Mana Zilnica

27 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și i s-a pus înainte de mâncare. Dar el a zis: „Nu voi mânca până când nu voi spune ce am de spus“. Și Laban a zis: „Vorbește“. Și el a zis: „Eu sunt robul lui Avraam. Și Domnul a binecuvântat mult pe stăpânul meu și a ajuns mare; și i-a dat oi și boi și argint și aur și robi și roabe și cămile și măgari“.

Geneza 24.33-35

Slujitorul bun și credincios (4)

Avem trei lecții importante în versetele de mai sus.

Prima lecție: slujitorul bun și credincios cunoaște bine importanța și urgența misiunii sale. Pentru el, aceste lucruri sunt mai importante decât nevoile esențiale care țin de viața aceasta, precum mâncarea și băutura. Slujitorul lui Avraam n-a vrut să mănânce până n-a spus tot ceea ce avea de spus. În Ioan 4.32-34 citim despre împrejurarea în care ucenicii I-au adus mâncare Domnului Isus, însă în care El a spus: „Eu am o mâncare pe care voi nu o cunoașteți […] Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui“.

A doua lecție: Singura acreditare pe care el o prezintă sunt cuvintele: „Eu sunt robul lui Avraam“. Ar fi putut să adauge faptul că era cel mai bătrân rob din casa lui Avraam și că era peste toate averile acestuia (vedeți Geneza 24.2). În felul acesta însă, el ar fi atras atenția asupra măreției lui. Ce lecție importantă este aceasta pentru noi toți, cei care dorim să-L slujim pe Domnul! Ce trist este atunci când unui vorbitor i se face o introducere prin cuvinte care îl preamăresc! Ce suntem noi, decât niște vase de lut, pe care Dumnezeu, în harul Său, binevoiește să le folosească, „pentru ca măreția puterii să fie a lui Dumnezeu“ (2 Corinteni 4.7)!

A treia lecție: robul n-a făcut nicio referire la poziția și privilegiile lui, însă a vorbit pe îndelete despre măreția stăpânului său. El a oferit multe dovezi cu privire la măreția lui Avraam și și-a găsit plăcerea în a vorbi despre bogățiile lui. Trebuie ca și noi să prezentăm acestei lumi sărmane toate bogățiile de nepătruns ale lui Hristos.

Să nu stricăm niciodată mesajul atrăgând atenția la noi înșine! Lumea are o nevoie disperată de ceea ce Dumnezeu poate oferi. Să fim deci niște slujitori credincioși!

A. M. Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și, deși El făcuse atâtea semne înaintea lor, ei nu credeau în El, ca să fie împlinit cuvântul profetului Isaia, pe care l-a zis: „Doamne, cine a crezut vestirea noastră? și cui i-a fost descoperit brațul Domnului?“. De aceea nu puteau să creadă, pentru că din nou Isaia a spus: „Le-a orbit ochii și le-a împietrit inima, ca nu cumva să vadă cu ochii, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă și să-i vindec“.

Ioan 12.37-41

Au refuzat să creadă

Aceste versete ne conduc din nou pe ulițele din Israel, ca să înțelegem starea poporului. Isus făcuse multe semne în Israel, dar ei refuzau să creadă în El. Ochii le erau orbiți. Întâi respinseseră mărturisirea lui Isaia despre Mesia, când profetul le vorbise despre „Brațul Domnului“. Acum Isus era cu ei și aveau șansa să experimenteze ceea ce anunțase Isaia. Dar nu au acceptat acest anunț ca venind de la Dumnezeu, ci au atribuit diavolului cuvintele Domnului (Ioan 8.49,52). Atribuind lucrările Lui diavolului, ei au respins deopotrivă „Brațul Domnului“. Aceasta a fost vina poporului evreu: au refuzat să creadă în El. Și, pentru că au respins cuvintele și lucrările lui Isus, a venit timpul când ei nu mai puteau să creadă. Dumnezeu Însuși a intervenit și a pedepsit poporul cu orbire și cu împietrire. El mai făcuse acest lucru cu Faraon, regele Egiptului, după ce acesta își împietrise constant inima.

Noi trăim astăzi în vremea harului, dar această vreme se va isprăvi foarte curând. Îndemnul din Evrei 3.7 este încă valabil: „Astăzi, dacă veți auzi glasul Lui, nu vă împietriți inimile“.

De ce nu vii, tu, suflet nestatornic, cât încă pot Mântuitor săți fiu? Când vei striga, va fi atunci zadarnic, vei plangeamar, dar fiva prea târziu…

Citirea Bibliei: Cântarea Cântărilor 1.1-17 · Marcu 7.24-37

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 10:1-19

Exemplul lui Ezra făcuse deja ca „toţi cei care tremu­rau la cuvintele Dumnezeului lui Israel“ să se smerească împreună cu el (9.4). Acum, ca răspuns la rugăciunea lui, acelaşi simţământ se trezeşte în inimile unei mulţimi foarte mari de oameni din Israel, bărbaţi, femei şi copii“ (v. 1). Tinereţea (să fii tânăr) nu te poate împiedica să te întristezi de ceea ce-L dezonorează pe Dumne­zeu. Aceste căsătorii cu per­soane străine amintesc acelora dintre noi care sunt cre­dincioşi despre mondenitate. „Nu vă înjugaţi nepotrivit cu cei necredincioşi; pentru că ce le­­gă­­tură este între drep­tate şi fărădelege sau ce comu­ni­une are lumina cu întune­ricul? (2 Cor. 6.14). Oare n-am per­mis noi în mul­te ocazii acestui intrus să pătrundă în ca­sele şi în vie­ţile noastre? Tinerii au fost, adesea, pri­mii care l-au intro­dus în case­le părinţilor lor. Ei bine! Nu este de ajuns să descoperim acest rău în lumi­na Cu­vântului şi să ne sme­rim. Trebuie să acţi­onăm despărţin­du‑ne de el. Aceas­­ta va implica, spre exem­plu, să ne exami­năm obi­ceiu­rile cu o reală seve­ri­tate: cărţile din biblioteca noas­tră, hainele, o­biec­tele de toa­letă…, ca să îndepărtăm fără milă toate lu­cru­rile „stră­ine“. Este o misiune neplăcută, care va dura pro­ba­bil un timp (v.13), dar acesta este preţul pentru reluarea re­laţiilor fericite cu Domnul.

NU EVITA LUMEA – IMPLICĂ-TE! | Fundația S.E.E.R. România

„Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.” (Ioan 17:18)

În rugăciunea Sa de Mare Preot din Ioan 17, Domnul Isus S-a rugat: „Le-am dat Cuvântul Tău… Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.” (Ioan 17:14-18)

Unde i-a trimis Domnul Isus pe ucenicii Săi? În lume. El nu le-a spus: „Încercați să evitați lumea. Stați doar cu creștinii din biserică și păstrați distanța față de oamenii care fac rele și vorbesc urât!” Ceea ce a vrut Domnul Isus să spună este că fiecare ucenic al Său este trimis ca reprezentant al lui Dumnezeu la locul său de muncă, în cartierul său, în circumstanțele sale, în situațiile sale… și a fi atunci și acolo sare și lumină este motivul pentru care te afli pe această planetă!

El spune: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” (Ioan 20:21). Unde? În lume. Noi nu suntem chemați să evităm lumea, ci să ne implicăm în ea. S-ar putea să spui: „Dar nu mă simt confortabil în preajma unor astfel de oameni!” Atunci roagă-L pe Dumnezeu să te facă să semeni mai mult cu Domnul Isus, care era cunoscut drept „prietenul păcătoșilor” (vezi Luca 7:34).

Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor.” (Matei 10:16) Cel puțin două lucruri trebuie să aibă o oaie ca să se descurce printre lupi: curaj și înțelepciune. Și mai are nevoie și de un angajament total. Albert Schweitzer a renunțat la statutul său de teolog extraordinar și de muzician de talie mondială pentru a-i sluji pe cei mai săraci oameni de pe un alt continent!

Indiferent ce te-a chemat Dumnezeu să faci, asta va implica iubirea oamenilor și dăruirea ta față de ei!