Mana Zilnica

16 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Aaron și fiii lui să mănânce ce va mai rămâne din darul de mâncare; să se mănânce fără aluat, într-un loc sfânt, în curtea cortului întâlnirii.

Levitic 6.16

Fiii lui Aaron Îi dădeau lui Dumnezeu partea care I se cuvenea, ei fiind adunați într-un loc sfânt – nu în Locul Preasfânt (sau Sfânta Sfintelor), ci la altarul de aramă, într-un loc sfânt, despărțiți de lume. Acolo ei se preocupau cu viața sfântă a Domnului Isus, însă nu singuri, ci împreună cu Aaron. Domnul este împreună cu ai Săi. Nu corespunde aceasta strângerilor noastre laolaltă de duminica dimineața? Nu vreau să spun că nu poate fi așa și în afara strângerilor noastre laolaltă, însă gândesc că locul potrivit este cel în care ne strângem laolaltă. Domnul este în mijlocul alor Săi când ei sunt adunați pentru Numele Lui. Nu avem noi atunci ceea ce găsim în Psalmul 22.22, că El Însuși intonează cântarea de laudă în mijlocul adunării? Dacă suntem adunați cu convingere duhovnicească, sub călăuzirea Duhului Sfânt, în jurul Lui, Domnul intonează cântarea de laudă și noi ne acordăm cu El. Așa vedem și aici. Într-un loc sfânt, despărțiți de lume, mâncăm împreună cu El, în prezența Domnului, și ne înviorăm inimile, gândind la natura omenească a Domnului.

Aceasta va avea și asupra noastră o consecință minunată. Mâncarea cu care ne hrănim ajunge în trupul nostru și părțile ei componente devin o parte din el. Așa este și cu mâncarea aceasta; cu cât suntem mai mult umpluți de Domnul, în felul acesta, cu atât mai mult vom fi schimbați în chipul Său. Spun „în felul acesta“, căci și mana vorbește despre viața de pe pământ a Domnului Isus. Despre aceasta vorbește El în Ioan 6, când spune că este Pâinea care S-a coborât din cer. Însă aceasta este altceva decât jertfa de mâncare. Mana ni-L arată pe Domnul în toate împrejurările Sale pe pământ, iar noi, trecând prin aceleași împrejurări, ne hrănim cu El. Mana ne dă putere pentru drumul nostru prin pustie. Vedem deci că mana nu este aceeași cu jertfa de mâncare. Este același Domn, în aceleași împrejurări, îmbrăcat cu aceeași slavă, însă în jertfa de mâncare noi I-L aducem lui Dumnezeu ca dar de jertfă și atunci nu este vorba despre faptul că primim putere. Însă mana nu o aducem ca jertfă, ci ne hrănim cu ea.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu nu Se rușinează de ei, ca să fie numit Dumnezeul lor, pentru că le-a pregătit o cetate.

Evrei 11.16

Unde este locașul lui Dumnezeu?

Mai întâi un cort ridicat în deșert, apoi un templu măreț construit în Ierusalim – acestea au fost locuința lui Dumnezeu, când El a locuit pe pământ în mijlocul poporului Său.

Însă acestea nu sunt casa Lui. Apostolul Pavel spune că El locuiește „într-o lumină de care nu te poți apropia“ (1 Timotei 6.16). Domnul Isus a folosit o altă expresie pentru a arăta acest lucru: „Casa Tatălui Meu“ (Ioan 14.2). El o cunoaște bine, pentru că dintotdeauna a fost locașul Lui. Acolo, El era desfătarea Tatălui Său și va fi pentru totdeauna înaintea Lui, în comuniune plină de bucurie, veselindu-Se „în partea locuită a pământului Său“ (Proverbe 8.30,31). El a văzut deja pământul locuit de oameni păcătoși, pierduți, dar pe care avea să îi salveze și să îi pregătească pentru a locui în casa Tatălui. Prin urmare, El le-a spus ucenicilor: „În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe … Mă duc să vă pregătesc un loc“ (Ioan 14.2). Ce plan minunat! E cu mult mai măreț decât a spus Ana: „El ridică din pulbere pe cel sărac … ca să moștenească tronul gloriei“ (1 Samuel 2.8). Acest loc este casa lui Dumnezeu, locașul fericit unde se manifestă toate atributele Lui de pace, de dragoste și de sfințenie. Tatăl Îl iubește pe Fiul, care L-a glorificat în mod perfect. Fiul Îl iubește pe Tatăl, iar cei răscumpărați sunt iubiți atât de Tatăl, cât și de Fiul și înalță o cântare nouă de laudă.

Da, în slava Lui cerească în curând și eu voi sta;
Fivoi chiar cu El asemeni șin veci Îl voi lăuda!

Citirea Bibliei: Eclesiastul 3.1-22 · Marcu 5.15-20

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Ezra 3:1-13

Psalmul 137 ni-i arată pe exilaţii lui Iuda lângă malurile râurilor Babilonului, incapabili să cânte, din cauza tristeţii. Dar acum este Psalmul 126 cel care vor­beş­te: „Când a întors Domnul pe captivii Sio­nului … gu­ra ne era plină de râs şi limba de strigăte de bucurie … Dom­nul a făcut mari lucruri pentru noi: suntem bucuroşi“ (Ps. 126.1-3). Dar nu era aceasta şi o poruncă divină? (Isaia 48.20). Ei celebreaz㠄sărbătoarea Corturilor“, sărbătoa­rea bucuriei (în v.11 îi vedem de asemenea cân­tând). Prima lor grijă se îndreaptă spre alta­rul Dom­nu­lui pe care îl aşaz㠄pe temelia lui“. Motivul lor este demn de remarcat: „pentru că teama era peste ei din cauza popoarelor acelor ţări“ (v. 3). Frica îi conduce nu la asigurarea propriei protecţii, ci la strângerea în jurul Dom­nului, El fiind acela care-i va apăra.

Apoi sunt puse fundaţiile noii case. Faptul aces­ta dă naştere unei ceremonii mişcătoare, în care îşi fac apariţia atât bucuria cât şi lacrimile (vezi Ie­remia 33.10, 11). Ce contrast cu primul templu! Ace­laşi contrast există şi între începuturile Bisericii, relatate în cartea Fapte, şi slaba mărturie colec­tivă pe care cei credincioşi o mai pot da în mijlocul ruinei actuale.

CARE ESTE DARUL TĂU SPECIAL?| Fundația S.E.E.R. România

„Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat…” (Romani 12:6)

S-a realizat un studiu fascinant privind gândirea divergentă (adică gândirea în afara tiparelor). Ea este asociată cu creativitatea, deoarece prezintă o deschidere spre multiple variante de a rezolva o problemă. Care au fost rezultatele? Nouăzeci și opt la sută dintre copiii cu vârste cuprinse între trei și cinci ani s-au clasat în categoria geniilor în ce privește gândirea divergentă. Între opt și zece ani, acest număr a scăzut la 32%… pentru adolescenți, procentajul a scăzut la 10 %… iar dintre cei peste douăzeci și cinci de ani, doar 2% au obținut punctaj corespunzător categoriei geniilor, pentru gândire divergentă.

Aceasta înseamnă că, cu cât îmbătrânești, cu atât mai mare va fi tendința ta de a te opune schimbării. De asemenea, înseamnă că s-ar putea să nu reușești să descoperi care este misiunea dată de Dumnezeu în viață, și deci să nu-ți dezvolți abilitățile necesare pentru a o îndeplini. Biblia ne asigură că „după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă… Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat…” (Romani 12:4, 6)

Planul lui Dumnezeu pentru viața ta implică aflarea a ceea ce te face diferit și descoperirea acelor lucruri pe care le faci bine. Prea multe persoane din prea multe biserici seamănă între ele și acționează prea mult la fel. Comunitatea poate crea asta. Presiunea colegilor poate crea acest lucru. Dacă există un loc în care ar trebui să sărbătorim diversitatea, acela este biserica!

Nu a existat niciodată și nu va exista niciodată o persoană ca tine. Iar acesta nu este un omagiu adus ție, ci omagiul adus Dumnezeului care te-a creat și te-a răscumpărat pentru a-Și îndeplini planurile. Iar pentru asta trebuie să descoperi cine ești și cine nu ești.

Gândește-te la următorul aspect: nu ai prefera să nu fii plăcut pentru ceea ce ești, decât să fii plăcut pentru ceea ce nu ești? Așadar, Dumnezeu te îndeamnă să descoperi și să valorifici ce te face să fii special!