Mana Zilnica

16 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Ca El să aibă întâietate în toate.

Coloseni 1.18

Din Epistola către Efeseni aflăm că Dumnezeu, în sfaturile Sale veșnice, a hotărât ca Hristos să fie înălțat mai presus de toate; pentru că acolo citim că, „după buna Sa plăcere pe care Și-a propus-o în Sine Însuși“, El va aduna toate în Hristos, „cele din ceruri și cele de pe pământ“ și, potrivit cu planul pe care deja îl făcuse, „L-a așezat la dreapta Sa, în cele cerești, mai presus de orice stăpânire, autoritate, putere și domnie și de orice nume care este numit, nu numai în veacul acesta, ci și în cel viitor; și a pus toate sub picioarele Lui“ (Efeseni 1.9,10,20-22).

Din Epistola către Coloseni învățăm că gloria Persoanei Lui Îl face vrednic de locul supremației. Dacă El este „chipul Dumnezeului nevăzut, Cel întâi-născut din întreaga creație“, Cel prin care au fost create toate, care este înainte de toate, Susținător a toate, atunci, într-adevăr, El trebuie să aibă superioritatea „peste toate lucrurile“.

În Epistola către Filipeni, smerenia la care El S-a supus în har Îi asigură înălțarea, pentru că acolo citim că „S-a golit pe Sine Însuși, luând chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. Și, la înfățișare fiind găsit ca un om, S-a smerit pe Sine, făcându-Se ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dăruit un Nume care este mai presus de orice nume“ (Filipeni 2.7-9).

În Epistola către Evrei, suferințele sunt prezentate ca fiind mijlocul prin care El a fost pregătit pentru înălțarea supremă. Acela care este pus peste toate – încununat cu glorie și onoare – a fost mai întâi făcut desăvârșit prin suferințe (Evrei 5.8,9).

Din prima Epistolă a lui Petru învățăm că prețul pe care El l-a avut în ochii lui Dumnezeu este dovedit prin înălțarea Lui. „Piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă, prețioasă înaintea lui Dumnezeu“, a fost făcută „piatră de unghi, aleasă, prețioasă“ (1 Petru 2.4,6). Mai mult, Ioan ne spune că, pentru a fi posibil ca și alții să aibă parte de binecuvântarea și de gloria înălțării Lui, mai întâi erau necesare suferințele și moartea Lui. Când se împlinise momentul ca Fiul Omului să fie glorificat, atunci venise și timpul ca grăuntele de grâu să cadă pe pământ și să moară, căci altfel ar fi rămas singur pentru totdeauna.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Spun dar: umblați în Duh și nicidecum nu veți împlini pofta cărnii.

Galateni 5.16

De unde puterea de a nu mai împlini poftele cărnii?

Adicția sau dependența este un comportament bazat pe o dorință repetată și incontrolabilă de a face sau de a consuma ceva, în ciuda încercărilor de a evita acest lucru. Unele dependențe sunt grave: droguri, alcool, pornografie, jocuri video, jocuri de noroc… Uneori vorbim cu ușurință despre faptul că suntem „dependenți“, dar nu ne dăm seama că sursa este aceeași pentru toți. Apostolul Pavel a scris: „Căci ceea ce fac nu aprob: fiindcă ceea ce nu vreau, aceea fac; iar ceea ce urăsc, aceea practic“ (Romani 7.15,16). El a descris aici starea acelui credincios care – identificând prezența păcatului în el, prin dorințele care îl asaltau – încearcă să se elibereze prin mijloace proprii. Unde este atunci puterea care îmi permite să împlinesc versetul: „Și nicidecum nu veți împlini pofta cărnii“? Puterea este a Duhului lui Dumnezeu care locuiește în cel credincios. Trebuie să-mi amintesc că „am fost răstignit cu Hristos“ și că „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine“ (Galateni 2.20). Dacă mă rog și citesc Biblia, Hristos va trăi în mine și voi primi zi de zi puterea de la El.

Pe pista de decolare stă ghemuit un uriaș din oțel, din aluminiu și fibră de carbon. Gravitația menține aeronava la sol. Însă, când uriașele motoare sunt puse în funcțiune, legea aerodinamicii învinge legea gravitației, iar avionul se ridică în aer. În viața noastră acționează legea păcatului, pe care n-o putem învinge prin forțe proprii. Dar există o forță mai puternică decât ea! Forța Duhului Sfânt! „Legea Duhului de viață în Hristos Isus m-a eliberat de legea păcatului și a morții“ (Romani 8.2).

Citirea Bibliei: Isaia 10.1-34 · Fapte 24.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 27:1, 27:22-34

Capitolul 27 ne învaţă că, odată cu supra­ve­ghe­torii, sunt necesari şi soldaţii. Ca să ne păstrăm avuţiile, va fi poa­te necesar să luptăm şi tre­buie să fim pregătiţi pentru aceasta.

Versetele 25-31 arată că existau şi alte avuţii, mai puţin nobile decât cele din locul sfânt, dar care trebuia să fie păzite cu tot atâta grijă, pentru că erau bunuri care făceau parte din „averea împăratului“ (v.31). Să evaluăm cu aten­ţie tot ceea ce Domnul ne-a încredinţat. Asemeni acelui stăpân care, plecând, a încredinţat talanţi ser­vi­torilor lui, Domnul a pregătit fiecăruia dintre noi un anumit număr de bunuri sau de aptitudini pentru a le pune în folosul Său (Matei 25.14 …).

Subiectul particular al acestui fragment este munca la câmp. Fie ca aceia dintre cititorii noştri care locuiesc la ţară să nu subestimeze partea pe care Domnul le-a dat-o lor. Ceea ce le este încredinţat poartă numele tot de avuţii sau de „talanţi“. Nu este vorba de a le compara cu ceea ce au primitalţii, ci de a le administra cu credincioşie. Deci, în locul în care am fost aşezaţi, să acţionăm în aşa fel încât, într-o zi, Stăpânul să ni Se poată adresa cu aceste cuvinte de har: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios pes­te puţine, te voi pune peste multe; intră în bucuria domnului tău!“

„NU DERANJAȚI!” | Fundația S.E.E.R. România

„…Propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi ne la timp…” (2 Timotei 4:2)

În pregătirea lui Timotei pentru slujire, apostolul Pavel îi spune: „Predică Cuvântul!” Fie că este convenabil sau incomod… tu, ca propovăduitor al Cuvântului, trebuie să le arăți oamenilor în ce fel sunt greșite viețile lor. În majoritatea hotelurilor există un semn pe care îl poți pune pe ușa dormitorului tău și care spune: „Nu deranjați!”

Acel semn le spune celorlalți că vrei să te relaxezi, să dormi sau să nu fi deranjat. E acceptabil să agăți acest semn pe ușa camerei de hotel… dar nu și pe ușa vieții tale! Ai observat vreodată că Dumnezeu nu face întotdeauna lucrurile după calendarul nostru, sau cum ne convine nouă?!

Apostolul Pavel i-a spus lui Timotei că, atunci când este vorba de a-L sluji pe Domnul, el a fost chemat s-o facă „la timp și ne la timp” și „indiferent dacă este convenabil sau incomod”. Trebuie să ne amintim că orice ne cere Dumnezeu să facem, merită întotdeauna, indiferent de inconvenientul sau dificultatea cu care ne confruntăm în acest proces. Iar El va deschide întotdeauna o cale pentru ca noi să-i împlinim voia atunci când suntem ascultători față de El.

Biblia spune: „Deci cei ce sunt pământeşti [adică împlinesc poftele și impulsurile firii lor pământești] nu pot să placă lui Dumnezeu.” (Romani 8:8). Să reținem că această „fire pământească” nu Îi place lui Dumnezeu. Acest lucru nu înseamnă că Dumnezeu nu ne iubește, ci că El nu este mulțumit și nici nu va accepta un comportament care „satisface poftele și îndemnurile firii noastre pământești”!

Așa că, dă jos semnul „Nu deranjați!” și ia-ți angajamentul să trăiești în ascultare, pentru că aceasta este calea spre binecuvântare!