Mana Zilnica

27 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Moise s-a suit din câmpiile Moabului pe muntele Nebo, pe vârful Pisga, care este în dreptul Ierihonului. Și Domnul i-a arătat toată țara.

Deuteronom 34.1

Greșeala lui Moise (4)

Moise a avut acum parte de un har deosebit de la Dumnezeu. Cu toate că Domnul nu i-a îndepărtat încercarea, El i-a îndulcit pedeapsa. Dacă noi, ca oameni credincioși, suntem neascultători, Dumnezeu ia măsuri de educare. Ele sunt adesea foarte grele. Ne lovesc dur. Dar, dacă ne plecăm sub ele, atunci Domnul ne îndulcește situația care este o urmare a neascultării noastre.

Așa a făcut El și cu Moise. L-a luat cu Sine pe muntele Pisga și i-a cerut: „Ridică-ți ochii spre apus și spre nord și spre sud și spre răsărit și privește-o cu ochii tăi“ (Deuteronom 3.27). De pe acest munte, Moise a putut vedea toată țara Canaan. Însuși Dumnezeu i-a arătat-o. Dar El i-a confirmat, de asemenea: „Tu nu vei trece Iordanul acesta“. În îndurarea Sa, Dumnezeu ne ajută și pe noi să purtăm greul – pe care l-a așezat asupra noastră și nu-l mai îndepărtează – să nu descurajăm. Dacă ne plecăm sub mâna Sa puternică, El ne ajută și ne ușurează povara. Nu-i așa că avem un Dumnezeu minunat?

Dumnezeu l-a onorat pe slujitorul Său fidel prin faptul că El Însuși l-a înmormântat. Acest lucru nu-l găsim la niciun alt om. Pentru că nimeni nu a știut unde este mormântul său, nu s-a putut face din mormântul său un loc de pelerinaj sau un templu al idolilor. În versetul 9 din Epistola lui Iuda observăm că diavolul a avut probabil tocmai o asemenea intenție. Dumnezeu este împotriva oricărei idolatrizări a omului; cu toate acestea, El l-a onorat pe slujitorul Său. El a spus despre Moise: „Și nu s-a mai ridicat profet în Israel ca Moise, pe care să-l fi cunoscut Domnul față către față“ (Deuteronom 34.10).

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciți, robiți diferitelor pofte și plăceri, trăind în răutate și în invidie, vrednici de a fi urâți și urându-ne unii pe alții. Dar, când s-a arătat bunătatea și dragostea de oameni a lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, El ne-a mântuit.

Tit 3.3-5

Judecătorul Clement și condamnatul său

Charles Colson (1931-2012), un consilier al Președintelui Nixon, a fost antrenat în afacerea Watergate (un scandal politic care a implicat spargerea clădirii de birouri Watergate) și întemnițat pentru câteva luni. Când a devenit credincios, el și-a dedicat tot timpul pentru vestirea evangheliei în închisorile din America. Vizitatori voluntari se alăturau frecvent grupului său, numit „Prietenii în închisoare“, pentru a le spune evanghelia prizonierilor.

După una dintre aceste vizite, trecând prin punctul de control de la ieșirea din închisoare, Colson a observat că unul dintre vizitatori, însuși judecătorul Clement, nu a mai urmat grupul. S-a întors și l-a găsit în celula prizonierului James Brewer. „Numai o clipă“, i-a spus el, „e ceva important. Știi, eu am fost judecătorul care l-a condamnat pe James la pedeapsă maximă. Dar acum el este fratele meu și avem nevoie de un moment să ne rugăm împreună“. — „Am rămas uluit în pragul acelei celule“, relatează Colson, „căci în fața mea se aflau doi bărbați, unul cu putere, celălalt fără nicio putere, unul alb, altul negru, unul care condamnă, altul condamnat“.

Oriunde, în afara Împărăției lui Dumnezeu, acel prizonier ar fi fost gata să-l atace pe cel care l-a condamnat atât de aspru și care l-a trimis în acea celulă. Dar acum ei erau acolo în consens, se rugau, iar pe fețele lor se putea citi fericirea. Părăsind închisoarea, judecătorul Clement i-a mărturisit că zilnic se rugase pentru Brewer din momentul în care îl condamnase, cu patru ani în urmă.

Citirea Bibliei: Isaia 52.1-15 · Evrei 12.12-17

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 27:1-9

Acest scurt capitol evocă numai lucruri bune despre Iotam, fiul şi succesorul lui Ozia. Cu toate că şi el a devenit puternic (v. 6), a ştiut să tragă învăţăminte din îngro­zi­toa­rea lecţie primită de tatăl său, cum subliniază v. 2. Iată un semn de înţelepciune! Dacă învăţăm din expe­rienţa altora, vom evita să trecem personal prin aceeaşi şcoală dureroasă. Iotam triumfă asu­pra fiilor lui Amon. Care este secretul lui? Să-l reţinem, dacă dorim să obţinem şi noi această putere divină: „Şi-a rânduit căile înain­tea Domnului Dum­nezeului său“ (v. 6). A-şi rândui necurmat căile în­sea­mnă a-şi acorda mersul potrivit instrucţiunilor Scrip­tu­rilor şi a păşi înaintea lui Dumnezeu pe o cale care primeşte aprobarea Lui. „Cumpăneşte cărarea picioarelor tale şi toate căile tale să fie bine rânduite. Nu te abate nici la dreapta, nici la stân­ga; depărtează-ţi piciorul de la rău“ (Prov. 4.26-27).

Cu tristeţe vedem că poporul nu urmea­ză exem­plul acestui împărat credincios! Ba înc㠄poporul se strica tot mai mult“ (v. 2). De aceea, domnia lui Iotam nu poate fi con­siderată o peri­oadă de renaştere, ca cea pe care Duhul lui Dum­nezeu o va produce în timpul domniilor lui Ezechia şi a lui Iosia.

RUGĂCIUNEA (1) | Fundația S.E.E.R. România

„…Trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase.” (Luca 18:1)

Un masterand de la Universitatea Princeton a intrat odată în biroul lui Albert Einstein și l-a întrebat: „Ce a mai rămas de cercetat în lume pentru o lucrare originală de dizertație?”

Genialul om de știință a răspuns scurt: „Despre rugăciune!” Einstein nu a fost singura persoană care a fost curioasă cu privire la rugăciune. Domnul Isus ne-a dat învățătură despre rugăciune, iar motivul a fost acela că ucenicii i-au cerut acest lucru. Poate că nu au dorit să scrie dizertații pe această temă, dar au vrut să știe cum să se roage. Este singurul loc și moment din Biblie în care cineva învață clar pe altcineva cum să se roage… și totul a plecat de la cererea ucenicilor. Biblia spune: „Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm…” (Luca 11:1) Cred că ucenicii L-au analizat pe Isus în timp ce Se ruga. Aparent, felul în care Se ruga El era atât de diferit de felul în care se rugau ei, încât au spus: „Învață-ne să ne rugăm așa cum te rogi Tu!”

Înainte ca Isus să hrănească mulțimea în mod supranatural, să-Și aleagă cei doisprezece ucenici sau să potolească furtuna de pe Marea Galileei, El și-a făcut timp să Se roage. Iar rezultatele rugăciunilor Sale au fost atât de uimitoare încât ucenicii au spus: „Doamne, învață-ne să ne rugăm!”

Rugăciunea nu înseamnă doar să Îi spui lui Dumnezeu ce ai nevoie, ci să te apropii de Dumnezeu. După cum scria un pastor: „Este aproape ca și cum Dumnezeu ar spune: „Nu-mi aduce lista ta de cumpărături. Știu deja ce este pe ea. Ne vom ocupa de asta mai târziu. Adu-mi inima ta. Adu-mi dragostea ta. Adu-mi atenția ta întreagă!”

Rugăciunea nu înseamnă în principal să obții lucruri de la Domnul, ci înseamnă să petreci timp cu Domnul!