24 Octombrie 2025
DOMNUL ESTE APROAPE
Și Domnul le-a zis lui Moise și lui Aaron: „Pentru că nu M-ați crezut, ca să Mă sfințiți înaintea ochilor fiilor lui Israel, de aceea nu voi veți duce această adunare în țara pe care le-am dat-o“. Acestea sunt apele Meriba, unde fiii lui Israel s-au certat cu Domnul, și El S-a sfințit în ei.
Numeri 20.12,13
Greșeala lui Moise (1)
Principiul din Galateni 6.7 este valabil și pentru cel credincios: „Nu vă amăgiți: «Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; pentru că ce seamănă omul, aceea va și secera»“. Ceea ce semănăm în viață, prin faptele și prin cuvintele noastre, va aduce rod. Cine seamănă pentru duhul va culege de la duhul viață veșnică. Cine seamănă pentru carne va culege de la carne pierzare.
Acest principiu, al semănatului și al recoltatului, l-au trăit odinioară și Moise și Aaron. Dumnezeu le-a reproșat: „Pentru că nu M-ați crezut, ca să Mă sfințiți înaintea ochilor fiilor lui Israel“. Ei nu sfințiseră harul lui Dumnezeu. Aceasta a fost greșeala lor. În acest punct au eșuat. Dumnezeu a vrut să-l ducă pe poporul Său prin har la țintă. „De aceea nu voi veți duce această adunare în țara pe care le-am dat-o“, a fost consecința dură. Aceasta a fost o pedeapsă dureroasă pentru Moise; el a recoltat ceea ce a semănat când a fost o singură dată neascultător!
Moise a resimțit dur această pedeapsă. Și, deoarece pentru el a fost așa de grea, el nu numai că s-a rugat, ci s-a rugat fierbinte Domnului. Oare nu a condus el, Moise, acest popor mulți ani neobosit prin pustie? Nu a rămas el statornic în lucrarea lui, în ciuda respingerii, a neascultării și a nemulțumirii poporului? Ba da, el a stăruit cu credincioșie în lucrarea sa. Dar acum nu putea să o finalizeze. El nu avea voie să ducă poporul în țară. Ce triumf al slujbei sale ar fi fost aceasta! Dar tocmai acest lucru nu i s-a permis.
De aceea, Moise s-a rugat stăruitor: „Doamne Dumnezeule, Tu ai început să arăți robului Tău măreția Ta și mâna Ta cea tare“. Apoi a adăugat: „Lasă-mă, Te rog, să trec și să văd țara cea bună“. Observăm motivul pentru care ar fi dorit să ducă poporul în țară. Chiar dacă ar fi fost un triumf al slujbei lui, pe el nu-l interesa persoana sau onoarea sa. El dorea să vadă binecuvântarea promisă acestei țări. Deoarece Dumnezeu o numise ca fiind o țară bună, și pentru Moise era o țară bună, iar el ar fi dorit să o vadă. De aceea l-a lovit așa de greu faptul că nu a avut voie să intre în țară!
M. Billeter
SĂMÂNȚA BUNĂ
Dacă cineva nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.
Ioan 3.3
Slujitorul de la biserică și nașterea din nou
Am crescut într-o familie creștină, considerând Biblia o carte sfântă. Am devenit membru al unei biserici și am ajutat acolo mulți ani, timp în care am vorbit adesea cu clericii, cu diaconii și cu prezbiterii. Nimeni nu m-a întrebat vreodată dacă sunt un copil al lui Dumnezeu. Am planificat activități ale bisericii, am administrat finanțele ei și am organizat partea muzicală a slujbelor. Nimeni nu era interesat de relația mea cu Dumnezeu. Am programat și am participat la activitățile bisericii fără a mă gândi vreodată la aspectul spiritual.
Mai târziu l-am întâlnit pe un prieten și i-am povestit cum s-a dezvoltat biserica în ultimele decenii și cum a devenit ea mai atractivă. El a răspuns: „De acord, dar întrebare este: S-a predicat acolo evanghelia? Le este tuturor clar că fiecare trebuie să se întoarcă la Dumnezeu și să fie născut din nou?“. Acel răspuns m-a șocat: eu nu auzisem niciodată că cineva trebuia să se convertească în mod personal. L-am întrebat pe prietenul meu ce voia să spună cu asta, iar el mi-a explicat că nimeni nu poate fi salvat prin fapte bune sau prin forme religioase, ci numai prin întoarcerea la Dumnezeu, prin credința în Isus Hristos. Eram iritat și agitat, dar l-am ascultat de curiozitate când a citit din Biblie: „Cine însetează să vină; și cine vrea, să ia apa vieții fără plată“ (Apocalipsa 22.17). Scria oricine, așadar mă includea și pe mine. Am înțeles că nici apartenența la o biserică și nici lucrarea în biserică nu mă puteau salva. Trebuia să fiu născut din nou, prin har.
Citirea Bibliei: Isaia 50.1-11 · Evrei 11.17-31
de Jean Koechlin
2 Cronici 25:1-13; 25:25-28
Amaţia succedă tatălui său, Ioas. În ansamblu, el începe prin a face ce este bine în ochii Domnului. Cuvântul însă adaugă: dar nu cu o inimă întreagă (v.2). O inimă perfectă nu semnifică nicidecum inexistenţa păcatului, ci faptul că are o voinţă hotărâtă de a face doar un singur lucru: să-I placă lui Dumnezeu prin ascultarea de El (comp. Filipeni 3.15 cu v. care le precedă în Filipeni 3).
Prima greşeală: Amaţia merge la război împotriva lui Edom şi angajează o sută de mii de mercenari din Israel pentru a-şi întări armata. Fiind mustrat de un om al lui Dumnezeu, Amaţia se supune şi triumfă asupra vrăjmaşilor săi. Dar apoi, ce cădere! În această inimă împărţită a lui Amaţia, idolii edomiţilor îşi găsesc un loc şi îl ocupă (v. 14). Şi, pentru că este imposibil să slujeşti şi lui Dumnezeu şi lui Mamona (Matei 6.24; Luca 16.13), din acest moment Domnul dispare din gândurile sale. Amaţia s-a abătut de la a-L urma pe Domnul (v. 27). Dacă Isus nu ne umple toată inima, Vrăjmaşul va şti cum să ocupe locul rămas liber.
După ce a suferit o înfrângere ruşinoasă în mâinile împăratului lui Israel, sărmanul Amaţia mai trăieşte încă cincisprezece ani, după care este omorât, fără să fi dat între timp vreun semn de pocăinţă.
CREDINCIOȘIA | Fundația S.E.E.R. România
„Stăpânul său i-a zis: Bine, rob bun şi credincios…” (Matei 25:23)
Domnul Isus începe pilda talanților cu aceste cuvinte: „Atunci, Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care… și-a încredințat avuția…” (Matei 25:14) Iar unul dintre cele mai importante lucruri pe care El le subliniază este importanța de a fi credincios.
Că Dumnezeu îți dă cinci talanți, doi talanți sau un singur talant, lucrul care contează pentru El este credincioșia ta. „Stăpânul său i-a zis: ‘Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău.” (vers. 21)
Să remarcăm că El nu a spus: „Bine, rob faimos” sau „rob strălucit”… ci „rob credincios”! Hristos vorbește despre cei care adesea trec neobservați, dar sunt indispensabili scopurilor Sale. El vorbește despre cei care nu suflă în trâmbiță, nu flutură steaguri și nu cer aplauze… El vorbește despre cei care apar zi de zi și își folosesc talentele pe care Dumnezeu li le-a dat, pentru a face munca pe care El le-a încredințat-o. Nebăgați în seamă de oameni, dar observați și răsplătiți de Dumnezeu! „Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care aţi ajutorat şi ajutoraţi pe sfinţi.” (Evrei 6:10).
Aceste cuvinte îi descriu pe aceia care se feresc de lumina reflectoarelor și sunt fericiți să slujească în umbră. Îi descriu pe aceia care nu numai că pornesc în cursă, dar o și parcurg zi de zi, care nu se opresc până nu ajung la linia de sosire. S-ar putea ca alții să nu creadă că tu aduci mari schimbări, dar Dumnezeu o face. În timp ce alții pun mare preț pe nivelurile de calificare și de succes, Dumnezeu te măsoară prin credincioșia ta.
Așadar, azi – și de azi! – fii credincios în lucrul încredințat ție!
Mana Zilnica 