Mana Zilnica

5 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi.
Dumnezeul păcii, care L-a adus înapoi dintre morți prin sângele legământului etern pe Domnul nostru Isus, Păstorul cel mare al oilor, să vă desăvârșească în orice lucrare bună, ca să faceți voia Lui.
Și, când Se va arăta Mai-marele Păstor, veți primi cununa, care nu se veștejește, a gloriei.

Ioan 10.11; Evrei 13.20,21; 1 Petru 5.4

Subiectul păstoririi se găsește peste tot în Scriptură. Avraam, Iacov, Moise și David reprezintă exemple notabile de păstori în Vechiul Testament. În diverse feluri, ei sunt imagini ale Domnului Isus, care protejează, hrănește, îngrijește și călăuzește oile Sale. În contrast cu conducătorii iresponsabili ai lui Israel, care ar fi trebuit să-l păstorească pe poporul lui Dumnezeu, Domnul Isus este adevăratul Păstor, Căruia Îi pasă de turmă (Isaia 40.11; Ezechiel 34).

Psalmii 22, 23 și 24 sunt considerați a fi psalmii Păstorului, iar ei Îl prezintă pe Domnului Isus ca fiind Păstorul cel bun, Păstorul cel mare și Mai-marele Păstor. El a suferit și a murit pentru noi (Psalmul 22); El trăiește pentru a ne călăuzi și a ne îngriji (Psalmul 23); și El va veni din nou pentru a domni ca Împărat (Psalmul 24). Domnul Isus este Păstorul cel bun care Și-a dat viața, este Păstorul cel mare care a înviat dintre morți, și este Mai-marele Păstor care va veni din nou. Ca Păstorul cel bun, El a murit pentru oi; ca Păstorul cel mare, El trăiește pentru oi; ca Mai-marele Păstor, El va da răsplată oilor. Ca Păstorul cel bun, El ne-a mântuit de pedeapsa păcatului; ca Păstorul cel mare, El ne mântuiește de puterea păcatului; ca Mai-marele Păstor, El ne va mântui de prezența păcatului. Am fost mântuiți prin crucea Lui, suntem călăuziți de toiagul Lui și așteptăm cununa Lui.

Gustăm bunătatea lui Hristos în slujirea Lui de pe pământ și în moartea Lui ca jertfă; înțelegem măreția Lui în învierea și în preoția Lui; percepem gloria Lui în arătarea și în Împărăția Lui.

T. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Femeia I-a spus: „Domnule, nu ai cu ce să scoți și fântâna este adâncă; de unde ai deci apa cea vie? Ești Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna și a băut din ea el însuși și fiii lui și vitele lui?“. Isus a răspuns și i-a zis: „Oricine bea din apa aceasta va înseta din nou; dar cine va bea din apa pe care i-o voi da Eu nicidecum nu va înseta niciodată, ci apa pe care i-o voi da Eu va deveni în el izvor de apă, țâșnind în viață eternă“.

Ioan 4.11-14

Femeia din Samaria (3)

Acest Străin iudeu a continuat s-o uimească pe femeia samariteancă. Mai întâi îi ceruse apă, iar acum i-a spus că El Însuși îi putea da „apă vie“. Femeia a început să înțeleagă faptul că acest Străin era mai important și mai puternic decât Iacov, patriarhul ei.

Fiul lui Dumnezeu i-a explicat că nicio apă de pe acest pământ nu poate potoli pentru totdeauna setea omului, nici literal, nici simbolic. Însă „apa vie“ pe care Fiul lui Dumnezeu o dăruia era de un alt fel: ea sătura setea pentru totdeauna și se prefăcea într-un „izvor de apă, țâșnind în viață eternă“.

Domnul Isus vorbea aici despre acea binecuvântare bogată care avea să rezulte din moartea Lui ispășitoare pe cruce. Toți cei care cred în El dobândesc iertarea păcatelor, eliberare de puterea lui Satan, viață eternă și, de asemenea, darul Duhului Sfânt (Ioan 7.38,39).

Orice credincios poate avea acum comuniune cu Dumnezeu și cu Fiul Său, Isus Hristos, prin Duhul Sfânt. În această comuniune își găsește împlinirea deplină dorința omului după viață, dragoste și siguranță.

Citirea Bibliei: Isaia 61.1-11 · Marcu 2.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 32:1-15

Ne puteam aştepta ca „aceste lucruri şi această credin­cioşie“, plăcute lui Dumne­zeu, să-i fie insu­por­ta­bile marelui Vrăj­maş. Ele l-au făcut să se ridice împotriva lui Israel şi a îm­păratului lor.

Bucuria pe care o putem experimenta în Dom­nul nu trebuie să ne facă să uităm de existenţa acestui adversar care dă târcoale în jurul nostru ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită (1 Petru 5.8). Satan deci va prelua ofensiva. El îl îndreaptă împotriva Ierusalimului pe puternicul împărat al Asiriei, care începe prin a adresa popo­rului un mesaj ameninţător şi perfid: „Ezechia“ – le spune el – „vă amăgeşte ca să vă dea morţii prin foamete şi prin sete“ (v. 11). Mare minciună! Nu erau cămările templului pline cu grămezi de provizii strân­se încă de pe vremea când în ţară era belşug (31.10-11)? Şi, graţie ape­ductului pe care împăra­tul tocmai îl construise (comparaţi v. 4 cu 2 Împă­raţi 18.17; 20.20), în interiorul cetăţii curgea apă proaspătă.

Tot aşavorbeşte Înşelătorul şi astăzi. A-l ascul­ta, încercând totodată să rămânem aproape de Domnul Isus, înseamnă să ne expunem la lipsuri şi privaţiuni. Dar noi ştim că adevărul este reversul a ceea ce spune el. Hristos este pâinea vieţii (Ioan 6.48, 51) şi sursa de apă vie (Ioan 7.37), în timp ce, în afara Lui, domneşte setea (v. 4).

O STARE DE SPIRIT PLINĂ DE PACE| Fundația S.E.E.R. România

„Pacea lui Hristos… să stăpânească în inimile voastre…” (Coloseni 3:15).

Dumnezeu vrea ca tu și eu să avem o stare de spirit plină de pace. Cuvântul Său spune, între altele: „Pacea lui Hristos (armonia sufletească) la care aţi fost chemaţi [să trăiți] ca să alcătuiţi un singur trup să stăpânească (să acționeze ca mediator continuu) în inimile voastre [să decideți și să rezolvați cu un scop precis toate întrebările care apar în mințile voastre, în acea stare de pace]…” (Col. 3:15)

Nicio funcție, nicio avere nu are valoare dacă nu ai pace; bani, statut, popularitate – toate sunt lipsite de sens dacă nu ai pace. Pur și simplu, nu poți evalua corect valoarea păcii.

Mulți dintre noi ne petrecem viața încercând să urcăm pe scara succesului, dar de fiecare dată când reușim să urcăm vreo treaptă, pierdem mai mult din liniștea și bucuria noastră (ca să nu mai vorbim de timpul petrecut cu familia noastră). Iar apoi, viețile noastre sunt consumate de presiunea și stresul de a încerca să păstrăm ceea ce am câștigat!

Dar nu avem niciodată un succes adevărat dacă nu avem pace. Unii dintre noi avem mai multe locuri de muncă pentru a dobândi lucrurile cu care lumea ne ademenește, spunându-ne: „Trebuie să ai și asta pentru a fi cu adevărat fericit!” Cum-necum obținem și acele lucruri, dar tot nu avem pace…

În Romani 14:17 citim că „Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.” Dumnezeu dorește, cu adevărat, ca nevoile tale să fie satisfăcute din belșug și să fii în postura de a-i binecuvânta pe alții. Dar nu căuta/nu accepta să obții nimic din ceea ce ar putea în schimb să-ți răpească pacea!