Mana Zilnica

21 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Auzisem de Tine, cu auzul urechii, dar acum ochiul meu Te vede. De aceea mi-e scârbă de mine și mă pocăiesc în țărână și cenușă.

Iov 42.5,6

Adevărata pocăință este judecata de sine. Chiar și Iov, deși era un sfânt, a trebuit să fie adus în punctul în care s-a detestat pe sine. Abia când L-a văzut pe Dumnezeu, și nu mai înainte, Iov a recunoscut: „De aceea mi-e scârbă de mine și mă pocăiesc în țărână și cenușă“ (Iov 42.6). Conform Noului Testament, astăzi putem spune că, unde există credință în Domnul Isus Hristos, acolo se va arăta și pocăința față de Dumnezeu (Fapte 20.21).

Pocăința nu înseamnă numai schimbare de gândire, așa cum este ea deseori definită. Fără îndoială, dacă Duhul Sfânt lucrează pocăința, atunci în legătură cu ea este și o schimbare a gândirii. Însă poate avea loc o schimbare de gândire și fără ca persoana respectivă să se plece sub sentința lui Dumnezeu. Dar, dacă omul se pleacă sub sentința lui Dumnezeu, cu siguranță se va arăta și o schimbare de gândire. Este foarte important contextul în care este folosit un anumit cuvânt de către Duhul Sfânt (cuvântul grecesc „metanoia“ înseamnă „gândire de după“ sau „schimbare de gândire“).

Femeia siro-feniciană din Marcu 7 este un exemplu pentru cineva care s-a pocăit în timpul vieții Domnului Isus pe pământ. Doar când a recunoscut că ea se aseamănă cu acei „căței“ necurați, disprețuiți, a primit binecuvântarea Domnului. Faptul că bucuria rezultă din pocăință vedem foarte clar și în exemplul fiului risipitor. El a recunoscut nevrednicia sa de a fi numit „fiu“, pentru că păcătuise împotriva cerului și împotriva tatălui său. Dar apoi auzim de două ori despre bucurie: „Dar trebuia să ne veselim și să ne bucurăm“ (Luca 15.21-32).

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mulțumind Tatălui, care … ne-a eliberat din stăpânirea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Sale, în care avem răscumpărarea, iertarea păcatelor.

Coloseni 1.12-14

Eliberat și apoi strămutat în Împărăția Fiului

Cineva a scris cândva că cei mai renumiți scriitori de bestsellere din istorie – de la filosofi, teoreticieni politici, până la predicatori ai Bibliei – au promis cititorilor lor eliberarea de toate formele de rău.

Mesajul răscumpărării se află într-adevăr în prim-planul Bibliei. Dar acesta nu este unicul motiv pentru care Cuvântul lui Dumnezeu este citit atât de mult. Mulți au descoperit că îndrumarea, bucuria și puterea pentru toate situațiile din viață se găsesc în Biblie. Lucrul cel mai însemnat, decisiv chiar, este că această carte ne pune în contact cu Dumnezeu și cu Fiul Său, Isus Hristos. Acest fapt face ca Biblia să fie actuală și o deosebește de alte cărți.

În ceea ce privește răscumpărarea, marile minți din istoria omenirii nu și-au îndeplinit promisiunea de mântuire. Numai în Isus Hristos răscumpărarea a fost un fapt experimentat și mărturisit de nenumărați creștini. Ei au fost eliberați de vina lor și de amenințarea judecății. Au experimentat, de asemenea, eliberarea de sub puterea exterioară și sinistră a diavolului.

Aceasta a fost lucrarea lui Dumnezeu prin Isus Hristos, „Fiul dragostei Sale“, așa cum este El numit în versetul de astăzi. Această răscumpărare nu a fost lipsită de preț: Fiul lui Dumnezeu a plătit răscumpărarea pentru ea, murind pentru cei păcătoși ca înlocuitor al lor. Oricine se bazează pe El prin credință este răscumpărat, este strămutat în Împărăția Fiului dragostei Sale.

Citirea Bibliei: Isaia 48.9-22 · Evrei 10.31-39

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 23:1-11

De data aceasta, în mijlocul nopţii morale care domneşte în Iuda, este ca şi cum un far îşi proiectează fascicu­lul de lumină asupra lui Ioas, importantul prin­ţi­şor. Toate sfaturile lui Dumnezeu îl vizează de acum înainte pe acest copil slab, ultimul „fiu al lui David“ (Ps. 89. 29, 36).

Câte analogii aici cu o altă perioadă, şi mai în­tunecată, când Irod avea să ocupe pe nedrept tro­nul la Ierusalim! Adevăratul împărat al iudeilor, născut în Betleem, a fost scăpat, ca şi Ioas aici, de la masacrul ordonat de uzur­pator. De-a lungul întregii vieţi, Isus a rămas ascuns sub umilul „chip de rob“ pe care a ales să-l poarte. Şi, chiar acum, El este ascuns de ochii lumii, în cer, unde numai credinţa Îl poate vedea şi cunoaşte. În acest capitol avem un exemplu al zilei arătării Lui în glorie. Precum aceşti leviţi şi aceste că­petenii ale poporului, aceia care astăzi Îi slujesc şi-L aşteaptă vor fi cu El în ziua aceea. Ei se vor arăta împreună cu Isus în glorie(vezi Colo­s. 3.4; 1 Tes. 3.13). Cât de privilegiaţi suntem pentru că facem par­te din escorta binecuvântată şi putem să fim „cu împăratul când intră şi când iese“ (v.7)! Şi, pen­tru că aceasta este partea noastră, a creştinilor, să ne ţinem aproape de El prin credinţă, încă de acum, când, pentru încă puţină vreme, El Se află în afara vederii noastre, în cer!

DESPRE PRIETENIE | Fundația S.E.E.R. România

„Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate.” (Proverbele 17:17)

Ionatan era moștenitorul de drept al tronului tatălui său, Saul… dar David a fost chemat de Dumnezeu să fie succesorul lui Saul, ca viitor rege al Israelului. Din prima zi, s-au aflat pe calea conflictului. Aveau totul de pierdut dacă deveneau prieteni, pentru că, în cele din urmă, doar unul dintre ei putea domni.

Așadar, cum au gestionat această situație? Au fost competitivi, suspicioși sau geloși unul față de celălalt? Nu, pentru că niciunul nu era interesat să se promoveze pe sine însuși. Biblia spune: „Ionatan a făcut legământ cu David… A scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David, şi i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul şi cingătoarea lui.” (1 Samuel 18:3-4) Acestea erau bunurile sale personale cele mai prețioase. El a fost dispus să-și riște viața pentru David, în ciuda avertismentelor tatălui său, Saul, potrivit cărora tronul lui Ionatan nu va fi niciodată liniștit câtă vreme David va fi în viață (cf. 1 Samuel 20:31).

De asemenea, David și-a riscat viața luptând cu filistenii pentru a-i ajuta pe Saul și Ionatan să-și întemeieze regatul. Ideea principală aici este următoarea: un prieten adevărat este „acolo pentru tine”, chiar și atunci când ar prefera să fie în altă parte. Așa cum spunea o celebritate: „Mulți oameni vor să meargă cu tine în limuzină, dar ce trebuie să cauți este o persoană care să ia autobuzul cu tine atunci când limuzina se strică!”

Înțeleptul Solomon a spus: „Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate.” Când a fost ultima oară când I-ai mulțumit lui Dumnezeu pentru prietenii adevărați din viața ta? Ce îi face atât de speciali? Nu presupune că ei știu cât de mult îi apreciezi, spune-le-o! Și încă un gând: dacă vrei să ai prieteni adevărați, fii tu unul!