Mana Zilnica

22 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că a și fost bolnav, aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut milă de el, și nu numai de el, ci și de mine, ca să nu am întristare peste întristare.

Filipeni 2.27

Epafrodit i-a dus apostolului Pavel un dar din partea adunării din Filipi, călătorind aproape o mie cinci sute de kilometri. După ce a ajuns la Roma, el s-a îmbolnăvit (versetul 30) și s-a întristat gândindu-se la suferința celor din Filipi, când aceștia aveau să audă că se îmbolnăvise în timpul călătoriei în care ei îl trimiseseră (versetul 26). Dumnezeu însă a avut milă de Epafrodit și l-a vindecat. Dumnezeu a avut astfel milă și de Pavel, care s-ar fi întristat foarte mult dacă Epafrodit ar fi murit, după ce fusese deja întristat văzându-l în suferință.

Suferința poate fi uneori egoistă; în cazul acestor doi oameni, ea era însă lipsită de egoism. Pavel și-ar fi putut folosi darul de vindecare (Fapte 19.11,12), însă în mod evident a înțeles că aceasta nu era voia lui Dumnezeu, lucru la care așa-zișii vindecători de astăzi ar trebui să ia bine seama. După ce sănătatea lui Epafrodit a fost restabilită, Pavel l-a trimis înapoi acasă, fiind bucuros la gândul că filipenii aveau să fie foarte mângâiați să-l vadă sănătos și bine.

Mai devreme în epistola sa, Pavel a scris că, pentru el, moartea era „un câștig“, fiindcă însemna să fie „cu Hristos“, ceea ce era „cu mult mai bine“ (Filipeni 1.21,23); însă el știa bine cât de greu le este celor lăsați atunci când cineva drag lor pleacă la Domnul. Apostolul simțea adânc suferințele prin care alții treceau.

Avem și noi nevoie să ne cercetăm cu privire la felul în care ne gândim la ceea ce simt alții. Nu dorim să încurajăm cultivarea victimizării – exemplul lui Pavel ne ferește de o asemenea tendință (Filipeni 1.14-18) – ci dorim să învățăm ceea ce el a învățat atunci când Domnul Isus i S-a adresat din glorie, spunându-i: „Saul, Saul, pentru ce mă persecuți?“ (Fapte 9.4). Domnul nostru simte împreună cu noi atunci când suferim (Evrei 4.15), fiindcă suntem mădularele trupului Său (1 Corinteni 12.27), iar El știe ce înseamnă suferința, fiindcă a fost „Omul durerilor“ pe acest pământ (Isaia 53.3).

S. Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

Depărtează de la mine deșertăciunea și minciunile; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție; hrănește-mă cu pâinea de care am nevoie zilnic, ca nu cumva, fiind sătul, să Te tăgăduiesc și să zic: „Cine este Domnul?“. Sau ca nu cumva, fiind sărac, să fur și să iau în deșert Numele Dumnezeului meu.

Proverbe 30.8,9

Fântâni crăpate

Banii ne pot corupe și atunci când îi avem de prisos, dar și atunci când ne lipsesc. Cei săraci sunt tentați ca, prin înșelătorie, justificată în ochii lor, să obțină cele necesare vieții. Nu așa!

Domnul vorbește despre pâinea zilnică de care avem nevoie (Matei 6.11), iar apostolul Pavel vorbește despre „mulțumirea“ în ceea ce privește hrana și îmbrăcămintea (1 Timotei 6.7,8), referindu-se la un stil de viață modest. Ar trebui creștinii să se lepede de tot ceea ce i-ar face să trăiască dincolo de un stil de viață simplu? Nu neapărat, dar casele noastre, hainele noastre și modul nostru de viață ar trebui să reflecte o anumită formă de sobrietate. Nu sunt de niciun folos fântânile crăpate! Rezervoare de apă fără apă…

În Răsărit se întâmplă câteodată ca un om să sape ani de zile un puț într-o stâncă, în speranța să-l umple cu apă când va veni timpul ploilor. În urmă vin ploile și pârâiașele aduc apa în puț, însă, lucru de mirare, apa nu se ridică, pentru că puțul este crăpat. Ce dezamăgire! Toată munca lui a fost zadarnică, iar el moare de sete! Aștepți să găsești vreo satisfacție în lucrurile pământești? Mai curând sau mai târziu vei vedea că toate puțurile sunt crăpate! „M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, și și-au săpat fântâni, fântâni crăpate, care nu țin apă“ (Ieremia 2.13)

Citirea Bibliei: Isaia 49.1-13 · Evrei 11.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 23:12-21

Încoronarea lui Ioas şi apariţia lui în public au dejucat toate planurile răutăcioasei Atalia. În acelaşi fel, învierea Domnului Isus a nimicit pla­nurile Vrăjmaşului.

Uzurpatoarea este trecută prin ascuţişul săbiei. Pe­deap­sa ei subită o ilustrează pe cea a lui Antihrist la  apa­riţia Domnului. Acel „om al păcatului“ va fi aruncat de viu în iazul de foc, împreună cu capul imperiului roman.

Cu toate acestea, ca şi mama ei Izabela, Atalia, această femeie dezgustătoare, ucigaşă a propriilor copi­laşi, ne duce cu gândul la falsa Bise­rică, marea creş­tinătate cu numele. Ea a vrut să domnească sacrificând în acest scop sufletele de careeraresponsabilă.CareestejudecataluiDum­nezeu? „Pentru că zice în inima ei: ŤŞed ca îm­pă­răteasă şi nu sunt văduvă şi nu voi vedea nicidecum în­tris­ta­reať, de aceea, într-o singură zi vor veni plăgile ei, moarte şi întristare şi foamete şi va fi arsă în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care o jude­că, este puternic“ (Apocalipsa 18.7-8). Moartea Ataliei este urmată de cea a lui Matan, preotul lui Baal, apoi de introducerea cere­monială a dom­niei lui Ioas.

EȘTI ÎN CĂUTAREA UNUI SENS? | Fundația S.E.E.R. România

„Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune…” (Eclesiastul 1:14)

Ai cumva impresia că dacă ai avea mai mulți bani sau mai mult succes, ai fi fericit?

Tenismenul german Boris Becker a declarat: „Am câștigat Wimbledonul de două ori, o dată ca cel mai tânăr jucător. Eram bogat. Aveam toate bunurile materiale de care aveam nevoie… La fel ca starurile de cinema și din muzică ce ajung să se sinucidă – ei au totul, și totuși sunt atât de nefericiți. Eu nu aveam pace interioară.”

Înțeleptul Solomon a făcut aceeași descoperire: „Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt!” El a încercat religia, educația, banii, proiectele de lucrări publice, faima, scrisul creativ și plăcerea senzuală: „Tot ce mi-au poftit ochii le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea. Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt şi că nu este nimic trainic sub soare.” (Eclesiastul 2:10-11) Pentru ca în cele din urmă, în ultimul capitol al cărții Eclesiastul, Solomon să găsească ce căuta, ajungând la concluzia potrivită: „Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.” (Eclesiastul 12:13)

 Înțeleptul acesta a descoperit că viața nu se construiește pe lucruri, ci pe relații. Iar prima și cea mai importantă relație pe care trebuie s-o ai este relația cu Dumnezeu.

S-ar putea să te întrebi: „Cum Îl găsesc pe Dumnezeu?” Prin Hristos! Domnul Isus a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6) Poți deci să ai o relație cu Dumnezeu, care să-ți schimbe viața, punându-ți încrederea în Isus Hristos!