Mana Zilnica

14 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Ca jertfă pentru vină să aducă Domnului pentru păcatul lui un berbec fără cusur, luat din turmă, după prețuirea ta, și să-l dea preotului. Și preotul va face pentru el ispășirea înaintea Domnului și i se va ierta, oricare ar fi fost lucrurile care l-au făcut vinovat.

Levitic 6.6,7

Restituirea (4)

Nu credem noi oare că toate problemele noastre vechi s-ar rezolva, dacă ne-am purta după aceste principii, ca niciun lucru vechi să nu lase răni neînchise și necurățate cu adevărat în modul descris mai înainte? Însă, pentru a fi capabil de aceasta, trebuie să fii bogat duhovnicește. Un sărac duhovnicește nu va putea niciodată înlătura pe deplin, conform gândurilor lui Dumnezeu, vina față de un frate sau față de o soră. Consecința acestui lucru este că relațiile sale cu fratele sau cu sora niciodată nu vor putea fi restabilite pe deplin și că el nu va avea niciodată părtășie deplină cu Tatăl și cu Domnul Isus. Nu poate fi oare aceasta cauza pentru care așa de multe inimi sunt înstrăinate una de cealaltă?

Doar privirea la Domnul Isus care, pe cruce, a plătit pe deplin nu numai datoria noastră față de Dumnezeu, ci și o a cincea parte mai mult (încât harul lui Dumnezeu și dragostea Sa pot face inima noastră suficient de bogată), ne poate face să pășim pe drumul restabilirii care ne este arătat aici de către Dumnezeu. Este singurul drum! În acest caz, Dumnezeu nu spune: «Dacă ești prea sărac, Eu sunt mulțumit cu mai puțin, cu o capră, cu o pereche de turturele sau cu a zecea parte dintr-o efă de făină». În căile Sale de cârmuire, Dumnezeu trebuie să pretindă aici prețul întreg. Numai așa este posibilă restabilirea. Cât de serios ne vorbește aceasta! Sunt inimile noastre suficient de bogate, încât să pășească întotdeauna pe acest drum? Dacă nu este așa, aceasta nu este vina lui Dumnezeu.

Dacă ne hrănim din toată slava lucrării minunate de pe cruce a Domnului Isus, suntem atât de bogați, încât vom putea plăti pe deplin datoria noastră față de frați sau față de surori și vom putea să le dăm în plus „a cincea parte“ cu ușurință. Să ne dăruiască Domnul har, ca așa să fie!

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

După aceasta, le-a spus: … „Să mergem din nou în Iudeea“. Ucenicii I-au spus: „Rabi, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și din nou Te duci acolo?“. Isus le-a răspuns: … „Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică … dar, dacă umblă cineva noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el“.

Ioan 11.7-10

Din nou în Iudeea

Iudeii voiau să-L aresteze pe Domnul Isus, însă El „a scăpat din mâna lor și a plecat din nou dincolo de Iordan, spre locul unde boteza Ioan“ (Ioan 10.40). Pare să fie același loc numit la începutul acestei Evanghelii „Betania de dincolo de Iordan“ (Ioan 1.28), unde a primit vestea despre Lazăr. Atunci când Domnul le-a spus ucenicilor că avea să Se întoarcă în Iudeea, ei s-au temut pentru El. Dar oare nu cunoștea El mai bine decât ei ura înverșunată a evreilor față de Sine? Să fi uitat El cumva că ei încercaseră în mod repetat să-L ucidă cu pietre? Nu putem înțelege mereu căile Fiului lui Dumnezeu. Pe de o parte, surorile Îl așteptau cu nerăbdare, iar El părea că nu mai ajunge odată. Pe de altă parte, ucenicii temători se bucurau că se aflau departe de locul periculos. Iată însă că acum Domnul voia să Se întoarcă în Iudeea. Domnul le-a explicat intențiile Lui printr-o parabolă. Pentru El era zi, nu noapte. Așadar, trebuia să împlinească voia și lucrările Tatălui Său ceresc. Acum primise porunca să îl învie pe Lazăr, așa că nimeni nu Îl putea împiedica să facă aceasta.

De prea multe ori noi luăm în considerare numai circumstanțele exterioare și de aceea ne împiedicăm și cădem. Calea noastră pare întunecată și nesigură. Vom primi lumină pe cale numai când vom privi la Hristos și vom trăi potrivit cu voia Lui.

Citirea Bibliei: Isaia 8.1-22 · Fapte 23.11-22

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 25:1-8; 26:13-19

Darurile, responsabilităţile şi diferitele servicii sunt, aşa cum am amintit ieri, împărţite de Capul Bisericii. Dar credinciosul este invitat să dorească aceste daruri şi să le ceară de la Domnul. „Râvniţi cele spirituale, dar mai ales să profeţiţi … Cine profeţeşte vorbeşte oamenilor spre zidire şi în­cura­jare şi mângâiere“ (1 Corinteni 14.1-3). Este oare dorinţa fiecăruia dintre noi să fie astfel folosit de Domnul? Atunci să-I cerem să ne acorde unul dintre aceste daruri spirituale nu ca să ne dăm importanţă, ci având în vedere binele Adunării şi glo­ria Domnului Isus. După cei care profeţeau (ca­p. 25), cei amintiţi din nou sunt uşierii sau su­pra­ve­ghetorii (cap. 26). Iată un serviciu care este demn de dorit! „Dacă cineva doreşte să facă lu­cra­rea de supraveghere, bun lucru doreşte“ (1 Ti­m. 3.1).

Îl regăsim aici pe Obed-Edom împreună cu cei opt fii şi cu cei şaizeci şi doi de descendenţi ai săi. El ono­rase chivotul. Acum, Dumnezeu este acela care îl onorează şi-l binecuvântează (26.4-8,15). Dum­nezeu încre­din­ţea­ză aces­tei familii casa maga­zii­lor. De ei va depinde hra­na pre­oţilor, care este o imagine a învăţăturii în Adunare. Im­­por­tantă responsabili­tate, în adevăr! (Matei 24.45-46).

TU, VREI SĂ FACI VOIA LUI DUMNEZEU? | Fundația S.E.E.R. România

„Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Psalmul 40:8)

Poate că pare dificil să faci voia lui Dumnezeu, dar întotdeauna îți aduce un sentiment de împlinire și mulțumire. Împăratul David a experimentat resentimente din partea familiei sale, trădare din partea șefului său și respingere de către prieteni… Cu toate acestea, el a putut spune: „Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!”

Pentru a-ți împlini destinul dat de Dumnezeu, trebuie să fii pasionat. Pasiunea îți oferă de fiecare dată un avantaj. O persoană pasionată este mai eficientă decât nouăzeci și nouă care au doar un interes. Pasiunea îți dă energie și te face să continui atunci când alții renunță… și te face să mergi mai departe chiar când și tu vrei să renunți! Dumnezeu îți va da nu numai o pasiune pentru voia Sa, ci vei descoperi și abilități pe care nu știai că le ai. Poate că sunt nedezvoltate, dar sunt acolo, așteptând să fie exploatate. Unii dintre noi au abilități inerente, și știu cine sunt și ce au de făcut… Alții trebuie să se străduiască să facă aceste descoperiri.

Care ar trebui să fie scopul tău? Să irosești cât mai puțin din viața ta. Există o mare diferență între a avea un vis dat de Dumnezeu, care te împinge să-l împlinești, și a scorni un concept care nu are nicio legătură cu cine ești și cu ceea ce ești chemat să faci. La fel cum un soldat din linia întâi trebuie să păstreze comunicarea cu cartierul general, tu trebuie să te rogi zilnic și să cercetezi Cuvântul lui Dumnezeu.

Când știi că faci ceea ce Dumnezeu te-a chemat să faci, experimentezi bucurie în mijlocul tristeții, pace în mijlocul conflictului și încredere atunci când totul în jurul tău se destramă. Nimic, absolut nimic, nu este mai important decât să știi că faci voia lui Dumnezeu! Deci, propune-ți asta – de astăzi!