Mana Zilnica

20 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Iar fără credință este imposibil să-I fii plăcut, pentru că cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că-i răsplătește pe cei care-L caută.

Evrei 11.6

Trebuie să credem că El este și trebuie să credem ceea ce El este. Trebuie să avem de-a face cu Dumnezeu în taina sufletului nostru, dincolo și independent de tot ceea ce ne înconjoară. Legătura noastră individuală cu Dumnezeu trebuie să fie o realitate vie, o experiență adevărată, care să stea la rădăcina existenței noastre și care să formeze reazemul sufletului nostru în orice timp și în orice împrejurare. Opiniile omenești n-au nicio valoare aici, nici dogmele și nici crezurile. Nu este suficient să spunem: «Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotștiitorul». Nici aceste cuvinte, nici oricare altele nu sunt suficiente, ci este o chestiune de inimă, o chestiune între sufletul nostru și Dumnezeu Însuși. Nimic altceva nu poate susține sufletul, mai ales în timpurile noastre, când suntem înconjurați de atât de multă ușurătate și superficialitate.

Știm că cei necredincioși arată mereu cu degetul către inconsecvența și greșelile manifestate în viețile celor care mărturisesc credința în Dumnezeu. Deși este adevărat că aceste inconsecvențe și greșeli, chiar dacă ar fi de zece mii de ori mai multe, nu-i vor putea pune la adăpost pe cei necredincioși, atunci când vor trebui să dea socoteală pentru ei înșiși înaintea lui Dumnezeu, totuși este la fel de real faptul că o mărturie nepotrivită constituie o reală pricină de poticnire. De aceea este nevoie să manifestăm o credință în Dumnezeu simplă, onestă și reală, o încredere necondiționată în Cuvântul Său și o dependență constantă de înțelepciunea, de bunătatea, de puterea și de credincioșia Lui. Aceasta este ancora sufletului, fără de care ar fi imposibil să navigăm pe apele învolburate ale creștinătății.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Deci celălalt ucenic, care îi era cunoscut marelui-preot, a ieșit și i-a vorbit portăresei și l-a adus pe Petru înăuntru.

Ioan 18.16

Loc nepotrivit

Petru se afla în curtea marelui-preot – un loc nepotrivit. Cel care afirmase că era gata să meargă cu Domnul „și la închisoare și la moarte“ (Luca 22.33), iată-l că fuge împreună cu toți ucenicii când Domnul este arestat și legat. Mai târziu Îl urmează pe Domnul „de departe, ca să vadă sfârșitul“ (Matei 26.58). Iar acum, în baza legăturii celuilalt ucenic cu marele-preot, i se permite să intre în curte, ceea ce s-a dovedit a fi o capcană pentru el.

Cineva poate obiecta, pe bună dreptate, că și celălalt ucenic se afla în curtea marelui-preot. Da, dar acela nu s-a lepădat de Domnul său, ceea ce face ca purtarea lui Petru să fie cu atât mai gravă, scoțându-i în evidență nesăbuința. Celălalt ucenic nu se așezase lângă foc, în ciuda nopții reci. Sau oare legătura lui cu marele-preot să-l fi făcut mai puțin vizibil decât pe Petru? Cuvântul lui Dumnezeu nu spune nimic în această privință. Dar celălalt ucenic, care în mod clar era Ioan, a fost prezentat în opoziție cu Petru.

De aici putem învăța să fim prudenți când vine vorba să îi determinăm pe alții să procedeze la fel ca noi. Chiar dacă eu mă simt liber să mă aflu într-un anumit loc sau să întreprind ceva care nu este dăunător pentru mine, totuși se poate dovedi a fi o capcană pentru altul. Câtă grijă trebuie să avem să nu-i aducem pe ceilalți în situații care pot fi un pericol pentru ei!

Citirea Bibliei: Eclesiastul 7.1-14 · Marcu 6.7-13

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 6:1-12

O nouă scrisoare a acuzatorilor pleacă deci spre capitala imperiului, dar ea îi va pune în încurcă­tură.

Nu numai că cercetările pe care Darius le între­prinde permit redescoperirea edictului lui Cirus, dar însuşi împăratul, în răspunsul său, ia în mână cauza rămăşiţei lui Iuda şi a constru­irii Templului. Şi, ca paharul să fie plin, dă dispoziţie chiar vrăjmaşilor iudeilor să le acorde acestora tot ajutorul necesar. În finalul său, decre­tul lui Darius este însoţit de cumplite ameninţări contra acelor persoane care i-ar modifica conţinutul. Acesta a fost deci rezultatul poziţiei clare şi îndrăzneţe adoptate de bătrânii iudeilor (5.11,12; vezi Matei 10.32). Ati­tu­dinea lor I-a dat Domnului ocazia să-Şi arate public aproba­rea.

Este încurajator să-l vedem pe împărat, în v. 10, re­cu­nos­când puterea rugăciunilor către Dumnezeul cerurilor şi chiar solicitându-le pentru sine şi pentru fiii săi. Acest Dum­nezeu al cerurilor este acum Tatăl nostru; să nu neglijăm să-I vor­bim. În plus, suntem îndemnaţi să ne rugăm „pen­tru toţi oamenii“ − şi în mod special „pentru împăraţi (autorităţi) şi pentru toţi cei care sunt în poziţii înalte, ca să ducem o viaţă paşnică şi liniştită, în toată evlavia şi demnitatea“ (1 Timotei 2.1, 2).

IMPORTANȚA PĂRTĂȘIEI FRĂȚEȘTI | Fundația S.E.E.R. România

„Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească…” (Faptele apostolilor 2:42)

Ați auzit de Euclid? A fost un mare matematician grec, părintele geometriei, care a trăit cu vreo trei sute de ani după Hristos… și este cunoscut pentru seria sa de treisprezece volume intitulată „Elementele”. Două dintre axiomele sale geometrice au fost revizuite și au produs celebrul citat, atribuit lui Aristotel: „Întregul este mai mare decât părțile sale”.

Un alt mod de a spune acest lucru ar fi: „într-un grup se întâmplă ceva ce nu se întâmplă dacă ești singur”. Acel „ceva” se numește „sinergie” – termen ce provine din cuvântul grecesc sunergia, care înseamnă cooperare și lucru împreună.

Biserica Noului Testament o practica. De unde știm? Din Biblie: „Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii (Cina Domnului) şi în rugăciuni.” (Faptele 2:42).

Domnul Isus a descris sinergia spirituală prin următoarele cuvinte: „Vă mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, care este în ceruri. Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18:19-20)

Duhul Sfânt nu a dezvăluit totul unei singure persoane. Învățăm și creștem pe măsură ce ne strângem laolaltă. Maturitatea spirituală are loc în două moduri:

1) Fiind dispus să împărtășești ce te-a învățat Dumnezeu;

2) Fiind dispus să înveți ceea ce Dumnezeu i-a învățat pe alții. Să reținem ce spune Biblia despre creștinii din Berea: „Au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este aşa. Mulţi dintre ei şi din femeile cu vază ale grecilor şi mulţi bărbaţi au crezut.” (Faptele apostolilor 17:11-12).

Tu aparții unei biserici? Ai părtășie cu alți credincioși? Dacă nu, îți limitezi propria creștere spirituală și ți se fură binecuvântarea. Așadar, caută părtășia și legătura frățească!