Mana Zilnica

15 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Preaiubiților, dându-mi toată silința să vă scriu despre mântuirea noastră comună, am fost nevoit să vă scriu, îndemnându-vă să luptați pentru credința dată sfinților o dată pentru totdeauna.

Iuda 3

Noul Testament pe scurt (26) – Iuda

Iuda, dorind să le scrie celor credincioși despre mântuirea lor comună, s-a văzut nevoit să le scrie despre altceva. Ar fi fost mult mai plăcut pentru el să le scrie despre mântuirea de care se bucurau, însă Dumnezeu, care pusese pe inima lui dorința de a scrie, hotărâse ca mesajul lui Iuda să fie unul care să-i îndemne cu solemnitate pe sfinți să lupte pentru credința dată lor o dată pentru totdeauna. Epistola sa vorbește despre decăderea mărturiei creștine. Subiectul ei este apostazia, adică întoarcerea deliberată de la harul lui Dumnezeu la desfrânare, prin influența oamenilor răi care s-au strecurat în mijlocul mărturiei creștine.

Limbajul ei este puternic și profetic. Iuda folosește împrejurări trecute de revoltă împotriva autorității lui Dumnezeu, pentru a ilustra starea care avea să se dezvolte în creștinătate în zilele din urmă. Deși Israel a fost binecuvântat prin eliberarea din Egipt, totuși mulți din popor au pierit în pustie, din cauza necredinței. Chiar și îngerii, mult binecuvântați de Dumnezeu, au fost aruncați în întunericul etern din cauza răzvrătirii lor. Cain, Balaam și Core, toți oferă atenționări deosebit de solemne cu privire la judecata lui Dumnezeu; de asemenea, Sodoma și Gomora.

Deși toate acestea oferă o imagine sumbră, totuși cuvintele de încheiere ale epistolei, începând cu expresia: „Dar voi, preaiubiților“ (versetul 20), oferă o încurajare minunată credinței care se bazează pe Dumnezeul cel viu. Așa cum vedem în ultimele două versete, lauda rămâne atitudinea potrivită pentru cel credincios, aflat într-o lume în care numele măreț al lui Dumnezeu continuă să fie dezonorat.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și Isus le-a spus: „Luați seama și feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor“.

Matei 16.6

Aluatul fariseilor și al saducheilor

Domnul Isus i-a avertizat pe ucenicii Săi cu privire la două grupări religioase periculoase, fariseii și saducheii. El a numit influența lor „aluat“. Ce a vrut să spună prin această expresie? În Scriptură, aluatul este întotdeauna o imagine a răului. Care a fost atunci răul pe care l-a avut în vedere cu privire la aceste două grupări?

Fariseii acordau cea mai mare importanță tradițiilor evreiești. Scrierile lor consemnau multe dispoziții care mergeau dincolo de instrucțiunile divine din Vechiul Testament. Fariseii considerau că era mult mai important să adere la aceste legi sau porunci date de om, decât să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu. Pioșenia lor era pură ipocrizie. Găsim aceeași atitudine în creștinătate. Omul adaugă la învățătura Bibliei propriile gânduri, pentru a-și satisface propria imagine despre evlavie.

Saducheii erau oameni raționali, care credeau numai ceea ce puteau vedea. Ei negau atât adevărul învierii, cât și existența îngerilor; prin urmare, declarau că anumite părți din Cuvântul lui Dumnezeu erau nule. Ei credeau doar ceea ce știința ar fi dovedit ca fiind adevărat în Biblie.

Prin adăugarea (vedeți „aluatul fariseilor“) sau prin înlăturarea (vedeți „aluatul saducheilor“) unor părți din Biblie se abandonează fundamentul sigur al afirmațiilor veșnic valabile ale lui Dumnezeu cu privire la mântuirea omului.

Citirea Bibliei: Isaia 9.1-21 · Fapte 23.23-35

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 26:20-32

Dintre leviţi, unii aveau în grijă vistieriile casei Domnului şi vistieriile lucrurilor dedi­ca­te. Unul dintre ei, Şebuel, „supraveghetor peste vis­tierii“, era descendent al lui Moise. Suntem oare siguri că şi nouă ni s-au încre­dinţat multe co­mori? Cea mai mare dintre ele nu este alta decât Cuvântul lui Dumnezeu. Bogăţiile lui sunt inepui­zabile. Care este importanţa pe care o acordăm Bibliei noastre? O socotim a fi cu adevărat o comoară?

„Lucrul bun încredinţat ţie, pă­strează-l“, îi re­comandă Pavel tână­ru­lui Timotei (2 Ti­motei 1.14). Iar în prima sa epistolă, după ce a pus în antiteză bogăţiile deşerte din veacul de acum cu comoara strânsă ca o temelie pentru viitor, apostolul îl îndeamnă pe tânărul ucenic: „Timotei, păzeşte ce ţi s-a încredinţat! …“ (1 Ti­motei 6.19-20). Fie­ca­re dintre noi să citească din nou acest v. 20, punându-şi numele său în lo­cul celui al lui Timotei.

Alţi leviţi sunt numiţi în v. 29-32. Ei erau supra­ve­ghetori, judecători, administratori. Puşi acolo pentru a face„toa­te treburile lui Dumnezeu“ (v. 30, 32; vezi şi 2 Cronici 19.11), ei ne fac să ne gândim la Cel care, încă din copilărie, S-a aflat întâi şi mai presus de orice „în cele ale Tatălui“ Său (Luca 2.49).

ATINGE-ȚI POTENȚIALUL! | Fundația S.E.E.R. România

„Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai târziu…” (Iov 8:7)

Potențialul tău personal se referă la ceea ce poți fi – ce poți deveni ca persoană. Dumnezeu, care vede sfârșitul de la bun început, îți cunoaște potențialul și te va ajuta să-l atingi. Dar și tu ai un rol de jucat: trebuie să dorești să crești, și să te angajezi s-o faci în fiecare zi! Creșterea este o cale care nu se termină niciodată: „Ei merg din putere în putere…” (Psalmul 84:7).

La fel cum ADN-ul tău este diferit de cel al oricărei alte persoane, tot așa calea ta de dezvoltare personală este diferită. Pentru a-ți descoperi scopul dat de Dumnezeu, trebuie să-ți cultivi conștiință spirituală. Pentru a deveni o persoană mai bună, trebuie să-ți dezvolți caracterul. Pentru a progresa în carieră, trebuie să-ți dezvolți abilitățile. Pentru a fi un soț/soție mai bun(ă) sau un părinte mai bun, trebuie să-ți dezvolți abilitățile de relaționare.

Pentru a-ți atinge obiectivele financiare, trebuie să crești în înțelegerea modului în care funcționează banii. Aspectele creșterii diferă de la individ la individ, dar principiile sunt aceleași pentru fiecare persoană. Iar dacă ești serios în ceea ce privește creșterea, trebuie să integrezi ceea ce înveți în rutina ta. Nu-ți vei puteai schimba viața până când nu schimbi un lucru pe care-l faci în fiecare zi. Creșterea are loc doar atunci când cunoștințele devin experiență.

De aceea, este atât de important să ții un jurnal de creștere personală. Acesta te ajută să vezi cât de departe ai ajuns, ce ai învățat, în ce măsură te-ai schimbat, și cât de mult mai ai de mers… Dacă vei continua să înveți și să crești zilnic timp de mulți ani, vei fi uimit să vezi cât de departe te vor duce toate acestea.

Aceasta este încurajarea lui Dumnezeu pentru tine astăzi: „Vechea ta propăşire va fi mică faţă de cea de mai târziu.”