Mana Zilnica

30 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Orice dar din darul de mâncare al tău să-l sărezi cu sare; și să nu lași să lipsească sarea legământului Dumnezeului tău de pe darul tău de mâncare; să aduci cu sare toate darurile tale.

Levitic 2.13

Sarea legământului lui Dumnezeu reprezintă faptul că avem datoria să căutăm ca ceea ce am văzut în El să punem și în practică. Vedem aici drumul pe care putem realiza aceasta în mod practic. Este imposibil ca noi să ne preocupăm cu Domnul într-un loc sfânt și să nu fim schimbați după chipul Său. Nu este aici vorba despre același gând pe care îl găsim în 2 Corinteni 3.18. Acolo privim slava Domnului, adică slava Sa cerească, și suntem schimbați în același chip, chipul unui Hristos ceresc. Aici însă este vorba despre slava morală a Domnului Isus, așa cum s-a descoperit ea pe pământ în toate împrejurările în care El S-a găsit și aceasta va lucra asupra noastră. În Romani 12 se spune despre gândirea noastră că ea se reînnoiește, pentru ca noi să prezentăm trupurile noastre ca pe o jertfă vie pentru Dumnezeu și să putem înțelege care este voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută și desăvârșită. Tot ce a făcut El a fost de un miros plăcut pentru Dumnezeu; în tot ce a făcut, scopul Său era slăvirea lui Dumnezeu. Viața Sa era o jertfă vie pentru Dumnezeu. Vedem aceasta în tot timpul vieții Sale, când era Copil, Tânăr sau Bărbat. În toate împrejurările în care S-a găsit, El I-a fost pe deplin plăcut lui Dumnezeu. Așa Îl privim noi aici și inimile noastre se hrănesc cu El. Noi primim această mâncare și viața noastră este influențată prin aceasta.

Fiii lui Aaron mâncau nu doar o dată partea care li se cuvenea din jertfa de mâncare. Era ceva care trebuia mereu reluat, căci era „hotărât pentru totdeauna“. Dumnezeu a pregătit drumul pentru fiecare credincios după ce acesta a obținut maturitatea unui fiu al lui Aaron. Oricine poate ajunge aici, dacă I se predă Domnului. Partea sa pe pământ este o parte cerească și, atât timp cât casa lui Dumnezeu se găsește pe pământ, adică până la răpirea Adunării, aceasta rămâne privilegiul fiilor lui Aaron. Ei au voie să mănânce împreună cu Dumnezeu din această mâncare minunată.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Andrei … l-a găsit întâi pe fratele său, Simon, și i-a spus: „Noi L-am găsit pe Mesia“ (care, tradus, înseamnă: Hristos). Și l-a dus la Isus.

Ioan 1.40-42

Andrei îl conduce pe fratele său la Isus

Andrei, pescar pe lacul Ghenezaret, ascultase predicile lui Ioan Botezătorul. El a recunoscut că Isus din Nazaret era Mesia cel promis, Răscumpărătorul. El s-a simțit obligat să transmită această veste extraordinară mai întâi fratelui său, Simon. Când cineva ajunge să Îl cunoască personal pe Isus Hristos, va simți acest imbold, de a împărtăși experiența sa și altora, așa cum a făcut Andrei aici. Puține alte lucruri știm despre Andrei, dar acesta este fundamental: l-a condus pe fratele lui la Hristos. Iar Simon nu este altul decât apostolul Petru care, câțiva ani mai târziu, avea să predice la mii de oameni, dintre care 3.000 de suflete au fost salvate într-o singură zi (Fapte 2.41). Iar acești oameni au răspândit la rândul lor evanghelia și mai departe – așa cum s-a întâmplat până în zilele noastre.

Simon a fost adus la Domnul Isus de către fratele său, Andrei, iar acest lucru i-a schimbat viața! Isus l-a privit! Și a făcut aceasta într-un fel cum numai Fiul lui Dumnezeu putea să evalueze oamenii. Apoi El i-a dat un alt nume: Chifa, forma aramaică a lui Petru. Semnificația profundă a numelui său, Petru avea să o descopere mai târziu (Matei 16.18; 1 Petru 2.4). Simon Petru crezuse în Dumnezeu, Îl aștepta pe Mesia cel promis și se alăturase lui Ioan Botezătorul, predecesorul lui Mesia, ca ucenic. Acum însă Petru L-a întâlnit pe Însuși Răscumpărătorul și a primit un nume nou – un semn că a fost mântuit, că a devenit „o creație nouă“ (Luca 10.9; 2 Corinteni 5.17).

Citirea Bibliei: Cântarea Cântărilor 4.1-5.1 · Marcu 8.27-38

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Neemia 2:9-20

Neemia a ajuns la Ierusalim având scrisori din partea împăratului. El începe prin a inspecta zidurile sau, mai degrabă, ceea ce mai rămăsese din ele. Fraţii lui îi relata­seră despre ele (1.2-3), dar el vrea să evalueze per­sonal ex­tin­­derea stri­că­­­ciunilor. Consternarea îl copleşeşte înaintea aces­­tei privelişti cu care, în ce-i priveşte, locuitorii Ierusa­li­mu­lui se obişnuiseră! Fără nici o îndoială, şi noi, creş­tinii, ne aflăm în pericolul de a înceta să ne mai întristăm de situaţia de ruină în care Bise­ri­ca responsabilă se găseşte astăzi. Nici un zid nu o protejează împotriva invaziei din partea lumii şi o astfel de stare serveşte per­fect scopurilor vrăjmaşilor ei.

În timpul lui Zorobabel şi al lui Ezra, aceşti vrăjmaşi ai lui Israel se numeau Bişlam, Tabeel … Tatnai, Şetar-Boznai şi însoţitorii lor. Sub Neemia, Israel se confruntă cu Sanbalat, Tobia şi Gheşem. Dia­volul foloseşte o vari­e­tate de lucrători. El îşi în­no­ieşte mereu Ťpersonalulť. Scopul lui însă este întot­deauna acelaşi: să menţină popo­rul lui Dum­nezeu în înjosire şi în sclavie.

Neemia ştie ce trebuie făcut ca să-i îndemne pe băr­baţii din Ierusalim. Numele lui înseamnă: Domnul a mân­gâiat (sau ŤMângâierea Domnuluiť, cap. 1 v.1 notă). El primeşte acest răspuns îmbucurător şi încurajator: „Să ne ridicăm şi să reconstruim!“ (v. 18).

ROAGĂ-TE, APOI TRECI LA FAPTE! | Fundația S.E.E.R. România

„Ei au zis: Să ne sculăm și să zidim!” Și s-au întărit în această hotărâre bună.” (Neemia 2:18)

Există un timp pentru a te ruga și există un timp pentru a acționa. Uneori, asta înseamnă să completezi cererea de angajare, să scrii cecul, să stabilești o întâlnire, să ai o conversație sau să faci pasul.

Peter Marshall a spus: „Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă am fi cu toții de acord să citim una dintre Evanghelii până când am ajunge la un punct în care ni s-ar spune să facem ceva, apoi să mergem să facem acel lucru și abia după ce l-am făcut, să începem să citim din nou? Există aspecte ale Evangheliei care sunt enigmatice și greu de înțeles. Dar problemele noastre nu sunt centrate pe lucrurile pe care nu le înțelegem, ci mai degrabă pe lucrurile pe care le înțelegem. Problema noastră nu este atât de mult că nu știm ce ar trebui să facem. Știm foarte bine, dar nu vrem s-o facem!”

Una dintre marile greșeli pe care le facem este să Îi cerem lui Dumnezeu să facă pentru noi ceea ce Dumnezeu vrea ca noi să facem pentru El. Înainte ca Dumnezeu să separe apele râului Iordan pentru a le permite evreilor să intre în Canaan, El le-a spus preoților să facă câțiva pași în râu. De ce a făcut Dumnezeu asta? Poate pentru că a vrut să știe dacă aveau suficientă credință pentru a-și uda picioarele. Câtă vreme picioarele tale stau neclintite pe pământ uscat, Dumnezeu nu va despărți râul pentru tine.

S-ar putea să spui: „Aștept ca Dumnezeu să Se miște…” Poate că Dumnezeu așteaptă ca tu să pășești prin credință și să faci prima mișcare. Dacă este așa, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: roagă-te… apoi treci la fapte!