Mana Zilnica

12 Septembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Când cineva va păcătui și se va purta cu necredincioșie față de Domnul, tăgăduind aproapelui său un lucru încredințat lui […]

Levitic 6.2

Restituirea (2)

Există multe moduri în care putem reține ceva pe nedrept de la frați sau de la surori și, de asemenea, există tot multe moduri în care le putem oferi ceva acestora. Când, de exemplu, o soră vine regulat duminica dimineața la ora de închinare cu inima goală, pentru că a neglijat în timpul săptămânii să se ocupe cu Domnul, atunci ea reține pe nedrept ceva nu numai de la Domnul, ci și de la frații prezenți. În inima ei nu este nimic prezent pe care Duhul Sfânt să-l poată folosi pentru ca, împreună cu adorarea din inima celorlalți, să se ridice spre Dumnezeu o lucrare de un miros plăcut. Tot așa poate fi și la un frate. Dacă Duhul Sfânt vrea să mă folosească în strângerile laolaltă ca gură a adunării în rugăciune sau în închinare sau ca gură a Domnului la lucrarea în Cuvânt, atunci rețin ceva pe nedrept nu numai de la Domnul, ci și de la frați, dacă nu mă las folosit. Cuvântul lui Dumnezeu spune că trebuie să îi iubesc pe frați și pe surori. Nu le rețin eu ceva pe nedrept din ceea ce este un drept al lor?

Nu îl mint eu pe fratele meu când ceea ce el mi-a istorisit confidențial eu le spun altora? Nu abuzez eu de ceea ce el mi-a povestit? Nu disprețuiesc eu ceea ce el mi-a încredințat doar mie? Sau, dacă nu spun adevărul cu privire la ceea ce știu de la el, nu fac o nedreptate? Nu îl nedreptățesc eu, tăgăduind sau micșorând aptitudinile sau darurile duhovnicești pe care el le-a primit? Dacă nu îi dau unui frate sau unei surori cinstea care li se cuvine stării lor duhovnicești – căci unui creștin i se cuvine cinste, potrivit umblării sale cu Domnul și stării lui duhovnicești – nu le iau eu atunci ceva din ce li se cuvine? Când aud că se spune ceva despre un frate, lucruri despre care știu că nu sunt adevărate, și nu mă împotrivesc și nu spun că pot dovedi că nu sunt adevărate, nu îi răpesc eu cinstea fratelui în discuție? Putem enumera încă multe alte situații asemănătoare chiar referitor la lucrurile materiale, ca bani sau altceva. Probabil că îi datorez bani unui frate și nu îi dau înapoi, pentru că el a uitat sau din alt motiv. Sau poate am împrumutat o carte de la el și nu i-o mai dau înapoi. Sunt atât de multe lucruri pe care le putem reține de la frații noștri, cu toate că ei au drept asupra lor sau, mai bine zis, cu toate că noi le suntem datori în privința aceasta.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit coboară de sus, de la Tatăl luminilor

Iacov 1.17

Biblii nedorite

Un misionar elvețian a povestit această experiență acum câteva decenii:

„Voiam Biblii pentru lucrarea de misionar în Franța, așa că am pus anunțuri în câteva ziare din Geneva, Montreux și Lausanne, în partea franceză a Elveției. Mult timp nu am primit niciun răspuns. Apoi însă am primit un mesaj de la un proprietar de restaurant. El a scris scurt: «Vino! Am multe Biblii de dat!». Am plecat imediat. El mi-a zis: «Am un munte de Biblii». Apoi mi-a spus povestea lui. «Uite, acolo e biserica și aici e restaurantul meu. Cuplurile care se căsătoresc acolo primesc de la pastor cadou de nuntă o Biblie. Numele lor le sunt scrise pe prima pagină. După biserică, petrecerea se ține aici. Oaspeții mănâncă un prânz bogat și beau mult. Când pleacă, multe cupluri rup pagina cu numele lor, o pun bine, iar Biblia o lasă aici»“.

Proprietarul m-a dus atunci în camera alăturată. Pe masă erau 62 de Biblii – 62 de Biblii nedorite.

Căsătoria a fost instituită de Dumnezeu în grădina Eden (Geneza 2.24). Relația de iubire dintre un bărbat și soția lui este un dar de la Dumnezeul care a vrut să îi facă pe oameni fericiți. Dar ca acea relație să aibă profunzime și permanență, trebuie ca Dumnezeu și Cuvântul Său să aibă rolul central. Biblia ne arată cum orice bine pe care Dumnezeu ni-l dă ar trebui să ne servească în a ne aduce bucurie nouă și onoare Lui – o bucurie care nu are nimic de regretat aici și care se va contopi curând în bucuria eternă a cerului.

Citirea Bibliei: Isaia 6.1-13 · Fapte 22.22-30

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 22:1-19

Casa la care s-a gândit David şi pe care Solo­mon a construit-o este o imagine a viitorului loc de poposire a lui Dumnezeu în mijlocul lui Israel. Totuşi, multe dintre detaliile referitoare la pregă­tirea şi construirea ei ne vor ajuta să înţelegem mai bine, prin comparaţie, marile adevăruri ale Noului Testament cu privire la Bi­serică. În ace­laşi fel în care aria lui Ornan (unde se oferea sacrificiul) va constitui terenul casei, lu­crarea lui Hristos la cruce va fi fundamentul Bi­sericii.

Ace­laşi adevăr ar apărea sub o altă formă, dacă i-am considera pe David şi pe Solo­mon îm­preună, ca un singur prefigurator al Domnului Isus. David ne vorbeşte despre un Hristos sufe­rind şi respins; el a pregătit – în necazul lui (v.14) – tot ce era necesar pentru constru­irea casei lui Dum­nezeu. So­lo­mon Îl reprezintă pe Hristos glorificat, con­stru­indu‑Şi Adunarea şi fiind gata să apară împre­ună cu ea ca să domnească peste întregul uni­vers. Materialele, în spe­cial „pietrele vii“, care sunt credincioşii, n-au putut fi puse împreună fără suferinţele şi moartea Dom­nului Isus. Dar înăl­ţarea Lui a fost necesară pen­tru ca Biserica să poată fi construită. Această construcţie nu este înche­iată în prezent. Poate că nu-i mai lipseşte decât o singură piatră. Vei fi tu această piatră?

O INIMĂ PENTRU CEILALȚI | Fundația S.E.E.R. România

„Ferice de cel ce îngrijeşte de cel sărac, căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăveşte.” (Psalmul 41:1)

În 18 decembrie 1933, într-un ziar din Canton, Ohio, a apărut un anunț curios: „O persoană care a trăit și experimentat Marea Criză economică vrea să ajute 75 de familii nefericite. Donatorul anonim, cunoscut doar sub numele de „B. Virdor”, trimite 750 de dolari pentru a răspândi bucuria Crăciunului”. Tot ce trebuiau să facă cititorii era să-și descrie situația într-o scrisoare și s-o trimită prin poștă la „livrare generală”. Apelurile curgeau în valuri.

Ciudat, dar nimeni nu cunoștea niciun „B. Virdor”… așa că lumea începuse să se întrebe dacă acea persoană chiar exista! Apoi, în decurs de o săptămână, au început să sosească cecuri în toate casele din zonă. Majoritatea erau modeste, de aproximativ cinci dolari, și toate erau semnate „B. Virdor”. De-a lungul anilor care au urmat, deși povestea a tot fost spusă, identitatea filantropului a rămas necunoscută.

Apoi, în 2008, la mult timp după moartea sa, nepotul său a deschis o valiză neagră zdrențuită, care aduna praf în podul părinților săi. Atunci au fost găsite scrisorile din decembrie 1933, împreună cu 150 de cecuri anulate. Deci, B. Virdor era de fapt Samuel J. Stone, iar pseudonimul era compus din primele litere ale numelor fiicelor sale Barbara, Virginia și Dorothy.

Interesant este faptul că Sam Stone nu avea nimic special; avea 15 ani când familia sa emigrase din România și se stabilise într-un ghetou din Pittsburgh. Tatăl lui Sam i-a ascuns pantofii ca să nu poată merge la școală, forțându-l pe el și pe cei șase frați ai săi să confecționeze țigarete în podul casei. În cele din urmă, Sam a plecat de acasă pentru a lucra pe o șalupă și apoi într-o mină de cărbune…

În momentul în care Marea Depresiune a lovit, el deținea un mic lanț de magazine de îmbrăcăminte și trăia într-un confort relativ. Cu toate acestea, el avea o inimă pentru ceilalți… iar acțiunile sale au dovedit-o!

Se poate spune același lucru și despre tine?