23 | noiembrie | 2025 | Mana Zilnica

23 nov. 2025

23 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Tatăl iubește pe Fiul și a dat toate în mâna Lui.

Ioan 3.35

Începem această meditație aducându-ne aminte de cuvintele lui Ioan Botezătorul: „El trebuie să crească, iar eu să mă micșorez“ (Ioan 3.30). Pe măsură ce Îl apreciem mai mult pe Domnul Isus, contemplând gloria Persoanei Sale, gândurile înalte cu privire la noi înșine vor dispărea treptat.

Cuvântul lui Dumnezeu este nu numai o lumină pentru cărarea noastră, ci și o revelație a lui Dumnezeu Însuși. El S-a revelat prin Fiul Său, iar Fiul, care este întotdeauna în sânul Tatălui, L-a făcut cunoscut. Plăcerea Tatălui și bucuria inimii Lui își au centrul în Fiul Său. Mai mult, El Își găsește plăcerea să împărtășească gândurile Sale cu cei pe care i-a chemat la Sine, pentru ca și ei să aibă parte de bucuria Lui.

Acest lucru ne aduce aminte de istoria lui Iosif, care a fost iubit de tatăl său, acesta fiind motivul pentru care frații lui l-au urât. Ei știau bine că Iosif era preferatul tatălui lor, de aceea îl invidiau și îl urau. În Ioan 15.25 citim că Domnul a spus despre Sine: „M-au urât fără temei“. Totuși, în această scenă întunecată, dominată de păcat, în lumea pe care El o crease și ai cărei locuitori nu-L cunoșteau, El L-a glorificat pe Dumnezeu, Tatăl Său. Nu trebuie deci să ne mirăm că „Tatăl Îl iubește pe Fiul“. Cât de frumoase și de mișcătoare sunt aceste cuvinte! Ce preocupare binecuvântată pentru inimile noastre!

Prin urmare, atunci când suntem adunați pentru a ne aduce aminte de El, Duhul Sfânt Își găsește plăcerea în a ne prezenta Persoana și lucrarea Domnului Isus. Deși acestea sunt lucruri care depășesc cu mult înțelegerea noastră, putem împărtăși totuși aceleași gânduri pe care Tatăl le are cu privire la Fiul Său și ne putem pleca în adorare înaintea Lui.

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iudeii deci au luat din nou pietre, ca să-L ucidă. Isus le-a răspuns: „Multe lucrări bune v-am arătat de la Tatăl Meu; pentru care dintre aceste lucrări Mă ucideți cu pietre?“. Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună Te ucidem cu pietre, ci pentru hulă și pentru că Tu, Om fiind, Te faci pe Tine Însuți Dumnezeu“.

Ioan 10.31-33

Au luat pietre ca să-L ucidă

Ce i-a putut mânia atât de mult pe conducătorii iudei, încât să plănuiască să-L omoare pe Domnul Isus? Este clar că motivul a fost acela că El li S-a descoperit în dumnezeirea Sa. Ioan 8 ne arată că vrăjmașii Lui au vrut să-L omoare cu pietre din același motiv. „Eu le dau viața eternă“, spusese Domnul cu privire la oile Sale. Din punctul de vedere al cărturarilor, aceasta este blasfemie, fiindcă nicio ființă omenească nu avea autoritatea asupra vieții eterne. Poate i-ar fi ofensat mai puțin dacă El L-ar fi pus pe Tatăl primul, însă, punându-Se pe Sine, „Eu și Tatăl una suntem“, era clar pentru ei că El Se pretindea egal cu Dumnezeu. Faptul că Omul Isus Hristos este în același timp Fiul lui Dumnezeu este de neacceptat pentru cei necredincioși, fiindcă acest lucru înseamnă că ei trebuie să se plece înaintea Lui, să-L onoreze și să I se închine. Oricine dorește să se convingă de viața fără pată a lui Isus, de smerenia și de dragostea Lui fără pereche, de lucrarea Lui neobosită în facerea binelui și de puterea Lui nelimitată nu trebuie să facă altceva decât să citească Evangheliile. În ele vedem lucrările Tatălui, lucrări pe care doar Fiul le-a putut împlini. Să remarcăm cu atenție cuvintele: „Cine nu-L onorează pe Fiul nu-L onorează pe Tatăl, care L-a trimis“.

Citirea Bibliei: Eclesiastul 9.1-18 · Marcu 6.30-44

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 7:19-28

Ezra a păzit Cuvântul lui Dumnezeu şi n-a făcut de ruşine Numele Lui. Ezra şi oamenii care se strâng ca răspuns la chemarea sa vor fi făcuţi conştienţi de propria slăbiciune (sunt cel mult o mie cinci sute), dar, în acelaşi timp, şi de faptul că Dumnezeu le-a pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni nu poate s-o închidă (Apoc. 3.8). Artaxerxes I (Longimanus), zis Mână Lungă, asemenea predecesorilor săi Cirus şi Darius, este un instrument pregătit de Domnul ca să ţină deschisă uşa reîntoarcerii la Ierusalim pentru rămăşiţa exilată a lui Iuda.

Scrisoarea împăratului arată că el era atent la toate. Întâi restabileşte închinarea în Ierusalim, cu tot ce era necesar jertfelor şi întreţinerii leviţilor; apoi pune în funcţie magistraţi şi judecători; în sfârşit, lucru remarcabil, dă instrucţiuni lui Ezra pentru a le face cunoscut tuturor legile Dumnezeului său (v. 25). Inima împăratului în mâna Domnului este ca nişte izvoare de apă: El o îndreaptă încotro vrea (Prov. 21.1; vezi şi Prov. 8.15-16). Ezra îl binecuvântează pe Domnul, ca pe Acela care a pus astfel de gânduri în inima împăratului. Să ne străduim, asemenea lui Ezra, să vedem întotdeauna mâna, da, mâna bună a lui Dumnezeu (v. 6, 9, 28; 8.18, 31), în orice ni se întâmplă.

EȘTI ÎN RAZA DE ACȚIUNE A LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul… trebuia să treacă prin Samaria…” (Ioan 4:4)

În a patra Evanghelie citim că Isus „a părăsit Iudeea şi S-a întors în Galileea. Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria a ajuns lângă o cetate…” (Ioan 4:3-4) În cazul în care nu știi, Samaria nu era pe drumul spre Galileea. De fapt, era la destui kilometri depărtare… Cu toate acestea, Ioan scrie că Isus „trebuia să treacă…”

Gândește-te: era o călătorie lungă, iar Mântuitorul era per pedes... Era cald… Ca evreu, El nu ar fi fost bine primit acolo din cauza animozității dintre evrei și samariteni. De fapt, evreii evitau Samaria. I

ar în ce-o privește pe femeia samariteancă, pe care urma s-o întâlnească, femeilor din vremea și zona aceea le era interzis să stea de vorbă cu bărbați din afara propriei familii. În plus, aceasta era subiect de discuție în cetate, pentru că femeia trecuse prin cinci divorțuri.

Deci, de ce a simțit Isus că „trebuia să treacă” pe acolo? Pentru că El văzuse în acea femeie un diamant în stare brută. În timp ce oamenii din jurul ei vorbeau despre trecutul și problemele ei, Isus i-a văzut potențialul pentru Împărăția Sa. Astfel că „Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.” (Ioan 4:39)

Pentru a ajunge în Galileea conform programului lui Dumnezeu, Domnul Isus a trebuit să arunce pe fereastră programul omenesc. Pe El nu programul l-a controlat, ci planul lui Dumnezeu și nevoile oamenilor suferinzi. Domnul Isus a fost dispus să Se abată din calea Sa, să întoarcă tradiția pe dos și să deschidă noi drumuri, pentru a face tot ce trebuia să facă!

Dar tu? Îi dai voie lui Dumnezeu să-ți întrerupă planurile? Dacă da, atunci El te poate folosi. Așa că azi roagă-te: „Doamne, arată-mi de acum ce trebuie să fac pentru a-Ți fi mereu pe plac!”