Mana Zilnica

26 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și soția lui i-a zis: „Încă ești tare în integritatea ta? Blestemă pe Dumnezeu și mori!“.

Iov 2.9

Soția lui Iov a fost deopotrivă atinsă de încercarea soțului ei: devenise și ea la fel de săracă, își pierduse toți copiii, iar acum avea un soț bolnav. Prin aceste lovituri – prea grele pentru ea – și-a pierdut încrederea în Dumnezeu. Această reacție a ei la boala lui Iov este un exemplu despre cum greutățile ne pot îndepărta de Dumnezeu. Poate ne gândim că, atunci când ne merge extraordinar de bine, suntem în cel mai mare pericol de a ne abate de la Domnul, dar, iată, se poate întâmpla și ca o lovitură grea să ne distanțeze de Dumnezeu. Pentru a nu ne revolta împotriva Lui în încercare, trebuie să rămânem în picioare prin harul Său. Dacă, smeriți, acceptăm boala ca venind de la Dumnezeu și recunoaștem, precum Iov: „Desăvârșită este lucrarea Ta“, atunci rămânem ocrotiți la umbra aripilor Sale.

„Dar el i-a zis: «Vorbești cum ar vorbi una din femeile fără minte. Ce? Am primit de la Dumnezeu binele și să nu primim răul?»“ (Iov 2.10). Iov nu a ascultat de soția lui, căci a vrut să rămână de partea lui Dumnezeu și să nu se lase abătut de la El. Pe lângă aceasta, a încercat să o ajute pe soția lui să ia din mâna Domnului încercarea: „Am primit de la Dumnezeu binele și să nu primim răul?“. Acest lucru este valabil pentru tot ceea ce se întâmplă în viața noastră. În viața personală, în familie și în adunarea locală, întâmpinăm bune și rele. Să acceptăm numai cele bune? Iov nu a făcut așa, ci a acceptat și răul care l-a atins.

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și nu vă temeți de cei care ucid trupul, dar nu pot ucide sufletul; ci temeți-vă mai degrabă de Acela care poate să ducă la pierzare și sufletul și trupul în gheenă.

Matei 10.28

Temeri

Îndatoririle dificile ne descurajează adesea, iar prezicerile precum „ce sugerezi tu va fi foarte greu de realizat“ nu ne ușurează cu nimic situația.

Cei doisprezece ucenici au simțit cu siguranță aceasta, atunci când Domnul i-a trimis să predice evanghelia în cetăți și în sate. El le-a spus: „Iată, Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor … Și veți fi urâți de toți, pentru Numele Meu“ (Matei 10.16,22). Însă Domnul a mai spus că nu trebuia să se teamă de cei care-i urau. Vrăjmașii nu le puteau face mai rău decât să le ucidă trupul. Fără îndoială, un lucru îngrozitor! Câți oare n-au plătit acest preț, de la primii apostoli și până în zilele noastre!

Dar de ce nu trebuia ucenicii să se teamă? Pentru că aceia care-i urau nu le puteau ucide sufletul. Acest lucru era peste puterea lor. Dumnezeu este Cel care are toată puterea și care poate judeca și trupul și sufletul. Iar El va aduce această judecată asupra celor care nu Îl respectă și nu Îi slujesc. Nu vrăjmașii celor credincioși vor avea ultimul cuvânt în această privință, ci dreptul acesta Îi aparține lui Dumnezeu. Cei care cred în Hristos nu trebuie să se teamă de vrăjmașii lor: Dumnezeu îi va ocroti. Lui Îi pasă de vrăbiile pe care oamenii le consideră fără valoare. Cu cât mai mult Se va îngriji de copiii Lui, care Îi sunt cu mult mai de preț! El nu va îngădui ca ei să sufere rușine. Prin urmare, adevărații creștini se pot încrede cu bucurie în Dumnezeu și Îi pot sluji cu smerenie.

Citirea Bibliei: Eclesiastul 12.1-14 · Marcu 7.14-23

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 9:5-15

Să luăm seama la atitudinea lui Ezra din acest capitol şi s-o imităm. Oricine altcineva ar fi adus poporului repro­şurile cele mai severe. Ezra însă se înfăţi­şează îna­intea lui Dumnezeu, acuzându-se pe sine împre­ună cu în­tregul Israel. Jertfind doisprezece boi şi doi­sprezece ţapi (8.35), el reafirmase unitatea poporului lui Dumnezeu. O con­secinţă naturală a acestei unităţi este împărţirea res­pon­sabilităţii şi a suferinţei (vezi 1 Corinteni 12.26). Ce lecţie în această privinţă ne dă acest slujitor al lui Dumnezeu! El ne învaţă nu numai să evităm să scoatem în evidenţă gre­şe­lile altor creştini, ci şi să simţim noi înşine ruşinea şi durerea lor înaintea Dom­nului. „Dum­nezeul meu, îmi este ruşine şi nu îndrăz­nesc să-mi ridic faţa către Tine” – spune omul lui Dum­nezeu (v. 6).

Cuvintele lui Ezra sunt cu adevărat mişcă­toa­re. Ele pun în antiteză îndurarea Dum­nezeului lui Israel cu nerecunoştinţa poporului Său. Dar, în timp ce simte pro­fund greutatea păcatului pe care nu l-a comis personal, Ezra n-are nici o putere să facă ceva pentru a-l îndepărta de sub ochii unui Dumnezeu sfânt. Unul singur a avut puterea să împlinească ispăşirea. Fiul lui Dum­ne­zeu, luând asupra Sa păcatele noastre, a fost în stare să exclame în sufe­rin­ţa Sa inexprimabilă: „M-au ajuns pe­dep­se­le pen­tru nelegiuirile Mele …“ (Psalmul 40.12).

APROPIE-TE MAI MULT DE DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia de voi…” (Iacov 4:8)

Noi spunem că avem încredere în Dumnezeu, dar adesea ne temem că El nu va veni în ajutorul nostru atunci când avem cea mai mare nevoie de El. Așadar, presupunem în mod fals că, dacă ne gândim în continuare la problemă și ne îngrijorăm suficient, cumva ne putem ocupa singuri de ea – în caz că Dumnezeu nu apare și nu face ceva (după calendarul nostru)! Acest lucru ne aduce mai aproape de problemele noastre, dar nu și de Cel care le poate rezolva!

Dar când alegem să credem că Dumnezeu deține controlul asupra vieților noastre și că Se va ocupa de orice situație în care ne aflăm, ne apropiem mai mult de El, și problemele noastre nu mai par deloc atât de îngrijorătoare!

Iată cum funcționează lucrurile: cu cât te apropii mai mult de problemă, cu atât Dumnezeu pare mai mic! Dar cu cât te apropii mai mult de Dumnezeu, cu atât problema ta pare mai mică! Biblia spune: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!” (Proverbele 3:5)

Încrederea în Dumnezeu te va împiedica să te gândești și să încerci să înțelegi lucruri pentru care nu ai încă răspunsuri. În loc să asculți acea voce sâcâitoare din interior care spune: „Ce ai de gând să faci?”, apropie-te de Dumnezeu și afirmă: „Am de gând să mă încred în Dumnezeu, ca să-mi arate El ce să fac!”

Psalmistul a declarat: „Carnea şi inima pot să mi se prăpădească, fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele… Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu!” (Psalmul 73:26, 28) Unde este Dumnezeu atunci când ai cea mai mare nevoie de El? Chiar lângă tine! Iată Cuvântul Lui pentru tine azi!