Mana Zilnica

30 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Ei merg din putere în putere, se înfățișează înaintea lui Dumnezeu în Sion.

Psalmul 84.7

Psalmii nu sunt «cartea de cântări» a creștinului. Printre alte lucruri, cei care au scris Psalmii nu au avut cunoștință despre un Domn înviat, aflat în glorie, nici n-au avut Duhul Sfânt locuind în ei. Psalmii însă exprimă, în mod profetic, simțămintele lui Hristos și ale celor din poporul Său pământesc, care se vor baza pe credincioșia Lui în necazul cel mare. Nu tot ce este scris în Scriptură este despre noi, însă putem fi siguri că totul este pentru noi.

Psalmul 84 va fi împlinit în mod literal atunci când Dumnezeu îi va introduce pe cei răscumpărați din Israel în binecuvântarea mileniului (Psalmul 72; Apocalipsa 20.6). El prezintă o frumoasă expresie a dorinței lor (Psalmul 84.1-4), a dependenței (verstele 5-8) și a devotamentului lor față de El (versetele 9-12). Fiii lui Core, care l-au scris, fuseseră cruțați de judecata care căzuse asupra tatălui lor răzvrătit (Numeri 26.9-11). Și noi am găsit îndurare și har pentru a fi închinători ai lui Dumnezeu, în timp ce călătorim către plinătatea binecuvântării aflate în casa Tatălui (Ioan 14.1-4).

În partea de la mijloc a psalmului sunt menționate „drumurile“ croite în inimă (versetul 5). Cât de bine este să fim ridicați în duh deasupra împrejurărilor vieții, prin cunoașterea faptului că ne îndreptăm către căminul nostru în glorie! Vom avea de suferit în această lume marcată de păcat – valea plângerii – însă privirea în sus transformă chiar și aceste împrejurări dureroase în binecuvântări (versetul 6).

Cum am putea altfel să mergem „din putere în putere“ (versetul 7)? Pavel scrie: „Dar avem comoara aceasta în vase de lut, pentru ca măreția puterii să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi […] De aceea, nu cădem de oboseală, ci chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, totuși cel dinăuntru se înnoiește zi de zi“ (2 Corinteni 4.7,16). El a dovedit acest lucru pe când se afla în închisoare: „Am putere pentru toate, în El, care mă întărește“ (Filipeni 4.13).

Trebuie să umblăm cu integritate și să ne încredem în Dumnezeu, pentru a putea să ne bucurăm de ajutorul și de binecuvântarea Lui, iar sursa acestora se găsește în harul și în gloria Sa, care niciodată nu falimentează (Psalmul 84.11,12).

S. Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu cu cele pieritoare, argint sau aur, ați fost răscumpărați din felul vostru deșert de viețuire moștenit de la părinți,  ci cu sângele prețios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată.

1 Petru 1.18,19

Prețul unei vieți

Confruntate cu epidemia din anii trecuți, multe țări și-au blocat populația în casă, chiar cu prețul paralizării sistemului economic național și al cheltuielilor exorbitante pentru a evita decesele. Folosind ca bază de date sumele cheltuite de către statele europene în lupta cu virusul, s-a calculat că, în Europa, „prețul“ mediu al unei vieți omenești este de câteva milioane de euro!

În urmă cu aproximativ 2.000 de ani, prețul vieții lui Isus a fost estimat la „30 de arginți“ – „prețul frumos cu care am fost prețuit de ei“ (Zaharia 11.12,13). Iuda și-a trădat Învățătorul pentru această sumă infimă. Isus cel disprețuit de oameni are o valoare infinită pentru Dumnezeu Tatăl. El este „singurul Său Fiu iubit“. Cu toate acestea, apostolul Pavel trebuie să spună: Dumnezeu „nu L-a cruțat pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți“ (Romani 8.32).

Tu însuți, iubit cititor, ai o mare valoare pentru inima lui Dumnezeu. Noi am căzut toți în sclavia lui Satan, un stăpân aspru și crud, care nu dă nimic, ci doar cere, iar Dumnezeu a trebuit să ne „răscumpere“, plătind un preț mare, „sângele prețios al lui Hristos“ (1 Petru 1.19). Dumnezeu a dat ceea ce avea mai scump, pe Fiul Său iubit. Ești căutător de fericire. Acesta este adevăratul obiectiv al omului. Bunăstarea nu dă fericire; dacă ai inima neliniștită, la ce îți poate servi banul și tot ce dă pământul? Fericirea e în Isus. El a plătit prețul ca tu să fii în pace cu Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Isaia 55.1-13 · Evrei 13.8-16

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 29:1-19

Deşi Cronicile nu menţionează aceasta, am atins punctul în care Domnul, prin împăratul Asi­riei, vine să le ducă în robie pe cele zece seminţii ale lui Israel. Ahaz I-a dat lui Dumnezeu toate moti­vele ca să facă acelaşi lucru şi împărăţiei lui Iuda. Totuşi harul mai are încă o resursă, pe care nimic n-o lăsa să se întrevadă. Această resursă este un împărat credincios: Ezechia. Prin provi­denţa lui Dumnezeu, el a scăpat de îngrozitorul sacrificiu al co­piilor în cinstea lui Moloh, pe care fraţii lui l-au suferit (28.3; 2 Îm­pă­raţi 23.10). El este „un tăciune scos din foc“ (Zaharia 3.2). Ne putem da seama cât de mult trebuie să fi suferit acest tânăr în timpul domniei infame a tatălui său. Ca urmare, încă din prima lui zi pe tron, fără a pierde nici un moment, începe acţiunea de curăţire cu ajutorul preoţilor şi al leviţilor, care sunt men­ţio­naţi pe nume. El începe în prima zi a primei luni a întâiului an (v. 3, 17)! Dragi prieteni, dacă n-aţi făcut încă aşa, începeţi fără întârziere să vă puneţi inimile în ordine. Deschideţi-I larg uşa, Lui, care doreşte să intre. Aruncaţi afară necură­ţia tolerată sub domnia de până acum a prinţului întune­ricului. Sfinţiţi-vă inimile pentru Domnul Isus Hristos. El vrea să facă din ele o casă a Lui, de acum pentru totdeauna.

IZBÂNDA VINE DE LA DOMNUL! | Fundația S.E.E.R. România

„Eu le-am răspuns: „Dumnezeul cerurilor ne va da izbânda. Noi, robii Săi, ne vom scula şi vom zidi…” (Neemia 2:20)

Ierusalimul avea zidurile dărâmate și era lipsit de apărare împotriva dușmanilor săi. Așa că Neemia a adunat o echipă pentru a reconstrui zidurile. El nu avea nicio pregătire pentru această muncă – nu era arhitect sau constructor. Ierusalimul era departe, iar el nu fusese niciodată acolo. Oricum ai privi lucrurile, el nu era calificat pentru această sarcină.

Acesta este un numitor comun cu mulți dintre oamenii pe care Dumnezeu i-a folosit într-un mod remarcabil. Noe era fermier, când a fost chemat să construiască ditamai corabia în deșert. David a fost cioban, dar a doborât fără ezitare un filistean gigantic. Neemia, un fel de barman, a simțit chemarea de a reconstrui zidurile Ierusalimului.

Când vine vorba de a face voia lui Dumnezeu, pasiunile rânduite de Dumnezeu sunt considerabil mai importante decât orice abilitate umană cu care putem contribui. De fapt, Dumnezeu ne folosește adesea în slujirea în care suntem cei mai nepricepuți! În acest fel, El primește toate laudele.

Dar înțelege un lucru: atunci când Dumnezeu îți dă o „povară”, o „pasiune” sau o „viziune”, ai de făcut o alegere. Neemia avea deja o slujbă bună. Să fii paharnicul regelui era ca și cum ai fi fost mâna lui dreaptă. Nu se bucura doar de siguranța locului de muncă, se bucura de avantajele și privilegiile poziției sale. Ar fi fost confortabil să rămână acolo unde era. Dar dacă ar fi ales să facă asta, ar fi ratat voia lui Dumnezeu, ar fi ratat șansa de-a avea o carte care să-i poarte numele în Biblie și nu ai fi auzit despre el chiar acum.

Te-a chemat Dumnezeu să faci ceva (pe toți copiii Lui îi cheamă) și te simți necalificat? Trebuie să reții că atunci când Dumnezeu te cheamă, El te echipează, îți oferă resurse, te călăuzește și îți garantează succesul!