26 Octombrie 2025
DOMNUL ESTE APROAPE
Suie-te pe vârful Pisga și ridică-ți ochii spre apus și spre nord și spre sud și spre răsărit și privește-o cu ochii tăi: pentru că tu nu vei trece Iordanul acesta.
Deuteronom 3.27
Greșeala lui Moise (3)
De ce a procedat Domnul așa de dur cu Moise? Putem observa trei motive:
1. Pentru că Moise a lovit pentru a doua oară stânca, în loc să-i vorbească, distrugând astfel imaginea care indică spre jertfa Domnului Isus, săvârșită o dată pentru totdeauna.
2. Pentru că Moise a lovit stânca cu toiagul său. Astfel, el a pus un semn al judecății, cu toate că Dumnezeu a vrut să acționeze în har. Și, în ciuda acestei greșeli, Domnul în har a lucrat.
3. Pentru că Domnul a vrut să-Și proslăvească măreția Sa prin judecată. Ca să înțelegem la ce se referă acest lucru, să privim la un exemplu: o mamă le poruncește copiilor ei ceva sub amenințarea pedepsei; dacă ei nu urmează porunca ei, ea trebuie să dispună exercitarea pedepsei anunțate, altfel își pierde autoritatea în fața copiilor. Așa acționează și Dumnezeu. Dacă El poruncește sau rânduiește ceva în Cuvântul Său, El trebuie – dacă noi nu ascultăm de El – să acționeze educând, pentru a-Și preamări măreția.
Moise s-a plecat sub mâna lui Dumnezeu, care îl educa.
«În loc să suspini cu amar, fii smerit», sunt versurile unei cântări – și acest lucru l-a făcut Moise.
M. Billeter
SĂMÂNȚA BUNĂ
Pentru că Mă iubește, Îl voi salva, Îl voi pune pe înălțime, pentru că a cunoscut Numele Meu.
Psalmul 91.14
„Îl voi salva“
Avem tendința să ne gândim mai mult la dragostea lui Isus față de noi, decât la dragostea lui Isus față de Dumnezeul Său. Totuși, prima cerință a legii, pe care numai Domnul Isus a împlinit-o, este: „Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta și cu toată gândirea ta“ (Luca 10.27). Și acest lucru este eminamente evident.
Dragostea Lui față de Dumnezeu este motivul care a stat la baza comportamentului și a îndemnurilor Sale în toate lucrurile. Aceasta a fost demonstrată nu numai în condiții ușoare sau plăcute, ci și în suferințele pe care le-a îndurat constant într-o lume potrivnică lui Dumnezeu. În fața ostilității și a persecuțiilor, El a acționat mereu în har și adevăr, fiind plin de iubirea Celui care L-a trimis în lume și pe Care L-a revelat.
Chiar și atunci când oamenii plini de ură au pus mâinile pe Fiul cel Sfânt al lui Dumnezeu și L-au răstignit, vedem perfecțiunea dragostei Lui prin modul în care acceptă toate fără murmur. Apoi, în supunere deplină față de voia lui Dumnezeu, El Se oferă pe Sine ca jertfă pentru păcat și suferă judecata pe care o meritam noi. Răspunsul lui Dumnezeu este pe măsură: „Îl voi salva“. Cum Și-a câștigat El dreptul la această salvare? El a înviat, triumfând asupra puterii păcatului, a morții și a lui Satan. Dumnezeu L-a înălțat foarte mult, așezându-L pe tronul Său. El este demn de toată cinstea și adorarea noastră!
Citirea Bibliei: Isaia 51.12-23 · Evrei 12.1-11
de Jean Koechlin
2 Cronici 26:16-23
Cinci împăraţi: Asa, Iosafat, Ioas, Amaţia, Ozia! Cinci istorii având între ele o tragică similitudine! De cinci ori, după un început cu succes al domniei, câte o capcană diferită a dus la o cădere fatală.
Să reţinem bine numele fiecăruia dintre aceste laţuri, pentru că vicleanul Vrăjmaş n-a încetat să le folosească pentru a-i face pe copiii lui Dumnezeu să se poticnească. La Asa a fost sprijinirea pe ajutorul lumii; la Iosafat, alianţa şi prietenia pe care a legat-o. Ioas a căzut când a fost flatat, în timp ce Amaţia s-a întors la idoli. În sfârşit, aici vedem mândria spirituală (1 Ioan 2.16) făcându-l pe Ozia să se prăbuşească.
Numele acestui împărat înseamnă puterea lui Dumnezeu; vine însă momentul când va folosi această putere pentru sine însuşi, ceea ce îi va aduce căderea (v.16). În faţa preoţilor pe care are îndrăzneala să-i înlocuiască din funcţiile lor sfinte, mâna lui Dumnezeu îl loveşte solemn, într-un fel vizibil pentru toţi (Prov. 16.18). Mândria se află în adâncul inimii fiecăruia dintre noi înainte de a apărea în afară, ca lepră pe frunţile noastre. Dacă noi o judecămimediat, Dumnezeu nu va mai fi constrâns să ne aplice o pedeapsă, poate prin umilirea noastră în public.
RUGĂCIUNEA (1) | Fundația S.E.E.R. România
„Doamne, învaţă-ne să ne rugăm…” (Luca 11:1)
Demonstrând un nivel neobișnuit de onestitate, un pastor spunea: „Rugăciunea este cea mai mare luptă pe care o am. Este dificil să menții o viață de rugăciune consecventă și, mai ales, este dificil să menții convingerea că aceasta face vreun bine uneori… Rugăciunea nu este ceva natural pentru majoritatea dintre noi. Știm că ar trebui să fie un dialog, dar de multe ori pare un monolog. Și parcă nu e nimic mai rău decât să încerci să vorbești cu cineva care nu îți răspunde!
Nu ne place să recunoaștem, dar de multe ori ceea ce ne întrebăm cu adevărat despre rugăciune este: „Cum pot să mă rog astfel încât Dumnezeu să-mi dea ceea ce vreau?” Un băiețel a fost întrebat dacă își spune rugăciunea în fiecare seară. El a răspuns: „Nu, în unele nopți nu am nevoie de nimic!”
Rugăciunea nu se referă la cuvintele specifice pe care le folosești sau la durata de timp pe care o petreci rugându-te. Este vorba despre cunoaștere. Este vorba despre construirea unei relații. Dacă ai ceva de discutat cu cineva, ai putea spune: „Trebuie să găsim un loc și-un timp să putem vorbi!” Vrei să te asiguri că ești auzit și că auzi ce are de spus cealaltă persoană.
Atunci când elimini zgomotul acestei lumi, îți maximizezi capacitatea de a-L auzi pe Dumnezeu și Îi arăți lui Dumnezeu că iei în serios relația ta cu El!” Psalmistul vorbește despre „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic…” (Psalmul 91:1).
Așadar, ai tu un „loc tainic” unde poți fi singur cu Dumnezeu? Poate fi oriunde… dar găsește un loc unde să mergi și să vorbești cu Dumnezeu!
Mana Zilnica 