (Luca 1.79), atunci cu siguranță că vom fi condamnați la întunericul etern (Matei 8.12; 2 Petru 2.17). Speranța se află doar în Hristos, care a spus: „Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric“ (Ioan 12.46).
E. Clermont

SĂMÂNȚA BUNĂ
O, țară, țară, țară, ascultă cuvântul Domnului!
Ferice de cei care aud Cuvântul lui Dumnezeu.
Ieremia 22.29; Luca 11.28
Țară, ascultă cuvântul Domnului!

În prezent, lumea dispune de o rețea complexă de mijloace de comunicare: radio, televiziune, internet, toate transmise prin cabluri submarine și prin sateliți. Evenimentele curente și știrile sunt transmise instantaneu de la un capăt la altul al planetei. În acest fel, oamenii și cei care îi guvernează își răspândesc gândurile și opiniile, își expun filosofia de viață și își impun alegerile, fie că sunt bune, fie că sunt dezastruoase.
Contemporanii noștri se exprimă cu privire la tot ceea ce au auzit sau au văzut prin intermediul acestor mijloace de comunicare și adesea folosind aceiași termeni.
Dar noi înșine? Se bazează felul nostru de a gândi pe această varietate de informații? Sursele ei sunt adesea contradictorii și uneori neadevărate. Haideți mai degrabă să fim gata să ascultăm o altă voce, una care merită să fie ascultată și care este și credibilă: Biblia! Ea transmite vocea divină, iar Duhul Sfânt care locuiește în cei credincioși ne ajută să o înțelegem. Ea ne arată că Dumnezeu păstrează controlul asupra evenimentelor care aruncă lumea în confuzie. Cuvântul Său le permite creștinilor să vadă problemele actuale în raport cu eternitatea. Oamenii își închipuie că își pot împlini propria voință și că își pot atinge obiectivele, dar Dumnezeu ține totul în mâna Sa. Putem fi siguri că El va avea ultimul cuvânt! Și va fi spre gloria Sa și spre binele celor care ascultă de Cuvântul Său.
Citirea Bibliei: Cântarea Cântărilor 5.2-16 · Marcu 9.1-13

de Jean Koechlin
Neemia 3:1-15

Contrar ordinii normale, reconstrucţia Ierusalimului a început cu altarul, a continuat cu templul (Ezra 3) şi a sfârşit cu zidul cetăţii. Altarul şi templul (sanctuarul) vorbesc de închinare, care, în mod evident, constituie cea dintâi responsabilitate a poporului lui Dumnezeu. Dar noi nu suntem doar creştini de duminică. Restul cetăţii, care simbolizează viaţa cotidiană din casele noastre, cu împrejurările de zi cu zi, trebuie şi ea protejată împotriva răului de afară şi, de asemenea, despărţită clar de lumea din jur. Fiecare trebuie să vegheze şi în special să construiască înaintea propriei case (v. 10, 28, 30).
Sub impulsul dat de Neemia, întregul Iuda s-a apucat de lucru. Acest capitol ne poartă în jurul oraşului, ca să ne arate diferitele grupuri de lucrători în acţiune. Fiecare a preluat, fie poarta, fie turnul, fie partea sa de zid, după puterea lui şi, mai ales, după măsura devotamentului său. Dar, în timp ce unii au zel suficient ca să repare o parte dublă (v. 11, 19, 24, 27, 30), alţii inclusiv dintre conducători refuză să-şi plece grumazul în serviciul Domnului (comp. cu Matei 20.27-28; 2 Cor. 5.15). Ce tristă mărturie consemnează aici cartea lui Dumnezeu!

ÎȚI DAI SEAMA CÂT EȘTI DE PREȚIOS? (1) | Fundația S.E.E.R. România
„Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13)

După ce a creat universul și omul, „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse, și iată că erau foarte bune.” (Geneza 1:31) Asta înseamnă că fiecare persoană care s-a născut vreodată, inclusiv tu, are în ea semințe ale valorii sădite de Dumnezeu și potențial pentru realizare. Tot ce trebuie să faci este să le uzi și să le hrănești, iar ele vor crește.
Așadar, de ce mulți oameni nu reușesc să-și atingă potențialul dat de Dumnezeu pentru viața lor? Unul dintre principalele motive este stima de sine scăzută; ei nu cred în ei înșiși. Posedă sute de abilități și posibilități, dar nu le cultivă niciodată pentru că s-au convins că sunt incapabili să învețe și să crească și să devină ceva uimitor. Dacă nu crezi că ești valoros și că merită să investești în tine, nu-ți vei petrece timpul și nu vei depune efortul necesar pentru a deveni ceea ce Dumnezeu te-a făcut să fii!
Zig Ziglar, autor american de literatură motivațională, spunea: „Este imposibil să ne comportăm în mod constant într-o manieră care nu se află în concordanță cu felul în care ne vedem pe noi înșine. Putem face foarte puține lucruri într-un mod pozitiv dacă avem o părere negativă despre noi înșine.”
Apostolul Pavel era smerit, și conștient de dependența sa totală de Dumnezeu. Dar el avea și un simț sănătos al valorii de sine. Iată ce le-a scris celor care au crezut în el și i-au susținut lucrarea: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte. Dar bine aţi făcut că aţi luat parte la strâmtorarea mea.” (Filipeni 4:13-14)
Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: consideră-te valoros, pentru că așa te-a făcut Dumnezeu!


