Mana Zilnica

10 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă rămâneți în Mine și cuvintele Mele rămân în voi, cereți orice vreți și vi se va face. În aceasta este glorificat Tatăl Meu: că aduceți mult rod și Îmi veți fi ucenici.

Ioan 15.7,8

Versetul 8 conține o declarație măreață. Câteodată ne întrebăm ce putem face pentru a ne arăta dragostea față de Domnul. Răspunsul se găsește în Ioan 14.15,21,23: să păzim cuvântul Său. În același fel, Domnul ne arată în versetele citate la început că aducerea de rod Îl glorifică pe Tatăl și arată că suntem ucenici ai Lui. Nu doar a aduce ceva rod, ci a aduce mult rod. A aduce rod este ceea ce o mlădiță face în mod natural și fără efort, de vreme ce acest lucru este produs de viața viței, care se află în ea. La fel stau lucrurile și cu noi. Prin noi înșine, nu numai că nu suntem capabili să aducem roadă, ci putem de asemenea împiedica aducerea ei.

Ce înseamnă însă această roadă, care Îi face plăcere lui Dumnezeu și care este spre gloria Lui? Este chiar Persoana Domnului Isus! N-a adus El cel mai minunat rod al Duhului (Galateni 5.22,23)? Pe măsură ce aducem același rod, nu numai că-L imităm pe Hristos, ci și, fiind astfel ucenicii Săi, arătăm în viețile noastre frumusețea și perfecțiunea caracterului Său. Acest rod desăvârșit Îl glorifică pe Tatăl, iar El îl așteaptă de la noi.

Să remarcăm de asemenea că aici nu este vorba de lucrări, de daruri, de aptitudini sau de oportunități pentru slujire. Nu, ci este vorba de ceva ce cu toții putem produce, fără diferență. Este vorba de a lăsa ca viața lui Hristos să se manifeste liber prin noi, prin Duhul Sfânt, așa încât ea să se materializeze prin mult rod.

Există însă multe obstacole în calea acestei rodiri binecuvântate, de aceea ni s-a pus la dispoziție o resursă capitală: rugăciunea. Ca să nu înțelegem greșit afirmația că putem cere tot ceea ce dorim, Domnul face o precizare cu privire la lucrurile pentru care trebuie să ne rugăm. Contextul este clar, de aceea să ne rugăm să aducem mult rod. Aici este prezentată o rugăciune care are garanția răspunsului afirmativ. Să ne rugăm și noi în fiecare zi ca Hristos să fie văzut în noi, din abundență, pentru gloria Tatălui!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tu oprește-te acum și te voi face să auzi cuvântul lui Dumnezeu.

1 Samuel 9.27

Ah, sună ceasul deșteptător…

Sare din pat, își face un duș, își bea în grabă cafeaua… Trei sferturi de oră în metroul supraaglomerat și iată-l ajuns la birou. Prima discuție necesită concentrare, o a doua urmează imediat. În timpul pauzei de prânz are de discutat cu colegii câteva chestiuni importante. Apoi două întâlniri cu clienții, multe rapoarte de redactat, întrerupte de frecvente apeluri telefonice. Ora 8 seara. În sfârșit ajunge acasă. La masa de seară își citește corespondența. Se prăbușește pe canapea și pornește televizorul. Dar, prea obosit pentru a se uita la film, adoarme buștean. Apoi sună ceasul deșteptător…

Omule, chiar trebuie să încetezi să mai gonești prin viață așa cum o faci! Dacă vei continua astfel, vei ajunge la pensie fără să fi trăit cu adevărat dacă inima nu îți va ceda înainte… Oprește-te și gândește-te dacă nu cumva treci cu vederea ceea ce este esențial. Alergi cu sufletul la gură după o viață împlinită, fără să o obții vreodată. Cu toate acestea, Dumnezeu ți-ar da cu drag fericirea. El te iubește și are totul pregătit pentru a te face fericit. Deschide-ți Biblia și citește:

„Fiindcă, la ce i-ar folosi unui om dacă ar câștiga toată lumea și și-ar pierde sufletul?“ (Marcu 8.36).

Un jurnalist, luând interviu unui important om de afaceri din Italia, care dezvolta întreprinderi în multe domenii de activitate, în multe țări, l-a întrebat: „Ce vă face să alergați așa?“. — „Mi-am pus și eu această întrebare și până acum n-am găsit răspunsul!“, a răspuns el.

Tăiați legăturile care vă fac robii lucrurilor pământești!

Citirea Bibliei: Isaia 65.13-25 · Marcu 3.20-35

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 35:1-14

Celebrarea Paştelui de către Iosia şi popor o­cu­pă aici aproape întregul capitol, în timp ce 2 Îm­păraţi nu i-a consacrat decât trei versete (23.21-23). Este rezultatul întoarcerii la Domnul, la care am asistat în capitolul anterior. Paştele era pentru Israel cea dintâi instituire divină (prin lege). Dum­nezeu li-l dăduse chiar înainte ca ei să fi părăsit Egiptul. El reprezenta memorialul marii eliberări a lui Israel. Un astfel de „memorial“ au şi copiii lui Dumnezeu de astăzi (1 Co­rin­teni 11.24-25). În jurul Mesei Domnului, în fie­care zi dintâi a săptămânii, cei răscumpăraţi îşi aduc aminte de marea lor mântuire şi de Cel care a împlinit-o. Ce carac­terizează în acelaşi timp şi Paştele de atunci şi închinarea creştină de astăzi? În primul rând, prezenţa chivotului: Hristos (v. 3). Apoi, în mod necesar, sfinţenia: Chivotul fiind sfânt, trebuia ca leviţii să se sfinţească, ca să fie potriviţi acestei prezenţe. În sfârşit, motivul însuşi al sărbătorii era aducerea de jertfe. Ele ne rea­min­tesc de jertfa pe care fiecare credin­cios este che­mat să o ofere, nu numai duminica, ci fără înce­tare, lui Dumnezeu: „o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui“ (Evrei 13.15).

EXERSEAZĂ MILA! | Fundația S.E.E.R. România

„Fiţi buni unii cu alţii, miloşi…” (Efeseni 4:32)

În cartea sa de succes: „The Seven Habits of Highly Effective People” (Cele șapte deprinderi ale persoanelor eficace), autorul Stephen Covey descrie o experiență pe care a avut-o într-un metrou din New York. Un bărbat și copiii săi au urcat în vagon, iar copiii erau atât de agitați și de gălăgioși, încât deranjau întregul vagon. Bărbatul s-a așezat lângă Covey, părând să nu țină cont de situație. În cele din urmă, Covey a spus: „Domnule, copiii dvs. deranjează o mulțime de oameni. N-ați vrea să încercați să-i controlați puțin mai mult?” Bărbatul a părut descumpănit… apoi a spus: „Da, aveți dreptate. Poate că ar trebui să fac ceva în legătură cu asta. Dar, știți, tocmai venim de la spitalul unde mama lor a murit acum o oră… Nu știu ce să fac, și cred că nici ei nu știu cum să facă față!” Bineînțeles, atitudinea lui Covey s-a schimbat instantaneu. Aducându-și aminte de asta mai târziu, a recunoscut că a învățat atunci această lecție valoroasă: caută să înțelegi, înainte de a cere să fii înțeles!

Uneori, oamenii care ne irită și ne rănesc o fac pentru că ei înșiși sunt în suferință. Ei se confruntă cu probleme despre care noi nu știm. Iar atunci când se dezlănțuie, se rupe stavila frustrării personale… Și-atunci, trebuie să privim dincolo de cuvintele și faptele lor și să încercăm să le vedem inima. Iar acest lucru este greu de făcut, când ești absorbit de tine însuți.

Biblia vorbește despre acest aspect în felul următor: „Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:31-32)

Dacă ai fost morocănos față de cei cu care trăiești și față de cei cu care lucrezi, Cuvântul lui Dumnezeu te învață astăzi: exersează mila!